Gerhard Du Toit

Este un om deosebit. A răspuns invitaţiei de a sta cu noi la închinare Duminică dimineaţă.

L-am întâlnit la conferinţa despre rugăciune şi misiune organizată de Universitatea Emanuel Oradea. De când l-am văzut am ştiut că vine din prezenţa Domnului şi umblă în prezenţa Domnului. Când a început să vorbească cuvintele lui aveau o “mireasmă” specială. Miroseau a Duh Sfânt care pătrunde în fiecare celulă a fiinţei. Un om al rugăciunii. Fratele marius Cruceru spunea că specialitatea lui nu este teologia, ci genuncologia, adică stăruinţa în rugăciune pe genunchi.

S-a convertit în anul II de studenţie la teologie. A învăţat să se roage în şcoala de ucenicie a unui pastor negru. Totul a început de la o oră şi jumătate de rugăciune. Apoi a continuat cu zile întregi petrecute în rugăciune, fără somn şi fără mîncare.

Ne-a învăţat cîteva lecţii importante pe care, la rîndul lui, le-a învăţat de la un grup de oameni care au devenit luptători în rugăciune.

• noi ne grăbim, Dumnezeu nu se grăbeşte. Am învăţat să stau şi să aştept în tăcere răspunsul Domnului. Să mă bucur de prezenţa Lui şi …atât!

• rugăciunea este o pregătire pentru rugăciune.
• nu există putere fără sfinţenie. Adică, predica nu are putere dacă nu este însoţită de curăţie şi sfinţenie. Puterea unei biserici nu stă în metode şi strategiile folosite. Nu în viziuni şi metode. Puterea ei stă în prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul ei.
• Nu pot să-i duc pe alţii decât până acolo unde am ajuns eu. Vreau să fie biserica mai rugativă? Eu trebuie să fiu mai rugativ! Vreau să fie mai plină de pasiune? Eu trebuie să fiu mai înflăcărat pentru El!

Dumnezeu l-a folosit pe fratele Gerhard în mijlocul nostru. Mesajul pe care Domnul l-a avut prin el a fost unul înviorător, iar Duhul Sfânt a atins inimile noastre. Aşa îmi explic şi atmosfera frumoasă şi frăţească de la sfatul care a urmat. Slăvesc pe Domnul pentru tot.

M-am întâlnit cu fratele Gerhard în birou după serviciul divin de dimineaţă şi mi-a mărturisit că Duhul lui Dumnezeu a fost la lucru în biserică. A văzut o biserică care este gata să cunoască lucruri mari cu Dumnezeu. Dacă va mai răspunde invitaţiei celor de Universitatea Emanuel o va face cu o singură condiţie: în programul lui să fie trecută neapărat şi biserica noastră.

Vă chem la rugăciune, post şi pocăinţă. Şi Dumnezeu ne va vizita într-un mod special.

Un nou blog

Am hotărât să nu mai scriu pe blog o vreme. Perioada de post de la blog s-a terminat. Blogul cel vechi îl păstrez ca amintire.

WordPress-ul mi se pare mai bun şi mai uşor de folosit.

Iar blogul acesta vrea să fie o extensie a slujirii mele. Un loc în care să putem comunica în jurul Cuvântului lui Dumnezeu.

Am trecut ca şi Biserică printr-o perioadă grea. Orice aş fi scris s-ar fi interpretat. Nici nu am putut scrie şi nici nu am ştiut ce aş putea scrie.

Acum lucrurile s-au mai aşezat, listele s-au mai format, direcţiile s-au mai conturat. Aşa că voi continua pe acest blog să scriu şi să încurajez. Să predic. Să răspund la întrebări. Să mustru şi să sfătuiesc. Aştept să fiu şi eu învăţat, sfătuit, mustrat, încurajat.

“Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu.” 2 Cor.6:3

Amin şi amin!