Ce vede predicatorul de la amvon?
12 decembrie, 2007- El vede persoane venind totdeauna târziu la biserică.
- Vede pe unele persoane venind la biserică şi aşezându-se pe aceleaşi scaune, unde li se pare că ar fi locul lor.
- Vede unele persoane fiind fără reverenţă în timpul serviciului divin.
- Vede pe unele persoane citind diferite cărţi sau broşuri atunci când se vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu.
- Vede unele feţe care sunt o binecuvântare să priveşti la ele, iar pe altele le vede posomorâte de ţi se pare că jelesc ziua de ieri.
- El mai vede de la amvon încă multe lucruri care îl descurajează. Pe care dintre acestea le faci tu? Decât să faci aşa ceva, mult mai bine ar fi să te rogi pentru el în timp ce predică Evanghelia, care duce pe cei pierduţi la mântuire, iar pe cei mântuiţi la desăvârşire. În felul acesta tu îţi poţi ajuta predicatorul.
Iată o listă întocmită de C.M. Scheldon.
Dar mă întreb eu…care sunt oare lucrurile descurajatoare pe care le vezi tu de la amvonul de unde predici? Dar cele încurajatoare?
Dar ce văd ascultătorii noştri din bancă când se uită la amvon? 
De la amvon se mai văd şi cei care nu participă la cântare.
Lucrurile încurajatoare: cei care caută vesetele în Biblie atunci când se predică Cuvântul ( bineînţeles că trebuie să ai Biblia la tine).
)
Biblia în mână: un alt lucru încurajator! ( cartea de cântări – mai rar în zilele noastre
Am stat şi în bancă în câteva biserici şi un lucru descurajant pentru ascultători este vorbitul şi râsul excesiv al celor care stau la amvon. Şi asta în timp ce ceilalţi din biserică se închină Domnului prin cântare, rugăciune, etc. Este nevoie şi din partea celor de la amvon de mai multă reverenţă.
Doamne ajută-ne!
De la amvon spre popor si dinspre popr spre amvon… vedere pe orizontala! Oare ce vede Dumnezeu de sus? Si, ce vede El in colturile ascunse ale inimilor noastre? Asta am vrea sa stim! Pentru ca vederea Domnului e reala. Unul poate fi vazut ca rasfoieste Biblia in timpul predicii… dar oare de ce? Doar Domnul stie! Am vrea ca oameni ai lui Dumnezeu sa vedem cum vede Domnul, ca poate am vedea dureri launtrice care-l face pe cineva sa actioneze asa cum o face…
Frate Ted,
O tragedie a bisericilor noastre este ipocrizia. Una vedem noi, alta vede Dumnezeu. Avem gura plină de cântări şi rugăciuni, iar mintea, inima preocupată de altceva.
Cred că o cauză a absenţei spirituale în biserică este falimentul de a aduce fiecare gând captiv ascultării de Domnul. Mintea hoinăreşte. Suntem inundaţi de fel de fel de gânduri. Mintea este răpită şi dusă departe de închinarea înaintea lui Dumnezeu. Mi se întâmplă şi mie uneori şi asta chiar atunci când stau în faţă. E nevoie de luptă.
Întrebarea “Ce vede Dumnezeu acum?” ajută mult.
Cum s-ar schimba comportamentul meu dacă lângă mine la biserică ar veni să stea Domnul Isus?
ce vad eu cind ma uit la amvon din banca?
- predicatori cu gura mare si suflet mic
- ignoranta care debiteaza tot felul de aberatii (despre minuni care nu mai exista, etc.)
- filozofi care mai bine taceau
- fariseism care ma dezgusta cu un spectacol ieftin
- multa aroganta, mindrie si un simulat iteres pentru poporul din banci
- predici care nu reies din textul citit
- oameni care nu-si fac ordine in propria ograda dar dau lectii altora
- oameni carora biserica nu le-a dat votul, care pe noi ne considera niste prosti care nu stiu, si care ne “conduc in inchinare in prezenta Domnului”
si as putea sa va spun ce nu se mai prea vede
- oameni pocaiti care sa predice din inima, cu viata si apoi cu gura
- smerenie adevarata
- oameni care-l iubesc pe Dumnezeu
1.Ce mai vede ascultatorul din banca?
-500 de cefe si o singura faţă.
-un om care se da drept Dumnezeu, comanda, nu slujeste.
-un angajat al unui sistem ideologic, care-si face slujba(isi joaca rolul) pentru bani
-un trup spiritual in agonie, cu multe parti moarte, si cu o activa lucrare de ucidere si a celor ramase vii, prin actiuni fara Duhul de viata, inchistate intr-o lucrare a mortii (legea).
2.Iar despre ce aude? Nu e timp de scris aici.
3.Ce vorbeste cel din banca?
Nimic.
Si asa moare. Incercati voi sa va scoateti din functie si cel mai neansemnat madular, sa vedeti in cate zile moare!
fratele dan, jelind ziua de maine.
nu stiu cine e frateledan, care scrie acum din Danemarca
nu stiu daca va cunoaste personal sau nu
nu stiu la ce biserica se refera comentariul lui
eu m-am referit la biserica din Hateg si la pastorii ei
Anonim dragă şi fratele Dan,
ştiu că biserica nu este perfectă şi că se mai văd şi lucruri de genul scrise de voi…dar fraţilor…. schimbaţi-vă urgent locul de unde priviţi că este deprimant ce vedeţi!!!!!
De la amvon se pot vedea multe….dar atunci când cobor în mijlocul turmei, se cam schimbă priveliştea. Acea oiţă care mi se părea că doarme în biserică, am aflat că nu a dormit toată noaptea de sâmbătă pentru că a avut o criză de inimă ( dar asta nu se vede de la amvon )
Cealaltă care credeam că nu prea face mare lucru în biserică, a vizitat de fapt pe toţi bolnavii din spital ( dar de la amvon nu se vedea asta ). Sora care are “gura cam mare” la rugăciune şi mă enerva că numai ea se roagă, a vizitat o soră care e pe pat de 8 săptămâni şi a spălat-o, i-a dat să mănânce, i-a schimbat cearcefurile şi i-a făcut curat prin casă ( de la amvon nu se vede nici asta).
De la amvon mi se părea că am în faţă un trup spiritual în agonie, cu multe părţi moarte, dar când am coborât în mijlocul “oiţelor”, am aflat că mă iubeau mult, că se rugau pentru mine în fiecare dimineaţă la ora 7, că ţineau zile de post pentru biserică şi pentru slujitorii ei.
Acum văd altceva de la amvon.
Văd o familie, văd prieteni, văd copii ai lui Dumnezeu pentru care El a fost gata să plătească cel mai mare şi scump preţ.
Văd ucenici care au nevoie de un model.
Văd tineri care au nevoie de un prieten adevărat.
Văd văduve care au nevoie de o încurajare.
Văd familii care aşteaptă o soluţie la crizele prin care trec.
Văd prieteni care au nevoie de Cuvântul curat al lui Dumnezeu.
Văd păcătoşi care au nevoie de iertarea şi restaurarea lui Dumnezeu.
Văd “turma lui Dumnezeu” care este sub paza noastră şi care trebuie păstorită, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu.
Şi vă spun….se vede tare frumos!!!
Anonim dragă,
te rog, nu mai sta în anonimatul din bancă. Nu-ţi face bine. Dacă doreşti binele spiritual al bisericii şi al nostru, acţionează biblic. Vorbeşte cu păstorii bisericii, aruncă-te împreună cu noi în arena trăirii creştine. Fii curajos. Implică-te. Roagă-te. Stai în lumină şi fi gata de luptă. Dar, nu confunda duşmanul. Duşmanul meu nu eşti tu. Duşmanul tău nu sunt eu. Duşmanul nostru este Diavolul.
Altfel, vei da dovadă de un simulat interes pentru poporul din bănci şi pentru biserică. Încă o dată te anunţ, că sunt la dipoziţia oricui, deci şi a ta, să ne întâlnim şi să căutăm împreună voia lui Dumnezeu pentru bisericile noastre.
Domnul să îţi dea har!
Sint doar un anonim.
Daca ma arunc in arena ma omoara gladiatorii care au experienta in asa ceva, si ce rezolva asta? Anonimii din tribune vor avea un motiv in plus sa ramana anonimi, chiar daca sint nemultumiti ca circul e ieftin si piinea mucegaita.
Mai bine ramin in banca mea. Doar v-am spus ce se vede din banca si atit.
Poţi fi anonim pe internet, dar nu în biserică. Biserica nu are anonimi, ci doar mădulare.
Despre ce vorbeşti, anonim? Gladiatori care omoară? Circ ieftin? Pâine mucegăită? Am impresia că vorbeşti despre cu totul altceva! Poate te referi la vreun film, poate la campaniile politice, la vreun talk-show sau la vreo emisiune ieftină de televiziune.
În nici un caz nu vorbeşti despre Biserica Domnului!!!
Dacă eşti parte din Biserica din Haţeg, mădular în trupul lui Cristos de aici, şi dacă îţi pasă de prosperitatea spirituală a bisericii, te rog, te rog să îţi trăieşti menirea de mădular în trupul lui Cristos.
” …pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele” ( 1 Cor.12:25 ).
Avem prea mulţi spectatori în tribune şi prea puţini jucători pe teren. Prea mulţi anonimi relaxaţi în bănci şi prea puţini luptători echipaţi cu armură. Mult prea mulţi teoreticieni şi mult prea puţini practicanţi.
Tu ce eşti?
O Duminică în prezenţa Domnului îţi doresc!
Vad ca se discuta aprins. Imi face placere sa vad ca exista un interes. Desi, uneori, dorinta buna poate conduce la actiune rea. In Iov, este un indemn in acest sens, cand aflam ca suferinta indeamna la rau. Suferinta poate provoca actiune rea, gand rau, refulare pe o directie gresita, deschisa de diavolul.
Acum, fratilor. De cand a fost la facultate am putut sa vad din afara chestiuni legate de biserica noastra si nu am vazut perfectiune, in nici un caz. De ani de zile, in fiecare zi sunt confruntat cu a decide daca sa ma mai implic sau nu. In fiecare decizie aleg pe baza promisiunilor Domnului Isus cu privire la Biserica Lui. Noi suntem lucrarea Lui (vezi Efeseni 2) si nu suntem pentru a parasi lucrarea Lui si pentru abandon. Suntem lucrarea Lui pentru a birui.
As vrea sa spun ce vad eu din banca. Uneori vad tristete, uneori vad tulburare, uneori vad durere, uneori vad ipocrizie, uneori vad amorteala. Dar vad si dorinta de schimbare. Vin cateodata obosit si descurajat si plec intarit de rugaciunile unor frati care ma lumineaza si ma intaresc. Minunea nu e din partea lor. Oamenii nu fac minuni. Minunea e din partea lui Dumnezeu.
Ma intreb, cu teama, de ce vin unii la biserica, daca nu vor sa se implice in nici un caz? Daca nu slujesc? In Biblie nu gasesc decat malulare vii sau moarte. In viata reala la fel (si Biserica e viata reala). Daca nu e cineva viu, e mort. Daca nu aduce cineva roada, este taiat. Si se usuca. Apoi, e aruncat afara. Daca aduce roada, foarfeca lui Dumnezeu e prezenta din nou. Dar de data aceasta pentru a curata. Ca sa aduca si mai multa roada. Vezi Ioan 15.
Dar la biserica sunt si lupi. Sunt si invatatori falsi. Sunt si mincinosi si lepadati. Sunt, au fost si vor fi. Nu si IN Biserica. Ei sunt “printre” si nu “dintre”. Poarta o haina si nu sunt. Dar exista promisiunea unei zile a Domnului, cand se va face lumina deplina si totul va iesi la suprafata.
In timp, fiecare se dovedeste cine este. Apostolul Ioan scrie in a doua epistola despre “copii care umbla in adevar”. Inseamna ca umblare in adevar poate fi cunoscuta de cineva din afara, care are Duhul Sfant. Acum unii inca se mai pot ascunde. Cu timpul insa, vrajitorii lui Faraon nu vor mai putea imita minunile pe care le va face Moise in fata lui Faraon. Si, cum au iesit la iveala vanzatorii din bisericii de pe vremea securitatii lui Ceausescu, asa vor iesi si cei de acum. Si, inca, au mai fost si altii. Dar ziua Domnului ii va descoperi pe toti.
Tremurati acum, voi toti care lucrati faradelegea. Pentru ca nu un om si nu o multime de oameni va stau impotriva. Ci, Mielul pe langa care ati trecut cu nepasare.
Nimeni si nimic nu poate rupe legatura fratilor. Este mai presus de mintea omeneasca si dincolo de orice imaginatie. Nimeni nu-L poate intelege pe Dumnezeu, daca nu are Duhul Sau in el. Asa ca, nici diavolul nu poate face planuri care sa castige ceva in fata lui Dumnezeu.
Eu personal m-am saturat de multa vreme de vrajeli si povesti. Nici la fotbal nu ma mai uit de dragul comentatorilor. Sunt doua chestiuni aici. Cine comenteaza doar inseamna ca nu participa la actiune. Si, daca exista cineva care sa comenteze ceva, inseamna ca exista actiune.
Si este actiune. Fratilor, nu conteaza cum murim, loviti pe la spate sau intr-o lupta dreapta. Conteaza cum luptam – daca o facem cu armele luminii suntem mai mult decat biruitori. Fiindca noi stim cum a biruit Domnul pe care-L urmam in lupta. Si atunci, sa luptam ca El.
Ati scris: “Avem prea mulţi spectatori în tribune şi prea puţini jucători pe teren. Prea mulţi anonimi relaxaţi în bănci şi prea puţini luptători echipaţi cu armură. Mult prea mulţi teoreticieni şi mult prea puţini practicanţi. ”
Corecte afirmatii, dar se poate schimba ceva? Ce faceti daca aveti in biserica 25 de frati calauziti de duhul, care ar avea fiecare de vorbit cate 5-10 minute in adunare? Si fara programare!
Ar putea ei sa-si foloseasca darul? Sa-si inmulteasca talantul? Ar trebui sa va ceara voie? Cu cat timp inainte? Este justificata biblic aceasta situatie? Sola Scriptura se aplica aici?
Nu cumva dumneavoastra i-ati creat pe “anonimii relaxati”?
fratele dan
Si un articol care ajuta subiectul: Dictatura rutinei
http://frateledan.wordpress.com/2007/12/16/mergi-inspre-zona-de-deal-a-tarii/
Frateledan,
Ce faceţi dacă aveţi în aceeaşi adunare despre care vorbiţi pe lângă cei 25 de fraţi călăuziţi de duhul să vorbească câte 10 minute fiecare, încă vreo 10 care vor să cânte o cântare, vreo 30 care sunt călăuziţi de duhul să înalţe rugăciuni înaintea Domnului, un grup de copii care vor să cânte câteva cântări, 15 tineri care sunt călăuziţi de duhul să laude pe Domnul, 6 misionari care vor să depună mărturie, corul care este călăuzit de duhul să slujeacă în adunare prin cântare. Mai suntem călăuziţi de duhul să luăm şi Cina Domnul şi încă vreo 10 persoane care aşteaptă să fie botezaţi. Ar putea toţi aceştia să-ţi folosească darul? Ar trebui să ceară voie cuiva? Este oare nevoie de programare?
1 Corinteni 12 este un capitol important.
Sunt multe slujbe, lucrări, daruri, dar acelaşi Duh.
În 1 Corinteni 14 este tratat exact acest subiect: rânduiala în închinare. Observăm , că apostolul spune că dacă cei 25 de fraţi sunt “prooroci”, să vorbească “doi sau trei şi ceilalţi să judece”.
Deci, dacă avem 25 de “prooroci” care sunt călăuziţi de Duhul “să vorbească cuvintele lui Dumenzeu”, vom face o programare câte doi, trei la fiecare serviciu divin.
Cuvântul spune că “toate să se facă în chip cuvincios şi cu rânduială”.
Există o rânduială, un aranjament al lucrurilor în cadrul închinării din biserică.
Introduc acum un cuvânt care nu este prea iubit de noi, evanghelicii liturghia. Unii trăiesc cu impresia că liturghia este rea. Că o găsim doar în biserica catolică şi ortodoxă. Ei cred că dacă avem liturghie în biserică, Duhul Sfânt fuge afară. Serviciul divin ar trebui să fie spontan, asa-i? Dar, chiar şi într-un serviciu divin “spontan”, există o liturghie. Există o ordine.
Liturghia = lucrarea, slujirea oamenilor pentru Dumnezeu. Ordinea în care ne închinăm lui Dumnezeu. ( “Învaţă-ne să ne rugăm” )
Liturghia nu trebuie confundată cu plictiseala sau cu rutina. Recunosc, că în unele biserici se exagerează cu această planificare în cele mai mici detalii.
O liturghie, un program aplicat bine şi istoric lasă loc pentru spontaneitate în seviciile divine ale bisericii.
Nu de puţine ori a trebuit să ne abatem de la programul bisericii pentru că Duhul ne-a călăuzit în altă direcţie. Am avut emoţii? Sigur. Dar s-a meritat!!!!
Întrebarea de fapt, nu este dacă să programăm sau nu?
Întrebarea este: cine programează serviciul divin? Cine ghidează închinarea noastră în biserică?
Alexandru,
tatăl meu obişnuia să-mi spună: “Nu fă nimic şi nu vei avea nici o problemă. Nu spune nimic, şi nimeni nu te va critica. Fii un nimic, şi nu vei avea nici un duşman”.
Noi nu vrem asta. Asa-i?
Suntem chemaţi să spunem adevărul şi să “umblăm în Adevăr”.
Doamne ajută!
Cât despre comentatorii anonimi, ce să zicem? Întotdeauna au fost. Probabil niciodată nu au călcat pe “terenul de joc”. E mai comod să stai la lojă şi să priveşti.
Nici nu îşi dau seama cât pierd!
Frate Ambasador
Ai pus problema foarte corect, ma refer la postarea de la ora 10.51 AM. Cred ca in aceasta situatie adunarea ar fi prea mare si ar fi bine sa se IMparta (repet: IMPARTA, nu desparta). Pentru ca numai astfel ar fi loc pentru manifestarea lucrarii intregului trup. Aceasta situatie idealizata(din postarea ta) mai rar se intalneste si in grupurile fratesti, unde exista subliniata si subinteleasa “preotia universala” si recunoasterea lucrarilor in fiecare madular(fara punerea mainilor), darmite in bisericile traditionale unde este statornicita o “liturghie”, pe care iata, chiar o aparati.
Mie imi vine sa plang pentru multi din cei care suspina sub dictatura programelor, stau la cozile de la lapte si paine, cautand bajbaind, in fata usilor inchise de carturari care tin cheia si tin la cheie. Cheia cunostintei!
Dumneata sti bine ca situatia nu este asa, ar fi bine sa fie asa. Eu as merge la o astfel de biserica. Cred ca chiar in aceasta situatie descrisa mai sus, de abundenta de participare, tot s-ar gasi o solutie. Realitatea insa este opusa: gheata indiferentei, anonimi relaxati in banci, pentru ca sunt prea multi “nominalizati”(nume mari) stresati la amvoane, profesionisti ai amvoanelor si profesionisti ai tacerii si neparticiparii. Nu asa este Adunarea Domnului.
Asa este o mireasa paralizata. Dumneata cand te-ai insurat, te-ai uitat bine, sa ai o sotie frumoasa, gratioasa, echilibrata, vioaie, cu un trup armonios. Nu ti-ai fi dorit o mireasa paralizata de la gat in jos, cu membrele atrofiate de nemiscarea unui scaun! De ce ii oferi atunci Domnului o astfel de mireasa, de ce crezi ca lui i-ar placea un trup anchilozat si fara miscare, in care doar un madular-doua par vii?
Iar despre liturghie, frateeeeee, mai gandeste-te, mai roaga-te, asta mai lipsea, sa dati si un nume si sa si justificati abaterea din cale care o practicati de mult! Credeti ca daca Dumnezeu nu pedepseste imediat, putin ii pasa de faradelege. Caci lucrarea aceasta de falsificare a trupului are acest nume, Taina Faradelegii, tagaduirea Harului si Suveranitatii Domnului in Adunarea Lui.
fratele Dan
Frate Dan,
Trupul se manifestă nu doar în momentele când este adunat împreună. Biserica este o comunitate care se adună şi se împrăştie. Biserica are un mandat escatologic: “veniţi binecuvântaţi ai Tatălui” dar şi un mandat istoric: “Mergeţi în toată lumea”. Avem un timp când ne adunăm laolaltă dar şi un timp când ne împrăştiem în lume.
Unde ne trăim “preoţia universală”? Oriunde. Nu trebui să “stai la cozile de la lapte şi pâine” ca să-ţi fie recunoscută lucrarea ca mădular în Trup.
Frate Dan, Biserica nu a ajuns încă “fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta”. Cuvântul Domnului este cel ce o pregăteşte pentru întâlnirea cu Mirele.
Frate Dan, eşti în căutarea unei biserici? Te invit cu drag la “Betleem”. Betleemul de Haţeg. Mai ales că vine Crăciunul. La noi la “Betleem” pot să se închine împreună magi, nominalizaţi, ciobani. Chiar şi cărturarii sunt bine veniţi. Numai să vină înaitnea Pruncului.
În “liturghia” noastră este loc pentru toţi care vor să aducă un dar Domnului.
Vă aştept şi vă doresc “Sărbători Binecuvântate”.
Marfa expirata, frate draga! Ma refer la fraza cu invitarea la biserica dumitale.
Craciun, liturghie, sarbatori, zile, luni, vremi si ani, s-a ostenit chiar degeaba Apostolul pentru voi. De ce va intorceti inapoi?
Fa-ti timp, frate pastor, citeste-mi macar ceva de pe ce am scris pe situri si vei vedea ca nu sunt in cautarea unei biserici. Domnul pune madularele in Trup pe fiecare asa cum voieste, nu fac nimic de capul meu. Domnul m-a asezat unde trebuie, la locul meu, cum spunea fratele Niculita. Sunt pus in Adunare si sunt pus intr-o Adunare. Deocamdata locul meu e si in fata tastaturii pe care mai am multe de tastat.
De ce sa vin la biserica dvs.? Sa fie un anonim relaxat in plus, pe ultima banca? Sa ma numere cineva pentru un eventual proces verbal? Sa asist la liturghia maiestrit jucata de dvs.? Sa pun la colecta? Unde-i Domnul Isus care este Capul Adunarii in mijlocul acelui teatru? Il lasati dvs. pe El sa conduca sau conduceti “maria voastra”? Cum justificati “Sola Scriptura” o biserica cu liturghie, cu rutina, cu un singur pastor? Chiar prezbiter? Cu salariu?
Nu vin! Raman cu cei doi sau trei intre care m-a pus Domnul. V-as invita si pe dvs. sa renuntati la titlurile de marire, la Calea lui Balaam, sa va gasiti ceva de lucru si sa nu mai umblati dupa slava desarta a slujbelor clericale. Sa cautati simplitatea lui Hristos si in viata si in Adunare. Daca ati relua adunarile in grupuri mici, inchise de comunisti(cu ajutorul clerului docil), ar fi un mare castig pentru Domnul.
fratele dan
Frateledan,
Încă o dată, vă doresc “Sărbători Binecuvântate şi Pacea lui Cristos să vă umple din belşug”.
Cred că dialogul nostru nu este deloc constructiv pentru cititorii acestui blog. Nu pot accepta noroiul şi blamul aruncat peste Biserica lui Cristos. Biserică scumpă, oriunde ar fi, oricâţi ar fi. Doi sau trei, poate două sau trei sute. Este Biserica Domnului pentru care EL a plătit un preţ enorm. Voi continua dialogul cu cei care iubesc sincer Biserica Domnului. Din mesajele primite până acum, nu am văzut o preocupare sinceră şi smerită de implicare în ZIDIREA Bisericii. Îmi pare rău.
Rămâneţi acolo unde sunteţi. Dar urmaţi-L pe cel ce este Marele Păstor.
Vă las în faţa tastaturii. Eu am de slujit pe fraţii mei, văduve de încurajat, bolnavi de vizitat. Şi de predicat o Evanghelie. Această Evanghelie este putere şi înţelepciune.
Mult har!
Ps. adunările în grupuri mici nu s-au închis!!!
Domnul sa va binecuvinteze.
eu sunt un alt anonim…nu celalalt!as vrea sa va spun ca biserica noastra nu mai prea merge!trebuie sa ne rugam pentru trezire spirituala in biserica.Cand am mai citit niste articole am vazut ceva de genul:…”ca nu este bine ca predicatorii sa faca unele glume la amvon…”.Mi se pare o chestie buna cu glumele la amvon…Poate asa se mai trezesc fratii:-D!atat am avut sa va spun!Domnul sa va/ne binecuvinteze
la capitolul Inchinare am ceva de spus!Ar trebui sa mai schimbam arihva sa cantam cantari noi…am eu daca avreti!Sau cand canta Tinerii sa cante cantar i noi nu de acele asa vechi!!!
Un alt anonim,
depinde care sunt criteriile după care ajungem la concluzia că “nu mai prea merge”. Dar, sunt de acord cu principiul “semper reformanda” adică, biserica se află într-un continuu proces de înnoire. Întotdeauna este loc pentru mai multă pocăinţă.
Permite-mi o scurtă clarificare. Ţin foarte mult la folosirea corectă a conceptelor. Corect este: Închinarea prin cântare, închinarea prin dărnicie, închinarea prin rugăciune, etc. Deci, închinarea nu este un moment şi nu are loc doar înttr-un anume cadru. Închinarea este un stil de viaţă. Tot ce facem ar trebui să fie închinare.
Da, cred că o închinare biblică şi diversificată este de dorit în bisericile noastre. Cântările vechi cu conţinut biblic trebuiesc păstrate şi iubite, dar şi cântările noi cu conţinut biblic trebuiesc învăţate şi iubite. am încurajat şi voi încuraja cântările tinereşti. Am postat pe blog câteva principii biblice despre închinarea prin muzică. ( la pagini diverse )
Glume la amvon? Cred că abuzul umorului la amvon strică. Dacă predicatorul are simţul umorului, e mai bine să-l dedice Domnului şi să-l lase pe Duhul Sfânt să-l călăuzească în folosirea lui. Nu cred că trebuie să glumim cu lucruri serioase şi eterne. Predicarea este ceva serios. Este loc însă pentru isteţime, agerime şi umor subtil la amvon, dar nu este loc pentru comedie. Phillips Brooks numea asta “măscărici clerical”.
Umorul ar trebui să fie o cale spre ceva.
Trist. Iar mesajul este de la început ruinat.
Am auzit predicatori care încep cu un banc sau o glumă cu Bulă doar aşa de dragul glumei.
Umorul la amvon poate fi o unealtă cu care construieşti, o armă cu care lupţi, dar niciodată nu trebuie să devină o jucărie.
Iar dacă predicatorul nu are în mod natural simţul umorului, ar fi bine să uite de el.
Cand canta tinerii, sa-i lasam pe ei sa cante. Tinerii nu canta la comanda ce ne place noua sa auzim. Sa mai auzim ceva nou, ca ne-am plictisit si altele au expirat…
Eu, ca tanar, va invit pe dvs, cu tot respectul, domnule anonim, sa cantati niste cantari mai noi, adevarate. Sau, sa-i slujiti pe tineri cu multa dragoste de la Dumnezeu, invatand ca viata Bisericii nu este un raspuns la o comanda pe un blog din internet.
Propun eu ceva – sa nu mai fie atatia anonimi, le inceapa sa le pese de frati si sa slujeasca fara sa vrea sa se stie de ei. Asa ajung anonimii oamenii mari ai lui Dumnezeu, prin harul Lui!
vad ca se discuta foarte tare!intr-un fel aveti dreptate fr.Condrea.si eu sunt de acord cu aceste criterii*cantarile vechi cu un mesaj bun sunt bune).Iar la capitolul ‘glume’nu mam referit ca fratele care predica sa spuna bancuri…!dar cand imi aduc aminte de predicile Fratelui Nelu Varan…nu stiu…sun vioai…are o seninatate pe fata lui foarte buna ca si dvs.de altfel.!eu zic sa il lasam p Domnul sa faca El ce vrea!Lui trebuie sa ii aducem lauda!mai ales in zilele aste cand vine Sarbatoare Nasterii Domnului Isus!Domnul sa va binecuvanteze si sa va dea intelepciune in tot ceea ce faceti!
Alexandru,
Nu am spus sa cant eu cantarile.Ar fii frumos sa schimbati cantarile!de exemplu cand am fost la deva a fost totul foarte frumos.si sunt cantari noi!ar trebui sa lom si noi ceva cantece de la CristoCentric sau eu stiu…Va spun asta doar ca pe un sfat!
Multumesc.
Cred ca este cel mai intelept sa vorbesti asta cu cei care se ocupa de muzica la noi.
Personal, nu cred ca muzica e problema noastra, ci faptul ca nu-L iubim pe Domnul cu adevarat.
Draga Anonim ,caracterul se dovedeste si prin curajul si sinceritatea de a-ti
arata identitatea si dupa aceea de a arunca cu noroi! Daca nu faci asta, pentru mine nu esti decat un las ;si ce este mai trist ,mesajul tau nu transmite decat venin,ura. Lipseste duhul dragostei! El este prima manifestare a unei inimi rascumparate. Dumnezeu sa aiba mila de tine si sa-ti dea mantuirea!
Frate Adi, nu mai raspundeti anonimilor! Nu intrati in jocul diavolului,va irositi timpul! Raspundeti celor care iubesc adevarul si sunt transparenti!
Sora Neli,
apreciez că vă faceţi timp să citiţi acest blog. Am luat decizia de a da drumul unor comentarii anonime, deşi ştiu care sunt riscurile. Cred că unii anonimi sunt recuperabili iar mesajele lor nu transmit “ură şi venin”.
Nu toate comentariile le las pe blog. Am blocat ultimul comentariu al anonimului. Comentariul conţinea acuze la adresa unor persoane. Nu ar fi fost o problemă să las comentariul pe blog dacă el ar fi fost semnat. Nu cred că este corect ca cineva să fie lăsat să arunce acuze dar fără să existe şi posibilitatea de a susţine sau dovedi aceste acuze.
Voi bloca comentariile anonime acuzatoare din respect pentru cititorii acestui blog. Voi continua să dau drumul comentariilor anonime atâta timp cât ele nu sunt atacuri directe menite să discrediteze biserica Domnului.
Un atac la persoană pe un blog sub acoperirea anonimatului nu este o abordare biblică şi nici demn de pierdut vremea cu el.
Cine vrea să slujească Evangheliei să o facă demn de aceasta.
multă binecuvântare!
Respect faţă de cititori? Sau respect faţă de sponsori? Dar respect faţă de Dumnezeu mai are cineva?