Indicator sau reclamă?

“El le-a răspuns: Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestrea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului“          ( Fapte 1:7-8).

Ce să mărturisim?

Am călătorit cu maşina destul. Şi am ajuns aproape întotdeauna acolo unde mi-am propus.

Cum?

Am urmărit indicatoarele rutiere. Nu-mi amintesc toate indicatoarele pe care le-am urmat. Pe majoritatea le-am uitat cu desăvârşire. Dar şi-au făcut datoria dacă l-au pus pe călător pe direcţia corectă.

Un indicator indică o destinaţie. Nu prea contează dacă indicatorul este mare sau mic, frumos sau urât, vechi sau nou, aşezat pe autostradă sau pe drum prăfuit de ţară. Este important ca literele să fie mari şi clare. Şi să indice direcţia corectă.

Tot mai mulţi renunţă la chemarea de a fi indicatoare spre cer, spre Isus, pentru a deveni….panouri de reclamă!

Dacă eşti panou toată lumea se uită la tine. Dacă eşti panou eşti mereu în centrul atenţiei. Eşti vizibil. Luminos. La înălţime.

Dar suntem chemaţi să fim “martori“. Nu trebuie să ducem “reclama” ci să ducem “mărturia”.

Ce înseamnă să fiu un martor? Care este adevărata mărturie?

Calitatea de martor mi-o dă ceea ce sunt, ceea ce spun sau ceea ce fac?