Numerele şi Biblia

Numerele sunt folosite uneori ca semnificaţie simbolică sau teologică.

1 – unitatea

2 – diviziune sau unitate ( în acord ). De exemplu, în căsătorie 2 este un 1 divizat.

3 – învierea. Poate să însemne şi trinitatea ( din context ne dăm seama ).

4 – numărul lumii

5 – harul

6 – omul

7 – numărul lui Dumnezeu

8 – numărul unui început nou

9 – rodul duhului

10 – numărul mărturiei

11 – judecata şi dezordinea

12 – perfecţiunea guvernării

13 – (ghinion? Nuuu!) Înseamnă revoltă.

14 – mântuire

15 – odihnă

16 – dragostea

17 – victorie

18 – robie

19 – credinţă

20 – răscumpărare

Mă opresc aici deocamdată. Dar, să mai menţionez şi vestitul număr 666.

666 – Anticrist

60 – mândrie

66 – adorarea idolilor.

Interesant este că în Vechiul Testament îl găsim pe Goliat. Era înalt de 6 coţi, avea 6 piese în armura sa. Se spune că avea o greutate de 600 kg. Înfricoşător? Dar e biruit!

mult har!

Când e timpul să plec din biserică?

E o întrebare pe care mi-am pus-o personal. Nu e nici o greşeală să îţi pui o astfel de întrebare. Este însă esenţial ce fel de răspunsuri găseşti la ea.

Iată ce răspunsuri am găsit eu:

- în primul rând, a pleca dintr-o biserică este o decizie foarte, foarte importantă.

Nu este ca şi când schimbi locul în tramvai.

Aş sta în post şi rugăciune până la primirea unei confirmări din partea Domnului. Obligatoriu este consultarea cu familia şi cei apropiaţi. Această decizie trebuie să fie luată în unitate şi în acelaşi duh. Aş cere sfatul unor persoane înţelepte ( bătrâni, pastori, prezbiteri, bunici, etc ).

Nu aş lua o astfel de decizie când sunt obosit, descurajat sau că vreau să scap de probleme şi crize.

- un motiv bun şi real de a pleca dintr-o biserică este atunci când în acea biserică se predică erezii.

“Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să propovăduiască o altă Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” Galateni 1:7-9

Nu pot sta într-o biserică unde Biblia nu este predicată în întregime. Acolo unde Scriptura nu are autoritate şi prioritate, nu este un loc pentru mine. Unde nu pot auzi despre dragostea Domnului, iertarea Lui, dreptatea Lui, să fiu confruntat cu mânia Lui, cu sfinţenia Lui. Să pot auzi despre cer dar şi despre iad. Despre păcat şi despre urâţenia lui. Acolo unde Golgota şi jertfa Domnului Isus sunt subiecte ocolite, avem o problemă. Apoi trebuie predicat Noul Testament dar şi Vechiul Testament.

- pot părăsi biserica atunci când biserica respectivă este caracterizată de un dispreţ faţă de Scriptură, refuzând să disciplineze pe cei ce trăiesc în mod voit în păcate fără nici o remuşcare. Atunci când în biserică se formează un fel de “mafie” care acoperă păcatele în mod voit….cred că este timpul să găsesc o biserică care îşi doreşte puterea sfinţeniei.

1 Corinteni 5:1-7

- pot pleca din biserică dacă în biserică există o formă de evlavie dar fără putere.

Legalismul şi formalismul reprezintă urâte boli pentru orice biserică. Iar libertinajul va ucide foarte curând prospeţimea adevăratei închinări înaintea Domnului.

” ...având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” 2 Timotei 3:5

- pot pleca din biserică dacă observ un derapaj serios de la modelul biblic al bisericii.

2 Tes. 3:6,14

- pot pleca din biserică atunci când trebuie să mă mut în alt oraş. Un motiv obiectiv şi rezonabil.

Apostazia este un alt motiv pentru care aş putea părăsi biserica. Poate mai sunt şi alte motive care să justifice plecarea dintr-o biserică. Dar chiar şi atunci când am motive de felul acesta, decizia de a pleca trebuie să fie făcută cu mare grijă pentru a nu semăna dezbinare şi tulburare în biserică.

să ne dea Domnul harul de care avem nevoie!

Zece creştini mititei

Mai demult, am folosit o poezie în unul din mesajele predicate la Haţeg. Este o poezie a fratelui Valentin Popovici. Şi mi-am adus aminte de ea. Citeşte-o cu atenţie.

Zece creştini mititei se-mpărţeau în două,

Unul nu ţinea cu ei, şi-au rămas doar nouă!

Nouă creştini s-au gândit că e timpul copt

Să-ngrijească de săraci, şi-au rămas doar opt.

Opt creştini au observat anumite fapte,

S-au pornit pe criticat, şi-au rămas doar şapte.

Şapte creştini erau “buni”, însă unul trase

Nişte halbe la măsea, şi-au rămas doar şase.

Şase credincioşi “de rang”, nu de la opinci,

Unul a fost ofensat, şi-au rămas doar cinci.

Cinci creştini “evlavioşi” se distrau la teatru,

Unul nu s-a mai întors, şi-au rămas doar patru.

Patru sfinţi filozofau zilnic între ei,

Unul a vorbit prea mult, şi-au rămas doar trei.

Trei creştini se tot gândeau care-i mai de soi

Să-l aleagă predicator, şi-au rămas doar doi.

Doi creştini… iar cel mai mic cam iubea tutunul,

A plecat nepocăit, şi-a rămas doar unul.

…Un creştin, doar un creştin…, unul ca şi noi,

A vorbit despre Isus, şi-atunci au fost doi.

Doi creştini când s-au rugat, Domnul le-a dat roua.

Harul Lui a fost bogat, şi-au ajuns la nouă.

Nouă creştini s-au unit pentru mărturie,

Şi-au crescut, s-au înmulţit, şi-s acum o mie…

Înţelege, frate, azi, că nu-ţi spun poveşti,

Că din soiul ăstora poate şi tu eşti.

Ori eşti martor, martor viu, şi iubeşti lucrarea,

Ori eşti cu echipa rea…, cea cu demolarea.