Îmi cer iertare celor care aţi trecut prin “ambasadă” în ultima vreme şi nu aţi găsit vreo postare nouă. Am fost foarte ocupat cu programul de master. Sunt încă super ocupat. Dar mi s-a făcut tare dor de voi…. 
Sunt în urmă cu câteva lucrări care trebuiesc terminate urgent. Rugaţi-vă pentru mine, vă rog.
Mâine voi predica despre familie. Vom lăuda pe Domnul cu câteva familii tinere şi vom sta în rugăciune specială pentru taţii din biserică.
Dacă eşti interesat să devii vegetarian, dar te îngrijorează faptul că nu te vei putea obişnui, fii liniştit.
Poţi deveni… flexitarian.
Această este o variaţie a vegetarianismului. Un flexitarian este o persoană care mănâncă în general legume, dar îşi permite să-şi ofere ocazional şi carne.
Un tânăr de 28 ani spunea: Eu sunt vegetarian dar îmi plac cârnaţii. Câteodată simt că nu sunt un vegetarian foarte bun şi că nu sunt desul de strict sau destul de bun. Îmi plac legumele dar nu sunt 100% dedicat.
Există astăzi un relativism puternic care încearcă să ne spună că nimic nu este absolut, nimic nu este atât de valoros încât să merite să te sacrifici. Lumea este plină de fugari, de laşi, de oameni care renunţă foarte uşor. Avem atelti care renunţă, avem muncitori care renunţă, avem soldaţi care renunţă, avem pocăiţi care renunţă, avem slujitori care renunţă, avem soţii şi soţi care sovaiesc şi-şi pierd nădejdea.
Aş vrea să fii atent şi să asculţi acum planul Scripturii, nu este un plan uşor, dar este cel bun. Este planul care îţi ţine căsnicia puternică şi plină de semnificaţie. Este un plan care îţi aminteşte de jurământul pe care l-ai făcut cu mulţi ani de zile în urmă. Este un plan care stă împotriva curentului de astăzi foarte popular care zice: Dacă îţi plăce, atunci e bine. Este un plan care îţi asigură asistenta lui Dumnezeu de a sta ferm şi hotărât să continui, chiar şi atunci când cei din jurul tău renunţă. Acest plan este format dintr-un singur cuvânt: ANGAJAMENT.
Angajamentul este cheia acestui plan divin.
Unul din exemplele acestui angajament este în disciplina ostaseasca. Să ne amintim de santinela romană de la Pompei de acum peste 1800 de ani, care cu preţul vieţii a stat neclintit la post, când Vezuviul îngropa sub lavă oraşul. Era o santinelă în adevărata accepţie a cuvântului: pe când alţii împungeau sa fugă, soldatul statea la pstul de strajă ce-i era rânduit. Fumul de pucioasă îl înăbuşea, trupul lui se pârjoli, se mistui, se prefăcu în cenuşă, dar amintirea lui s-a perpetuat: coiful, lancea şi scutul lui se pot vedea şi acum în Musée Borbonica din Neapole.
Este angajament. În lumea noastră permisiva, iresponsabila, având o mentalitate a evadării continue, angajamentul, dedicarea este un cuvânt aproape murdar. Pentru cei care preferă să fugă atunci când lucrurile devin complicate, în loc să aştepte minuni din partea lui Dumnezeu şi să stea bazaţi pe principiile Scripturii, mesajul din această dimineaţă nu le va fi pe plac.
Un Legământ este un Legământ.
Căsătoria nu a început într-un context de nesiguranţa.
Doi oameni, perfect conştienţi, foarte treji şi dispuşi si-au declarat legământul lor unul faţă de altul.
Va amintiţi cuvintele pe care le-aţi spus în faţa lui Dumnezeu ? A auzit Dumnezeu Da-ul tău ? Ia El în serios acest legământ?
Dacã ai fãcut o juruinţã lui Dumnezeu, nu zãbovi s-o implineşţi, cãci Lui nu -I plac cei fãrã minte; de aceea implineşte juruinţa, pe care ai fãcut -o..( Ecles.5:4)
Nu numai că le ia în serios dar şi le aminteşte veşnic. Poate vor fi momente când vei crede că nu poţi continua, dar juruinţa este juruinţă : şi la bine şi la rău.
Vă doresc o duminică binecuvântată,
