Bobby Welch - un campion al misiunii

L-am întâlnit la Oradea. A fost presedintele Convenţie Baptiste de Sud din America. Acum este un adevărat campion al misiunii internaţionale.

La conferinţa la care ne-a vorbit am fost încurajaţi să privim dincolo de zidurile bisericii.

Pasajul la care am privit împreună cu el a fost din 1 Samuel 25:10-14

Versetul 13 a fost central mesajului: “Atunci David a zis oamenilor săi: Fiecare din voi să-şi încingă sabia! Şi fiecare şi-a încis sabia. David şi-a încis şi el sabia, şi aproape patru sunte de inşi s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalâcuri.”

Cum te-ai simţii dacă ai fi fost printre cei 200? Tu, mare soldat, gata de luptă…şi să rămâi să păzeşti bagajele!!??

Ce o să le spui soţiei şi copiilor când te vor întreba cum a fost bătălia?

Merită să stai acolo unde eşti ? DA!
De ce?

1. Conducătorul Suprem te-a pus acolo!
2. Calabalâcurile sunt importante. Dacă a trebuit 200 de oameni să le păzească, înseamnă că aveau valoare. Iată câteva lucruri pe care trebuie să le păzim: Cuvântul lui Dumnezeu, Domnia lui Cristos, Viaţa de mărturie, Rugăciunea.
3. Cineva contează pe noi să stăm acolo unde suntem puşi.
4. Comandatul Suprem se va întoarce. Vei da socoteală de slujba încredinţată.

Stai acolo unde Domnul te-a pus. Şi fii credinios în lucrul încredinţat!

mult har tuturor!

Predicatori buni dar păstori răi

După 10 ani de slujire pastorală mă întreb tot mai des dacă am avut succes. Dar cum să măsor succesul în slujirea pastorală? Momentele cele mai grele în slujire sunt cele când te afli în mijlocul ispitelor care te plesnesc fără nici o milă. Vă amintiţi mineriadele? Vă amintiţi scena cu acel cetăţean care încerca să fugă de mineri şi după mari eforturi şi zvâcniri şi îmbrâncituri se vede înconjurat de ei şi fără nici o ieşire? Sunt unele momente când aşa te simţi ca şi păstor. Fără ieşire. Iar diavolul se pregăteşte să-ţi administreze câteva “bastoane” pe spatele slujirii tale. De n-ar fi mantaua, pelerina, Păstorului cel Mare sub care să te adăposteşti…ar fi vai de tine şi de slujirea ta de până atunci! Doamne fereşte!

Succesul după care alerg este statul sub mantaua voii lui Dumnezeu. Acolo sunt ferit de loviturile crunte ale duşmanului. Să vă spun câteva din loviturile preferate ale diavolului pentru păstori.

Pofta, este una dintre ele. Să pofteşti succesul altor predicatori. Să pofteşti lauda predicilor sau a slujirii. Lauda, încurajarea sănătoasă trebuie primită cu smerenie. Vorba cuiva: “Lauda este ca parfumul. Îl miroşi dar nu îl înghiţi.”

Banii, o altă lovitură. Ai nevoie de discernământ puternic şi un exerciţiu spiritual ferm pentru a putea fenta cu succes acestă lovitură. Altfel, te plesneşte în plină figură!

Indiferenţa este o lovitură care lasă urme nevăzute. Începi să te răceşti faţă de slujire, faţă de biserică, faţă de Dumnezeu chiar, pentru că pocăiţii se poartă cu tine mai urât decât se poartă lumea cu tine.

Succesul este o altă lovitură subtilă. Păstorul devine director de departament. Se începe a pune accent pe pragmatism , stil, politică, strategii, alianţe, relaţii şi mai puţin pe doctrină, integritate şi cuget curat.

Păcatul sexual este o lovitură dură şi care lasă urme urâte. De obicei, lovitura asta vine la pachet cu mîndria şi banii.

Ce înseamnă succes în slujirea pastorală? Aşa de bucuros sunt că succesul este definit de Apostolul Pavel atunci când îi scrie lui Timotei. Şi ce îmi spune Apostolul ?

Că am avut succes dacă am rămas fidel predicării Cuvântului lui Dumnezeu.

Că am avut succes dacă am fost îndrăzneţ în combaterea ereziei.

Că am avut succes dacă am fost un exemplu de smerenie şi pietate pentru turmă.

Dacă am fost harnic în lucrare.

Dacă am fost gata să sufăr persecuţie din cauza slujirii mele faţă de Domnul.

După 10 ani de pastorală, mă întreb: am fost un pastor bun ?

Dacă nu…. sper şi mă rog să mai am şansa altor 10 ani să pot deveni un pastor bun.

Dacă da…cu siguranţă că e doar meritul “pelerinei” harului lui Dumnezeu. Eu doar am stat acolo! EL, Domnul, a făcut TOTUL!

Fie îndurarea Lui peste toţi păstorii din ţara noastră şi în special din ţara Haţegului!

Numerele şi Biblia

Numerele sunt folosite uneori ca semnificaţie simbolică sau teologică.

1 - unitatea

2 - diviziune sau unitate ( în acord ). De exemplu, în căsătorie 2 este un 1 divizat.

3 - învierea. Poate să însemne şi trinitatea ( din context ne dăm seama ).

4 - numărul lumii

5 - harul

6 - omul

7 - numărul lui Dumnezeu

8 - numărul unui început nou

9 - rodul duhului

10 - numărul mărturiei

11 - judecata şi dezordinea

12 - perfecţiunea guvernării

13 - (ghinion? Nuuu!) Înseamnă revoltă.

14 - mântuire

15 - odihnă

16 - dragostea

17 - victorie

18 - robie

19 - credinţă

20 - răscumpărare

Mă opresc aici deocamdată. Dar, să mai menţionez şi vestitul număr 666.

666 - Anticrist

60 - mândrie

66 - adorarea idolilor.

Interesant este că în Vechiul Testament îl găsim pe Goliat. Era înalt de 6 coţi, avea 6 piese în armura sa. Se spune că avea o greutate de 600 kg. Înfricoşător? Dar e biruit!

mult har!

Când e timpul să plec din biserică?

E o întrebare pe care mi-am pus-o personal. Nu e nici o greşeală să îţi pui o astfel de întrebare. Este însă esenţial ce fel de răspunsuri găseşti la ea.

Iată ce răspunsuri am găsit eu:

- în primul rând, a pleca dintr-o biserică este o decizie foarte, foarte importantă.

Nu este ca şi când schimbi locul în tramvai.

Aş sta în post şi rugăciune până la primirea unei confirmări din partea Domnului. Obligatoriu este consultarea cu familia şi cei apropiaţi. Această decizie trebuie să fie luată în unitate şi în acelaşi duh. Aş cere sfatul unor persoane înţelepte ( bătrâni, pastori, prezbiteri, bunici, etc ).

Nu aş lua o astfel de decizie când sunt obosit, descurajat sau că vreau să scap de probleme şi crize.

- un motiv bun şi real de a pleca dintr-o biserică este atunci când în acea biserică se predică erezii.

“Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să propovăduiască o altă Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” Galateni 1:7-9

Nu pot sta într-o biserică unde Biblia nu este predicată în întregime. Acolo unde Scriptura nu are autoritate şi prioritate, nu este un loc pentru mine. Unde nu pot auzi despre dragostea Domnului, iertarea Lui, dreptatea Lui, să fiu confruntat cu mânia Lui, cu sfinţenia Lui. Să pot auzi despre cer dar şi despre iad. Despre păcat şi despre urâţenia lui. Acolo unde Golgota şi jertfa Domnului Isus sunt subiecte ocolite, avem o problemă. Apoi trebuie predicat Noul Testament dar şi Vechiul Testament.

- pot părăsi biserica atunci când biserica respectivă este caracterizată de un dispreţ faţă de Scriptură, refuzând să disciplineze pe cei ce trăiesc în mod voit în păcate fără nici o remuşcare. Atunci când în biserică se formează un fel de “mafie” care acoperă păcatele în mod voit….cred că este timpul să găsesc o biserică care îşi doreşte puterea sfinţeniei.

1 Corinteni 5:1-7

- pot pleca din biserică dacă în biserică există o formă de evlavie dar fără putere.

Legalismul şi formalismul reprezintă urâte boli pentru orice biserică. Iar libertinajul va ucide foarte curând prospeţimea adevăratei închinări înaintea Domnului.

” ...având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” 2 Timotei 3:5

- pot pleca din biserică dacă observ un derapaj serios de la modelul biblic al bisericii.

2 Tes. 3:6,14

- pot pleca din biserică atunci când trebuie să mă mut în alt oraş. Un motiv obiectiv şi rezonabil.

Apostazia este un alt motiv pentru care aş putea părăsi biserica. Poate mai sunt şi alte motive care să justifice plecarea dintr-o biserică. Dar chiar şi atunci când am motive de felul acesta, decizia de a pleca trebuie să fie făcută cu mare grijă pentru a nu semăna dezbinare şi tulburare în biserică.

să ne dea Domnul harul de care avem nevoie!

Zece creştini mititei

Mai demult, am folosit o poezie în unul din mesajele predicate la Haţeg. Este o poezie a fratelui Valentin Popovici. Şi mi-am adus aminte de ea. Citeşte-o cu atenţie.

Zece creştini mititei se-mpărţeau în două,

Unul nu ţinea cu ei, şi-au rămas doar nouă!

Nouă creştini s-au gândit că e timpul copt

Să-ngrijească de săraci, şi-au rămas doar opt.

Opt creştini au observat anumite fapte,

S-au pornit pe criticat, şi-au rămas doar şapte.

Şapte creştini erau “buni”, însă unul trase

Nişte halbe la măsea, şi-au rămas doar şase.

Şase credincioşi “de rang”, nu de la opinci,

Unul a fost ofensat, şi-au rămas doar cinci.

Cinci creştini “evlavioşi” se distrau la teatru,

Unul nu s-a mai întors, şi-au rămas doar patru.

Patru sfinţi filozofau zilnic între ei,

Unul a vorbit prea mult, şi-au rămas doar trei.

Trei creştini se tot gândeau care-i mai de soi

Să-l aleagă predicator, şi-au rămas doar doi.

Doi creştini… iar cel mai mic cam iubea tutunul,

A plecat nepocăit, şi-a rămas doar unul.

…Un creştin, doar un creştin…, unul ca şi noi,

A vorbit despre Isus, şi-atunci au fost doi.

Doi creştini când s-au rugat, Domnul le-a dat roua.

Harul Lui a fost bogat, şi-au ajuns la nouă.

Nouă creştini s-au unit pentru mărturie,

Şi-au crescut, s-au înmulţit, şi-s acum o mie…

Înţelege, frate, azi, că nu-ţi spun poveşti,

Că din soiul ăstora poate şi tu eşti.

Ori eşti martor, martor viu, şi iubeşti lucrarea,

Ori eşti cu echipa rea…, cea cu demolarea.

Gerhard Du Toit

Este un om deosebit. A răspuns invitaţiei de a sta cu noi la închinare Duminică dimineaţă.

L-am întâlnit la conferinţa despre rugăciune şi misiune organizată de Universitatea Emanuel Oradea. De când l-am văzut am ştiut că vine din prezenţa Domnului şi umblă în prezenţa Domnului. Când a început să vorbească cuvintele lui aveau o “mireasmă” specială. Miroseau a Duh Sfânt care pătrunde în fiecare celulă a fiinţei. Un om al rugăciunii. Fratele marius Cruceru spunea că specialitatea lui nu este teologia, ci genuncologia, adică stăruinţa în rugăciune pe genunchi.

S-a convertit în anul II de studenţie la teologie. A învăţat să se roage în şcoala de ucenicie a unui pastor negru. Totul a început de la o oră şi jumătate de rugăciune. Apoi a continuat cu zile întregi petrecute în rugăciune, fără somn şi fără mîncare.

Ne-a învăţat cîteva lecţii importante pe care, la rîndul lui, le-a învăţat de la un grup de oameni care au devenit luptători în rugăciune.

• noi ne grăbim, Dumnezeu nu se grăbeşte. Am învăţat să stau şi să aştept în tăcere răspunsul Domnului. Să mă bucur de prezenţa Lui şi …atât!

• rugăciunea este o pregătire pentru rugăciune.
• nu există putere fără sfinţenie. Adică, predica nu are putere dacă nu este însoţită de curăţie şi sfinţenie. Puterea unei biserici nu stă în metode şi strategiile folosite. Nu în viziuni şi metode. Puterea ei stă în prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul ei.
• Nu pot să-i duc pe alţii decât până acolo unde am ajuns eu. Vreau să fie biserica mai rugativă? Eu trebuie să fiu mai rugativ! Vreau să fie mai plină de pasiune? Eu trebuie să fiu mai înflăcărat pentru El!

Dumnezeu l-a folosit pe fratele Gerhard în mijlocul nostru. Mesajul pe care Domnul l-a avut prin el a fost unul înviorător, iar Duhul Sfânt a atins inimile noastre. Aşa îmi explic şi atmosfera frumoasă şi frăţească de la sfatul care a urmat. Slăvesc pe Domnul pentru tot.

M-am întâlnit cu fratele Gerhard în birou după serviciul divin de dimineaţă şi mi-a mărturisit că Duhul lui Dumnezeu a fost la lucru în biserică. A văzut o biserică care este gata să cunoască lucruri mari cu Dumnezeu. Dacă va mai răspunde invitaţiei celor de Universitatea Emanuel o va face cu o singură condiţie: în programul lui să fie trecută neapărat şi biserica noastră.

Vă chem la rugăciune, post şi pocăinţă. Şi Dumnezeu ne va vizita într-un mod special.

Un nou blog

Am hotărât să nu mai scriu pe blog o vreme. Perioada de post de la blog s-a terminat. Blogul cel vechi îl păstrez ca amintire.

WordPress-ul mi se pare mai bun şi mai uşor de folosit.

Iar blogul acesta vrea să fie o extensie a slujirii mele. Un loc în care să putem comunica în jurul Cuvântului lui Dumnezeu.

Am trecut ca şi Biserică printr-o perioadă grea. Orice aş fi scris s-ar fi interpretat. Nici nu am putut scrie şi nici nu am ştiut ce aş putea scrie.

Acum lucrurile s-au mai aşezat, listele s-au mai format, direcţiile s-au mai conturat. Aşa că voi continua pe acest blog să scriu şi să încurajez. Să predic. Să răspund la întrebări. Să mustru şi să sfătuiesc. Aştept să fiu şi eu învăţat, sfătuit, mustrat, încurajat.

“Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu.” 2 Cor.6:3

Amin şi amin!

Cel mai frumos dar primit vreodată!

Am primit multe daruri în viaţă. Dar nici unul nu se poate compara cu acesta. Şi nici nu cred că voi primi vreodată vreun cadou care să se apropie cât de puţin de acesta. Nici ca frumuseţe şi nici ca valoare. Cadoul de care vorbesc este …o adevărată valoare. Nu îmi imaginez viaţa, slujirea, zilele obişnuite, zilele grele…fără acest cadou. În fiecare zi, realizez tot mai mult cât de preţios este acest cadou şi cât de binecuvântat sunt că Dumnezeu mi l-a dăruit.

Cadoul este: soţia mea: CORA.

Da, are Biblia întotdeauna dreptate. Şi are şi în Proverbe 19:14 când spune “Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.”

Cora este un dar de la Domnul pentru mine.

Ea este cea de care m-am îndrăgostit cu adevărat. Înţeleaptă şi chibzuită. Un pedagog extraordinar. O mamă cu suflet mare. O soţie devotată. Un prieten care îţi spune mereu adevărul în dragoste. Iubeşte Biblia. Iubeşte Biserica. Îi place Haţegul şi florile. Atunci când dăruieşte ceva cuiva, o face cu toată inima. Atunci când se roagă se roagă cu lacrimă şi suflet. Atunci când slujeşte, e ca şi când Domnul ar fi lângă ea. Ascultă cu urechea dar şi cu inima. Iubeşte Cerul şi pe Împăratul Cerului.

Şi astăzi este ziua ei.

Dar de fapt, mă simt ca şi când ar fi ziua mea. Pentru că am un cadou. Îi voi mulţumi Domnului pentru cadoul meu. E cel mai frumos şi scump cadou primit vreodată!

La mulţi ani, Cora!