Interviu cu Dumnezeu

L-am admirat oarecum pe Octavian Paler pentru comentariile făcute la adresa societăţii noastre.

În anii din urmă, fiecare apariţie a sa echivala cu o reflectare a clasei politice. Îmi plăceau ochii săi lucizi şi sceptici, iscoditori şi înţelepţi deopotrivă. Avea o privire inconfundabilă. Am aflat că într-un dialog, nu de mult, se arăta convins că dispariţia sa nu va produce suferinţă decât câtorva: „Voi fi uitat uşor, după un Dumnezeu să-l ierte!”. Apoi, la fel de caustic cu sine însuşi, cum a fost cu lumea întreagă, se întreba: „Dar, la urma urmei, nu e stupid să avem vanităţi inclusiv legate de moarte?”. Dincolo de această seninătate finală, se afla, însă, spaima în faţa trecerii timpului, împotriva căreia nu a avut drept arme decât cărţile şi maşina de scris.

Iată un “interviu” luat de Octavian Paler lui Dumnezeu.

Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc că şi cum nu ar muri niciodată şi mor că şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mână şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Că părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inimă celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru că acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uită la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori că oamenii să ştie? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

Oare a priceput Octavian Paler cu cine a stat de vorbă?

Pericolul succesului

Iosua 7:1-26
Problemele din viaţă ne fac să apelăm la Dumnezeu mai uşor şi mai repede. Când banii nu ajung, vorbesc cu Domnul. Când trupul îmi este frânt de boală, alerg la Tatăl şi cer ajutor şi vindecare, putere să accept situaţia.

Dar este pericol şi în succes. Succesul creează neatenţie. În timpul de succes am impresia că pot totul prin puterea mea.

Lecţia nr.1 – Suntem foarte vunerabili la ispită în momentul unui aparent succes.

Următoarea cetate de cucerit este Ai. Era o cetate mică, slabă. E nevoie doar de o bătălie scurtă şi va fi cucerită.

Dar ce s-a întâmplat ?

v.4-5 „Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat -o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. Oamenii din Ai le-au omorît aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit dela poartă pînă la Şebarim, şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa.”

v. 6 – Iosua se roagă.

Cum de au putut birui popoare mai puternice, iar Ai a fost de necucerit?

Noi putem fi puternici în faţa unor ispite mari şi puternice, dar lăsăm ca una mică şi neînsemnată să ne doboare.

Înfrângerea de la Ai, i-a adus pe genunchi în faţa lui Dumnezeu.

v.10 – Răspunsul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu tolerează pesimismul şi descurajarea lui Iosua. Primesc victorie după victorie, şi numai după o înfrângere, se lamentează şi le pare rău că nu au rămas de cealaltă parte a Iordanului.

Victoria de ieri nu este o garanţie a celei de azi. O înfrângere nu înseamnă sfârşitul luptei.

Ridică-te! Scutură-te de praf! Şi caută repede motivul înfrângerii!

Este un motiv pentru înfrângerea ta.

v.11 – Motivul înfrângerii.

Dumnezeu nu se face că plouă atunci când tu ai păcătuit.

Lecţia nr.2 – Neascultarea unei persoane poate avea efecte negative asupra întregii comunităţi.

Familie după familie, bărbat după bărbat se aliniază cu toţii în faţa lui Iosua. Acan şi-a ascuns păcatul foarte bine. Dar acum este găsit.

v.20 – Acan recunoaşte păcatul.

Iată procesul păcatului:

- am văzut v.21

- le-am poftit v.21 ( Nu avut nevoie de ele. )

- le-am luat

- le-am ascuns

Acan a crezut că păcatul este atât de mic şi nesemnificativ.

Păcatul acela mic al lui:

- Adam şi Eva ( separarea de Dumnezeu )

- Moise ( nu a intrat în Ţara Promisă )

- Nadab şi Abihu ( au murit pe loc )

- Uzia ( a murit pe loc pentru că doar a atins carul )

- Anania şi Safira

În cazul nostru, 36 de oameni şi-au pierdut viaţa din cauza păcatului lui Acan.

Înţelege felul cum gândeşte Dumnezeu: Un individ a păcătuit, iar verdictul din cer nu spune: „Acan a păcătuit”, ci verdictul este: „Copiii lui Israel au păcătuit.”. Un bărbat a ascuns păcat, şi o întreagă armată este bătută de duşman. Copiii lui Israel erau o naţiune. Erau o entitate completă. Dumnezeu se poartă cu ei ca şi cu un trup unitar.

Geneza 39:9 „El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi -a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

Lecţia nr.3 – Judecata lui Dumnezeu nu trebuie luată uşor.

Întâmplarea lui Acan este una din cele mai triste din Biblie. Un om bun, este biruit de poftele firii lui. Este o întâmplare care se tot repetă în jurul nostru. Oameni buni, cu intenţii frumoase de a-L sluji pe Dumnezeu, oameni care au câştigat multe bătălii spirituale, oameni binecuvântaţi cu succes, dar într-un moment de neatenţie sunt doborâţi de cel rău.

Aş vrea să pot îndulci situaţia… dar nu pot.

Putem să discutăm toată săptămâna de ce cei răi nu păţesc nimic, iar cei buni pentru o mică neatenţie, sunt pedepsiţi dramatic. Dumnezeu este Dumnezeu şi este întotdeauna drept.

Nu trece uşor peste judecata lui Dumnezeu.

Lecţia nr. 4 – Dumnezeu vrea să schimbe dezastrul în victorie şi speranţă.

Osea 2:15 „Acolo, îi voi da iarăş viile, şi valea Acor i -o voi preface într`o uşă de nădejde, şi acolo, va cînta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua cînd s`a suit din ţara Egiptului.”

Este păcat în cortul tău ?

Puterea obişnuinţei

La tribunal, un mic instantaneu:

- Pârât eşti de lovire corporală.

- Nu l-am bătut, mi-e martor Dumnezeu…

- Aprod! Să intre martorul în sală!

Dumnezeu are un “registru al membrilor”

Ileana lasă un comentariu corect şi biblic la postarea despre biserică: “Ca dragostea strange pe oameni pentru un scop comun se vede din multe pasaje biblice – un exemplu “Dragostea lui Hristos ne strange” – pentru ce anume?
Personal, consider ca daca un om nascut din nou nu isi iubeste fratii “suficient” de mult incat sa isi ia un anagajament ferm de sluijire si apartenenta la comunitatea locala, are o problema mai serioasa decat crede. Fiindca in Scriputra scrie: daca nu iubesti pe cei pe care ii vezi (oameni, frati), cum poti iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi ?

Foarte corect. Dacă un pocăit nu poate să-şi ia un angajament ferm de slujire şi APARTENENŢĂ la comunitatea locală, are o problemă! Şi este şi în pericol. Pentru că a te pocăi nu înseamnă doar o “transformare“, ci este şi o “adăugare” în trupul lui Cristos, Biserica. Iată ce spune Scriptura: “Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete….Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau lăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.“ ( Fapte 2:41,47 )

Deşi nu avem texte biblice indiscutabile la acest subiect, găsim totuşi pasaje care ne lasă să deducem că bisericile locale aveau un “registru al membrilor”:

1. Apostolul Pavel cere credincioşilor din biserica locală din Corint să “dea afară din mijlocul lor” pe cel care a persistat în păcat. Această “excludere” implică şi o “includere” la un moment dat. “Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela” ( 1 Cor.5:2,7,12-13).
2. Apostolul Pavel face referire la o majoritate în 2 Corinteni 2:6-7: ” Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi; aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.”
3. Biserica primară avea o listă a văduvelor. Ştim asta din 1 Timotei 5:9 “O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat”. Dacă exista o listă a văduvelor, atunci este foarte probabil că exista o listă actualizată şi a membrilor acelei biserici locale. Nu ştiu dacă aveau şi o “listă neagră”. Dacă aveau, atunci pe ea erau deja două nume: Anania şi Safira.
4. Ştiţi că Dumnezeu ţine un “registru al membrilor”? Nu ştiaţi? Iată ce spune apostolul Pavel: “Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii”. În Apocalipsa 21:27 “Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului”.

Întotdeauna Dumnezeu a păstrat foarte clară demarcaţia dintre copii Săi şi lume. Citesc acum, Exodul şi observ că piatra, grindina şi focul, lăcustele şi întunericul nu au căzut în Gosen. De ce? Gosenul se afla în “registrul” lui Dumnezeu. Imaginează-ţi că ar fi existat vreo câteva familii de evrei care să spună: “Nu trebuie neapărat să stăm în Gosen toţi grămadă. Noi suntem evrei din evrei. Nu Gosenul ne face să fim poporul lui Dumnezeu. Noi avem o relaţie bună cu Iehova şi fără să stăm claie peste grămadă aici în Gosen.” Oare ce s-ar fi întâmplat cu ei?

Ştiu că este posibil ca cineva să fie scris în registrul membral al biserici locale şi să rateze înscrierea în registrul lui Dumnezeu. Doamne fereşte!

Dar dacă cineva este scris în registrul lui Dumnezeu, atunci SIGUR se află şi într-un registru al unei biserici locale. Sigur!

Leac băbesc

La dureri de şale,

Năduşeli în foale,

Ai vătămătură

Sau n-ai dinţi în gură,

Te tămăduiesc

Cu un leac băbesc:

Iei cărbuni de iască,

Părul de pe broască,

Le frămânţi de-a valma

În căuş cât palma,

Pui şi-un vrej de izmă,

Lacrimă de bou

Şi frămânţi din nou.

Mai adaugi încă

Trei furnici de stâncă,

lapte de ţânţar,

Apă, un pahar

Şi din nou pisezi

Până realizezi

Un produs vâscos

Tare la miros

Cu care te ungi

Până unde-ajungi:

O iei mai întâi

Chiar de la călcâi.

Treci şi de picioare,

Treci de subţioare

Până-ajungi la gură.

Dai şi pe dantură

(Care-a mai rămas !)

Restul dai pe nas…

De mai simţi durere,

Te ungi şi cu miere

Şi te duci mai bine

Pe lângă…albine!

Dacă leacul nu se leagă

Şi n-ai sănătatea-ntreagă,

Mergi la ….doctor să te dreagă!

Vezi, nu degeaba spune apostolul Pavel: “Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios”.

Câţi copii să avem?

Dialog purtat între doi credincioşi:

- Câţi copii ar trebui să am?

- Câţi vrea Domnul!

- Păi, eu nu am nimic de spus aici?

- Nu! Că El a poruncit să ne înmulţim şi să umplem pământul!

- Da, dar nu mi-a poruncit numai mie asta!!!!!

Opreşte Biblia planificarea familială?

Psalmul 127:3-4 “Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.“

Cum se împacă planificarea copiilor cu faptul că Biblia spune că ai noştri copii sunt un cadou, un dar de la El?

Copiii sunt o binecuvântare dată de Dumnezeu! Înseamnă asta că nu pot să-mi planific câţi copii să am?

Putem spune că şi soţia este un dar de la Dumnezeu ( Prov.18:22 ) , dar asta nu înseamnă că e păcat să rămân necăsătorit ( 1 Corinteni 7:8 ).

Faptul că ceva este un cadou nu înseamnă să nu fiu un bun ispravnic al acelui dar şi să nu înţeleg timpul şi cantitatea în care îl voi obţine. Faptul că ceva este un cadou nu înseamnă că trebuie să mă străduiesc să primesc din el cât mai mult posibil.

Geneza 1:28 spune: “Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.“

Întrebare: Cât pământ să cultiv?

Răspuns corect: Atâta cât pot să lucrez.

Aş vrea să observăm că porunca şi chemarea principală nu este să ne înmulţim, ci să creştem!!!!

Deci, voi avea atâţia copii cât pot să-i cresc în maniera în care Dumnezeu va fi onorat prin viaţa lor.

O altă întrebare: Nu ar trebui Dumnezeu să decidă mărimea familiei?

Cu alte cuvinte, unii cred că dacă laşi lucrurile să meargă natural, Dumnezeu lucrează mai bine decât atunci când eşti un bun ispravnic şi planifici lucrurile.

Dumnezeu lucrează la fel. El nu este intimidat de nici un artificiul de-al nostru. Am întâlnit cazuri când oamenii au planificat riguros şi totuşi “s-a întâmplat”! Alteori, nici o planificare şi “nimic”. Un cuplu va avea copii când vrea Dumnezeu. Asta indiferent ce vor face ei. Ipoteza că tot ce este “natural”, “firesc” reflectă tot ce are Dumnezeu mai bun este greşită.

Aş putea continua argumentaţia întrebând: de ce nu lăsăm pământul în voia naturii lui? De ce nu lăsăm buruienile de pe câmp să crească în mod natural? Pentru că ştim că nu cade mâncare din cer şi că este esenţială ispravnicia şi înţelepciunea noastră.

Observaţi că în Geneza 1:28, omul este lăsat să ia decizii. Să supună pământul hotărârilor lui. Acesta este un privilegiu lăsat de Dumnezeu.

Este asta o lipsă a credinţei?

Unii, atunci când vine vorba despre copii, spun cam aşa: “lasă frate, că Domnul va purta de grijă. Se îngrijeşte Dumnezeu!” Interesant că nu la fel vorbesc şi când e vorba de dărnicia financiară. Nu dăruiesc dublu pentru misiune, că şi-au făcut nişte “calcule” şi mai au şi alte “cheltuieli”. Acolo, nu mai poartă Dumnezeu de grijă?

Iată în ce context apare necredinţa: 1 Timotei 5:8.

“Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.”

Nu cred că Biblia opreşte planificarea. Dar mai cred, că este o binecuvântare să avem copii. Nu este uşor să-i creşti pentru Domnul într-o atât de păgânizată societate. Dar cred că avem la dispoziţie toate resursele divine să putem duce la bun sfârşit misiunea încredinţată de Domnul. Misiunea noastră: ispravnici credincioşi! Atenţie: copiii nu sunt ai noştri, ci ai Domnului! Noi i-am primit în administrare. Cred că este nevoie de multă disciplină din partea noastră a părinţilor ca să fim buni ispravnici în creşterea şi educarea lor.

Uneori vin acasă şi când văd cum arată biroul şi sufrageria, am impresia foarte fermă că aş avea vreo 12 copii. Dar soţia îmi aminteşte repede că avem doar 2 cu o energie cât pentru 12. Este minunat şi slăvesc pe Domnul! Nu ştiu cum este să ai fete. Dar cred că în economia Domnului, unde observ că o zi în Curţile Domnului face mai mult decât o mie în altă parte, tind să cred că 2 băieţi fac mai mult decât….multe fete…

Iată o tolbă plină cu săgeţi! Este familia Green.

Domnul să fie cu ei şi să-i ţină tot aşa de “green” ca în poză

Ajutor de prieten

Atitudini la Adunarea Generală

Duminică, 24 Februarie vom avea Adunarea Generală. Domnul va fi cu noi şi ne rugăm ca şi la această întâlnire să fie onorat şi cinstit Numele Lui în mijlocul nostru.

Iată un document pe care l-am avut păstrat în fişierele mele. Cred că ne ajută

Profesorul A.T. Robertson obisnuia sa citeze ca dovada despre inspiratia divina a Bibliei faptul ca a rezistat ca autoritate morala in lume in ciuda predicatorilor care i-au schingiuit mesajul. Tot asa si Biserica este divina pentru ca nu s-a ruinat, desi a trebuit sa ne tina pe toti credinciosi in randul madularelor ei.

Iata un Ghid de comportament la intalnirile de lucru ale bisericii.

1) Adu-ti aminte :”CHRISTOS DOMNUL este pe TRON“. Vorba unui frate: “Este bine sa stiu clar ca “Este un singur Dumnezeu in univers” si “eu nu sunt acela!” Relaxeaza-te si bucura-te sa stai in prezenta Lui. DUMNEZEU este stapan pe situatie.

2) Nu fi niciodata prea insistent asupra punctelor tale de vedere. Biblia ne asigura ca doi martori sunt mai buni decat unul. Un om intelept este ca acul: nu-l lasa capul sa mearga prea departe! Gandeste-te ca fiecare are dreptul la punctele lui de vedere si respecta-le asa cum vrei sa fie respectate si parerile tale. Cel ce are convingeri de nestramutat in probleme neclare da dovada de mediocritate. De obicei, cei ce vor sa para cei mai intelepti se comporta si cel mai prosteste.

3) Nu uita ca aceleasi principii de gandire si consideratie se aplica si aici ca in orice domeniu al vietii crestine. Trebuie sa dam intaietate in cinste tuturor celorlalti.

4) Fii atent sa nu vorbesti tu prea mult, iar ceilalti prea putin. Daca-i asculti cu atentie pe ceilalti, vei avea oportunitatea sa asculti si alte puncte de vedere care te vor ajuta sa intelegi mai bine situatia. Imbogateste-te cu ceea ce stiu ei. Cauta sa intelegi ce spun ceilalti. Fiecare aude numai atat cat pricepe. Mai bine sa intelegi putin, dar bine, decat gresit si mult.

5) Nu confunda VOLUMUL cu VIRTUOZITATEA. O cuvantare scurta poate fi foarte usor imbunatatita; nu tot asa este cu una lunga. Putem adauga foarte usor cuvinte, dar nu le putem retrage pe cele deja spuse. Unii oameni cauta sa compenseze prin lungime lipsa lor de adancime. A-ti place sa vorbesti este una, iar a-i iubi pe cei carora le vorvesti este alta! Vorbeste scurt, calm, respectuos si la subiect. Adu-ti aminte DOMNUL ISUS este cel mai important din adunarea celor care te asculta. El este prezent si te asculta.

6) Stai la subiect. Nu o lua pe alaturi. Altfel risti sa fi oprit. Este o mare diferenta intre a spune ceva si a avea intr-adevar ceva de spus … Este responsabilitatea celui care conduce sa mentina ordinea si sa readuca discutia pe fagas. Iata cele trei reguli pentru reusita in vorbirea publica: stai la subiect, stai in timpul acordat si stai … jos!

7) Vorbeste cu claritate si cu responsabilitate. Cantareste bine lucrurile inainte sa iei cuvantul. Evita expresii ca: “Se aude ca … Se spune ca … Se zvoneste ca … Toata lumea stie ca …S-a dovedit ca …” Conversatia este un exercitiu al mintii, barfa este doar un exercitiu al limbii. Si un semn de imbolnavire … a inimii. O limba de zece centimetrii poate ucide un om de doi metrii. Cel ce seamana buruieni sa nu se astepte sa culeaga trandafiri!

8. ) Nu intrerupe pe cineva in mijlocul subiectului. Adu-ti aminte ca si el are dreptul sa aiba o parere personala. Fi curtenitor in orice situatie. Respecta ca sa ai dreptul sa fi respectat.

9) Mentine aceasta rugaciune in inima ta: “Doamne, fie in aceasta intalnire sa se faca voia Ta, nu a amea!”

10) Fi pozitiv in gandirea ta si priveste problemele ca oportunitati, nu ca obstacole. Fericirea vietii tale depinde de calitatea gandurilor tale. Fi optimist. Ai incredere in DUMNEZEU !

11) Fa din fiecare intalnire un timp de frumoasa partasie. Adu-ti aminte: Intotdeauna raman acestea trei: Credinta, nadejdea si dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA.”

12) Daca o discutie nu a dus la rezolvarea unui anumit subiect important, este bine sa fie pus pe lista de rugaciune pana la o noua intalnire, cand se v-a relua.

13) Nu uitati: “Bucurati-va intotdeauna in Domnul !” Cea mai mare rasplata pe care o putem avea este intotdeauna dragostea Lui. Iar aceasta nu ne lipseste niciodata!

14) Gandeste-te ce mare HAR ne-a facut CHRISTOS DOMNUL: sa se increada in noi in asa masura, incat sa ne ia alaturi de El in lucrarea Imparatiei LUI VESNICE. Noi lucram impreuna cu El! Fi sigur ca ce nu putem face noi, va face cu siguranta El! Cineva spunea: “Uneori, Christos lucreaza PRIN noi, alteori PE LANGA noi si chiart IMPOTRIVA noastra ! El are toata puterea in cer si pe pamant !

15) Nu uita sa treci fiecare lucru prin prisma CUVANTULUI si a ROADEI DUHULUI SFANT. O cunoastere a Bibliei fara o diploma universitara este de preferat unei diplome universitare fara cunoasterea Bibliei. Pastreaza legatura pacii si fi preocupat intotdeauna de caracterul tau. Daca o vom face fiecare dintre noi, vom ajunge sa spunem impreuna cu David: “IATA CE PLACUT SI CE DULCE ESTE SA LOCUIASCA FRATII IMPREUNA” (Ps. 133:1)

(primita de la Nelu Cinteanu – Sacramento)

Ce ar spune Dumnezeu homosexualilor

Dumnezeu le-ar spune că îi iubeşte şi pe ei.

De ce suntem noi aşa de iuţi în a judeca pe ceilalţi ? Dacă ne place să fim acceptaţi, de ce îi respingem pe alţii ? De ce ?
Pentru că societatea face asta, din gelozie şi uneori din ignoranţă.

Dar nimeni nu este lăsat în afara sferei dragostei lui Dumnezeu. Nu există nimeni care să nu poată fi iubit de Dumnezeu: indiferent de culoare, rasă, orientare religioasă, criminali, curvari – toţi sunt iubiţi de Dumnezeu.

Isus nu a venit să condamne, ci să salveze oamenii.

Dar, atenţie! Acceptarea nu înseamnă toleranţă.

Dumnezeu ar spune că homosexualitatea este păcat.

Lev. 20:13 „Dacã un om se culcã cu un om cum se culcã cineva cu o femeie, amîndoi au fãcut un lucru scîrbos; sã fie pedepsiþi cu moartea, sîngele lor sã cadã asupra lor.”

Dumnezeu este Creatorul a tot ce este bun şi frumos. Dar noi luăm ce este bun şi îl transformăm în urât şi murdar.

Proiectul original al lui Dumnezeu pentru familie este: bărbat şi femeie.

De aceea ne simţim vinovaţi şi trişti, fără putere şi bucurie pentru că păcatul înfăptuit nu se potriveşte cu planul original al lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu pune păcatele pe categorii. Orice păcat nemărturisit şi neiertat te poate duce în Iad.

Consecinţele sunt diferite.

Nu doar homosexualitatea este păcat, ci orice relaţie în afara căsătoriei este păcat.

În Biblie, orice referinţă despre homosexuali este în context negativ.
Genesis 19:5, Lev. 18:22, Lev. 20:13; Jud. 19:23; Rom. 1:21-27; 1 Cor. 6:9-11; 1 Tim 1:9-10

Dar dacă se căsătoresc este ok ?

Căsătoria în Geneza este între un bărbat şi o femeie.

Dumnezeu ar spune că fiecare este liber să aleagă.

Sunt o mulţime de teorii despre originea homosexualităţii.

- unii spun că este 100% alegerea lor.

- alţii că se simt aşa de când se ştiu. Întotdeauna au fost atraşi de acelaşi sex.Unora chiar nu le-a plăcut când au aflat.

- unii au fost crescuţi greşit.

- alţii au fost abuzaţi.

- unii spun că este o chestiune genetică.

Trăim într-o lume compromisă de păcat. Progresia păcatului este tot mai accentuată. Păcatul este tot mai agresiv.

Adam a păcătuit…dar a trăit 900 de ani.

Cei din VT au păcătuit dar au trăit … sute de ani

Astăzi cu toată medicina avansată, trăim ….80 de ani sau pe-acolo. Cel mai mult.

De ce ? – puterea distructivă a păcatului.

Avem boli pe care nu le-am avut acum 30 de ani.

Datorită păcatului, oamenii se nasc cu înclinaţia spre păcat.

§ ÎN CIUDA ÎNCLINAŢILOR, A SENTIMENTELOR, A GENEI MOŞTENITE SAU A ABUZURILOR – SUNTEM LA FEL DE RESPONSABILI PENTRU ALEGERILE NOASTRE.

Acum câţiva ani de zile, o profesoară de 30 de ani a avut relaţii intime cu un elev de 12 ani. Femeia a rămas însărcinată. Femeia a zis că îl iubeşte pe băiat.

Nu contează ce simţi, eşti responsabil de ce faci. Da, eşti liber, dar responsabil. Indiferent ce simţi, sentimentele nu îţi dau dreptul să iei decizii greşite.

Dumnezeu ar spune că te poţi schimba. Isus a promis iertarea şi ruperea puterii păcatului.

“Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. (2 Cor.5:17)

Îl vreau pe Isus, dar nu vreau biserică

Prin anii 60 se auzeau strigătele celor ce manifestau pe străzile Americii, purtând lozinci pe care erau scrise cuvintele: “Jesus-Yes, Christianity-No”.

Un tânăr păstor a fost întrebat cum se simte în slujire. Răspunsul: “Slujirea ar fi minunată dacă nu ar exista oamenii”

Mie mi se pare că vremurile anilor 60 ne dau târcoale iarăşi. Otrava este aceeaşi. Strigătele sunt mai rafinate şi mai civilizate. Argumentele, frumos ambalate. Mesajele, cu arome de spiritualitate. Dar otrava este mai letală ca oricând.

Vremuri în care îl vrem pe Isus, dar fără biserică.

Imaginaţi-vă un cuplu de tineri care vine într-o biserică locală. E prima lor vizită. Le place cântarea, programul şi corul. Şi predicile păstorului sunt o adevărată binecuvântare. După un an de zile, poate şi mai bine, păstorul sau un prezbiter mai bătrân se apropie de ei şi le sugerează să-şi formalizeze afilierea lor la biserică devenind membrii. Dar ei refuză policos sau devin dintr-o dată foarte iritaţi. Pastorul imediat le oferă câteva locuri de slujire atractive în biserică unde slujirea lor ar fi pe deplin apreciată. Nici un succes. După nici o lună, cuplul părăseşte biserica în căutarea unui alt locşor umbrit de dulcea anonimitate.

Până aici relatarea este ficţiune. Dar eu cred că astfel de vremuri vor deveni în curând realitate şi la noi.

De ce începem să avem oameni care vin la biserică dar care nu mai vor să fie membrii ai bisericii respective? De ce avem membrii care nu se implică în mod serios în construcţia şi edificarea bisericii? De ce facem legământ cu Isus, dar nu şi cu biserica locală? De ce pretindem că avem o relaţie super cu Dumnezeu, dar nu are nici un rost o relaţie cu biserica locală?

Lipsa de interes pentru membralitate şi pentru a intra într-un “legământ” cu o biserica locală este o molipsire de fobia societăţii faţă de orice angajament. Doar priviţi pentru un moment la subiectul căsătoriei. Nu este practic să se mai semneze nişte hârti. Ce rost au hârtiile când este iubire. Şi dacă este dragoste de ce să se strice frumuseţe de relaţie cu nişte certificate? Tinerii îşi trăiesc iubirea, dezlegaţi fiind de orice angajament neconfortabil. Că dacă se leagă prin semnătură, atunci “lipeala” este mai puternică. Îi cam pentru toată viaţa. “Şi la bine şi la rău”. Aşa că fata şi băiatul stau împreună, dar stau în aşteptarea “lozului cel mare”.

Şi am mai împrumutat ceva: pofta de a consuma! Mai ales după 89, “lumea” ne-a învăţat cum să facem cumpărături. Te duci şi stai prin magazine, dar…..nu cumperi nimic. Doar observi, probezi, discuţi, încerci, guşti, dar…NU cumperi. NU semnezi. NU promiţi. Şi după ce ai încercat, te duci înapoi şi …afli că s-a vândut deja.
Mentalitatea asta ne-a afectat şi gândirea despre biserică. Nu contează membralitatea atâta timp cât îl iubesc pe Domnul. Stau aici până găsesc ceva mai bun. Nu mă implic. Nu slujesc. Nu promit. Nu fac valuri. Doar consum sperând că spectacolul este unul reuşit. Dacă nu este, sper să fie Duminica viitoare.

Dar trebuie să recunosc că unii au ajuns aici pentru că liderii şi păstorii lor i-au învăţat să fie aşa. Avem păstori şi lideri care se comportă cu “enoriaşii” ca şi cu “clienţii”. O Duminică reuşită este una în care “clientul” pleacă satisfăcut de “meniul” oferit. Au inventat tot felul de progrămele şi reuniuni care să-i atragă şi să-i mulţumească. Sunt serviţi cu un meniu – all inclusive.

Oare, ce înseamnă membralitatea într-o biserică?

De ce este mai bine să fii membru decât un simplu aparţinător?

De ce este bine să “te legi” de o biserică, chiar dacă asta înseamnă obligaţii viitoare?

Ce înseamnă să fii un membru activ în biserică?

Cum ar trebui să trăiască practic un membru al bisericii?

Dar, mai întâi o întrebare de bază: Ce este biserica?

- biserica nu este o asociaţie de locatari care se întâmplă să creadă cam aceleaşi lucruri. Când devin membru într-o biserică, nu devin membru într-o asociaţie de voluntari.

- biserica nu este o clădire. O clădire este un loc de întâlnire.

- biserica nu este o organizaţie non-profit care are anumite obiective. Nu fac parte dintr-o societate filantropică atunci când devin membru în biserică.

Biserica este o adunare de oameni care mărturisesc şi dovedesc că au fost mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, prin credinţa în numai Domnul Isus.

Biserica este un comunitate locală de oameni dedicaţi lui Dumnezeu şi unii altora.

Biserica este o imagine a înţelepciunii şi slavei lui Dumnezeu ( Efes.3:10 ).