Comentarii pentru: A murit fr. Petrică Dugulescu

de: ambasadorul

ambasadorul — Tue, 17 Jun 2008 17:58:04 +0000

Frate Liviu,

am avut bucuria să îl cunosc pe fratele Pavel.
A fost la noi în casă şi am cântat in corul dirijat de el în biserica baptistă din Dorohoi.

Sunt alături de d-voastră şi doresc ca mângâierea Domnului să vă însoţească.

de: Liviu Cozmiuc - Anaheim, CA

Liviu Cozmiuc - Anaheim, CA — Tue, 17 Jun 2008 14:42:16 +0000

L-am cunoscut pe fr. Petrica Dugulescu ca adolescent, pe cand era pastor la Hateg si ne vizita la Lupeni.

Pe mine m-a incurajat dezinteresat… Terminam liceul. cand m-a intrebat unde… merg mai departe la facultate… La raspunsul meu ezitant, mi-a zis: “Mai greu e examenul de admitere… Dupa aceea nu mai ai probleme ca sa termini…” A fost probabil singurul care m-a incurajat si provocat, identificand si minimalizand pentru mine “hopul”… vazand potential intr-un tinerel din Valea Jiului…

L-am intalnit ultima oara la Portland in Ianuarie 1998… venise sa mai stranga donatii pentru Recas… si sa faca lobby pentru parlamentarii romani… Grele misiuni… Mi-a urat sa am mai mult succes decat dumnealui..

Cand a fost ultima oara probabil, la Bruxelles, i-a fost inmanata cartea de poezii a mamei mele, Rodica Cozmiuc … A dat imediat telefon la Suceava zicandu-i: “E mare lucru… intr-o tara straina sa deschizi o carte exact la poezia care ti-a fost dedicata si de care nu stiai nimic..” Petrica era dinamic si avea mereu ceva profund de spus… asa cum e surprins si in strofa mamei mele…

“Si atunci in tren ai spus
Despre versuri ce-ai compus,
Dar multi nu prea-ntelegeau
Tainele ce te dureau.”

S-a dus fratele Petrica intr-un mod tainic, vorbind despre moartea sa doar cu o luna… Nu de mult insa si prietenul sau, la 4 Iunie 2008 Pavel Cozmiuc a plecat la odihna vesnica… dupa 22 luni de cancer cu doua tumori… Mai multe amanunte la: http://pcozmiuc.ning.com

de: Steven V. Bonica

Steven V. Bonica — Fri, 11 Jan 2008 23:49:40 +0000

“Cercetati toate lucrurile si luati ce este bun”.

Ferice de cine a inteles ce a spus apostolul Pavel.

Ma bucur sa aflu in valmasala mesajelor de pe bloguri ca mai sunt oameni care stiu sa admire trandafirii pentru petale si miros, si nu pentru ghimpi!

Vor fi multe de spus despre el. Aleg sa citesc si sa scriu doar de bine, pentru ca numai binele construieste. Ori “Dugu” a fost un adevarat constructor. Oricine vrea sa-l picteze altfel, greseste amarnic! Chiar nu a meritat sa fie lovit cu pietre precum martirul Stefan..

Domnul sa binecuvanteze familia Dugulescu si pe toti cei ce raman schimbati in bine datorita acestui om daruit pe de-a-ntregul lui Dumnezeu. El nu a dat doar zeciuiala! A dat tot! Din timp, din bani, din ce era! Ma bucur ca l-am cunoscut, ma bucur si mai mult ca mi-a afectat modul de gandire!

http://www.RomanianTribune.NET
vezi editia 157 (Vineri, 11 ianuarie 2008)

de: daniela dulugea montreal

daniela dulugea montreal — Thu, 10 Jan 2008 04:28:08 +0000

Anul trecut l-am intilnit pe fratele Dugulescu la Biserica Ghetimani in Chicago si l-am intrebat daca o sa ajunga si pe la noi cei din Montreal….Avea de gind sa ajunga si pe la noi dar …Domnul l-a chemat acasa la locul pregatit de El .Mi-a daruit un c.d. cu cantari,si inca unul pentru fratele pastor Iosif Feher
DOMNUL SA INTAREASCA SI SA MINGIIE FAMILIA INDOLIATA !

de: ambasadorul

ambasadorul — Tue, 08 Jan 2008 20:59:32 +0000

Şi eu cred că ne vom revedea, frate Dan cu toţi cei care au luptat lupta cea bună a credinţei.

Vă mulţumim pentru gândurile frumoase şi vă doresc mult har în tot ce faceţi.

Vă aştept pe la Haţeg.

de: dduma

dduma — Tue, 08 Jan 2008 20:50:03 +0000

Imi amintesc cu nostalgie de anii 1983-1986 cand impreuna cu Mihai Sarbu, Gheorghe Medrea si Petrica Dugulescu misionam bisericile de sat de pe Valea Hategului si Hunedoara. Vocea lui Petrica si mesajul de intoarcere la pocainta a romanilor le aud si acum dupa ataia ani.
Am avut ocazia sa ma intalnesc cu Petrica in US de cateva ori in acsti ani, ultima oara aici in Windsor, Canada, cu 2 ani in urma si de fiecare data, mare a fost bucuria revederii.
Recent, de Craciun 07, m-am intalnit si cu Mihai Sarbu si sotia lui la Detroit, in US, si printre multele amintiri depanate am am intrebat si de Petrica si ai lui dragi.
Sunt inca sub socul tristei veci pentru noi cei ramasi in urma lui Petrica pe Pamant, dar stiu cu siguranta caci Petrica si-a primit deja cununa de invingator din mana lui Isus si astazi se bucura cu toti sfintii plecati inaintea lui in noua lui patrie cereasca.
Din toata inima cred caci intr-o zi ne vom revedea din nou cu Petrica pe strazile Noului Ierusalim, si unde vom fi impreuna o vesnicie toti cei care am crezut in moartea si Invierea mantuitorului nostru isus Hristos, slavit sa-i fie numele.

Domnul Dumnezeu sa intareasca si sa mangaie familia ramasa in urma pentru o vreme, pana in ziua revederii.

Cu deosebit respect si dragoste in Hristos Isus,
Dan Duma – Windsor,ON, Canada

de: ambasadorul

ambasadorul — Tue, 08 Jan 2008 16:29:45 +0000

Din câte ştiu nu este nici o înregistrare. Îţi sugerez să urmăreşti site-ul Asociaţiei ISR

http://www.isussperantaromaniei.ro/

Domnul cu tine

de: stefan

stefan — Tue, 08 Jan 2008 16:07:50 +0000

exista pe internet inregistrarea inmormantarii fratelui? Daca da,ne puteti oferi link-ul? multumim.

de: Elpem

Elpem — Mon, 07 Jan 2008 23:20:23 +0000

la inceput de an inimile noastre sunt moi si mai gata de-a raspunde provocarii de a ne numara anii nostri,mai gata de a recunoaste ca sunt putini.la inceput de an ne dorim a fi” ce n-am fost azi ,ce n-am fost ieri si nicicand inainte”.Un astfel de moment a hotarat Dumnezeu sa fie pt fratele Dugulescu “ceasul vietii…cel din urma”.Acest ceas a fost cel mai potrivit pentru fratele Dugulescu ,pentru toti care l-au cunoscut si pentru toti cei ce-l vor cunoaste prin ceea ce a lasat scris prin trai sau prin condei.Ceasul a fost “potrivit” de insusi Creatorul si Sustinatorul vietii oricarui muritor.
Am avut harul sa-l cunosc in perioada adolescentei mele cand Dumnezeu l-a folosit pt a-mi influenta in mod deosebit existenta.Predica atunci intr-una din bisericile pe care le pastorea.Era poate unul din cele mai zbuciumate episoade din viata bisericii in care am crescut.Dumnezeu l-a chemat sa dreaga mreji cu dragoste si migala si… multa dibacie.Erau sparturi multe si se cauta un om care sa stea acolo.Si el a stat .Imi amintesc ciclul de predici din Predica de pe munte,cartea Romani ,Studiul de la tineret “CINE SUNT EU?”Facea naveta saptamanal si bisaptamanal (cred 40 de KM)Sora Marioara cu o modestie aproape ireala il insotea de multe ori.Ce binecuvantare sa ai o umbra asa de devotata!Sa nu te paraseasca cand noaptea-i neagra si lunga si grea…In 20 Decembrie 1981 eram 3 oameni intr-o apa- Fr Dugulescu ,fratele meu si eu.Era apa botezului.Se intampla la scurt timp dupa ce plansese impreuna cu noi atunci cand ne-am depus marturia in fata bisericii.Au venit vremuri cand intreaga biserica a plans impreuna cu el.Au fost lacrimi si cand a plecat din biserica noastra.Au fost lacrimi de recunostinta,multumire si de tristete.
Ne-a vizitat apoi casa in preajma casatorie mele si a lasat multa lumina in urma-i.M-am bucurat sa aud ca fratele Petrica al nostru este in parlament si ca nu-i acolo ca sa se odihneasca.M-am intristat si eu ca altii sa aud lucruri pe care n-as fi vrut sa le aud niciodata.Si n-am crezut …Si apoi am zis ca poate…Si m-a durut …Si m-am rugat:Doamne daca-i asa fa-l sa-l doara si apoi vindeca-l si mangaie-l si ridica-l si foloseste-l iara .Si daca nu-i asa iarta-i Doamne.Si acum zic si fa-i sa-i doara si apoi vindeca-i si foloseste-i iara.De atunci m-am rugat mereu pentru Fr Petrica cu multumire si cu cerere de-ncurajare si imbarbatare …Astea si multe altele mi-au venit in minte in aceste zile…M-am gandit la Eunice…Si al nostru al patrulea copil e-un rod al dragostei si un cadou special pentru vremuri speciale.Si Domnul ni l-a dat mai tarziu ca pe mangaiere pentru vremurile tot mai grele.Ma surprind uneori visand la ziua in care va fi mire.Poate va ramane doar un vis.Sau poate voi privi de sus.Ca sa vad mai bine.Astazi am privit inmormantarea.Am plans si m-am bucurat.Si tare m-am mangaiat.Se spune ca la inmormantarea unui om se vede cel mai bine cine a fost acel om. Si noi am vazut.A fost ca un raspuns la intrebari pe care n-as fi indraznit sa mi le pun.A fost si ciudat…M-am revazut pe mine la sicriul tatalui meu in urma cu 7 ani.Am simtit o durere asemanatoare.Si-o mangaiere asemanatoare.Si-o pace tare adanca…Si un dor tare mare…Si o dorinta de a fi asa ca ei ,ca cei care au plecat…Si Domnul m-a mangaiat.Si s-a bucurat ca sunt asa ca mine.Si am simtit ca mi-i dor de Domnul …Si am simtit ca si Lui ii dor de mine…
…..Iar cand aici ,in valea suferintei,
Voi fi adesea trist si obosit;
Ajuta-mi tu ca steagul biruintei
Sa-l duc cu Tine pana la sfarsit.

Sa pastoresc cu frica a Ta turma
Gata sa fiu oricand a Te urma.
Iar ceasul vietii mele,cel din urma,
Lucrand,sa ma gaseasca-n via Ta.

Multa pace si mangaiere familiei.
“un mielusel pastorit cu frica de fr.Dugulescu”

de: CLAUDIU

CLAUDIU — Mon, 07 Jan 2008 19:46:44 +0000

IATA CE SPUNEA SI OMUL CARE ERA DUPA INIMA LUI DUMNEZEU INVATATURI CARE LE-A LASAT INAINTE SA TREACA DIN VIATA ACEASTA: ”EU PLEC PE CALEA PE CARE MERGE TOATA LUMEA. INTARESTE-TE , SI FII OM ! DOMNUL SA INTAREASCA ACESTA FAMILIE INDURERATA !