La dureri de şale,
Năduşeli în foale,
Ai vătămătură
Sau n-ai dinţi în gură,
Te tămăduiesc
Cu un leac băbesc:
Iei cărbuni de iască,
Părul de pe broască,
Le frămânţi de-a valma
În căuş cât palma,
Pui şi-un vrej de izmă,
Lacrimă de bou
Şi frămânţi din nou.
Mai adaugi încă
Trei furnici de stâncă,
lapte de ţânţar,
Apă, un pahar
Şi din nou pisezi
Până realizezi
Un produs vâscos
Tare la miros
Cu care te ungi
Până unde-ajungi:
O iei mai întâi
Chiar de la călcâi.
Treci şi de picioare,
Treci de subţioare
Până-ajungi la gură.
Dai şi pe dantură
(Care-a mai rămas !)
Restul dai pe nas…
De mai simţi durere,
Te ungi şi cu miere
Şi te duci mai bine
Pe lângă…albine!
Dacă leacul nu se leagă
Şi n-ai sănătatea-ntreagă,
Mergi la ….doctor să te dreagă!
Vezi, nu degeaba spune apostolul Pavel: “Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios”.
