Poporul s-a stricat mai rău

Ex.32:1 “Poporul, văzînd că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s`a strîns în jurul lui Aaron, şi i -a zis: ,,Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne -a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s`a făcut.”

Ce se întâmpla în timp ce poporul îşi pierdea încrederea în Dumnezeu ?

Dumnezeu făcea planuri extraordinare pentru acest popor. În timp ce Dumnezeu aranja totul pentru popor, poporul striga: Unde este Dumnezeu? Unde este călăuzirea Lui ? Nu vedem nici o evidenţă a credincioşiei Lui faţă de noi. E doar tăcere. Destul am aşteptat. Haidem să facem ceva. Ne trebuie acţiune. Aşa că în mod deliberat au aruncat pe fereastră toate miracolele pe care Dumnezeu le-a făcut pentru ei: urgiile supranaturale, miracolul Mării Roşii, apele îndulcite de la Mara, mâncarea din cer, vocea de tunet de pe Sinai. Nu a mai contat nimic pentru ei. Nimic nu îi mai putea convinge că Dumnezeu era cu ei. Ei doreau acţiune. Să facă ceva. Aşa de mare era dorinţa asta încât ei şi-au scos cerceii, ca să poată să se facă idolul. v. 3

Astăzi se întâmplă la fel. Unii vor cu orice preţ acţiune. De ce să mai aştepte să vorbească Domnul? Dar numai Moise este capabil să ne aducă pe Dumnezeu? Se poate şi altfel!

Devenim corupţi atunci când refuzăm să ne odihnim pe promisiunile preţioase şi mari ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a făcut o glumă ieftină, nu Şi-a bătut joc de copiii Săi când a spus: “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.” ( Rom.8:28 )

“Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi -i scapă din toate necazurile lor.” ( Ps.34:15,17 )

Un alt lucru interesant este în versetul 25: “Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi;”

Fără frâu ( para ) = descoperit, expus, gol.

În Biblie cuvântul “gol” are de-a face şi cu lipsa armurii, lipsa echipamentului de luptă. Evreii s-au dezbrăcat de haine şi de armură ca să danseze în faţa viţelului de aur. Poţi să-ţi imaginezi pe inamicii lor, amaleciţii, privind această scenă sălbatică de pe munţii din împrejurimi ?

Amaleciţi care tremurau numai la auzul lui Israel, îi văd acum pe evrei dezbrăcându-se şi dansând.

Ce spun amaleciţii ? – uită-te la evrei ! Sunt ca şi noi ! Au renunţat la pocăinţa lor, şi la legile lor stricte! Ei vor să poftească şi să petreacă ca şi noi! În acel act de goliciune, Israel a micşorat pe Dumnezeu în ochii celor fără de Dumnezeu. Au compromis onoarea, frumuseţea, credincioşia şi omnipotenţa lui Dumnezeu. Ei nu mai erau un exemplu faţă de lume.

Evreii ajung să spună: Noi nu mai vrem să luptăm. Am făcut destul sacrificiu. Vrem să trăim şi să ne bucurăm.

Şi astăzi sunt unii din poporul lui Dumnezeu care s-au săturat de luptă, de întârzieri lungi, dureri şi păreri de rău. S-au săturat de post şi rugăciune. Vor mâncare, pizza, agape şi chiar un pic de “mişcare” ca să nu spun dans. Apropos, poate introducem şi noi în biserică un fel de “Dansez pentru tine” ca să ajutăm pe fraţii în nevoi şi pe văduve. Ce ziceţi?

Aşa că au pus deoparte încrederea lor în Dumnezeu şi vor doar un pic de amuzament. Întorc spatele promisiunilor lui Dumnezeu, renunţă la cămăruţa secretă a rugăciunii, îşi pun Biliile deoparte, nu mai vin la biserică decât o dată pe săptămână şi încep să alunece într-o urmărire egoistă după fericire. Gata cu legalismul, vrem să fim liberi.

Ei s-au întors de la Duhul lui Dumnezeu la muzica lumească, la apucăturile din lume, la manierele ei, la dansul ei, la hainele ei şi la petrecerile ei. Şi-au aruncat armura spirituală.

Biserica ar trebui să cadă în genunchi. Şi să plângă…..

Dar, nu te descuraja! Pentru că în timp ce cei mai mulţi dansează în jurul idolului o RĂMĂŞIŢĂ SFÂNTĂ îşi pune armura.

Ex.32:25-28 “Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; – s`a aşezat la uşa taberii, şi a zis: ,,Cine este pentru Domnul, să vină la mine! Şi toţi copiii lui Levi s`au strîns la el. El le -a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.”

Ei au spus: noi nu vom face ca Numele lui Dumnezeu să fie defăimat. Noi vom sta pentru Domnul.

Domnul vrea să ştie un singur lucru: vei sta drept şi hotărât în neprihănire ? Vei lua această poziţie chiar în faţa familiei, a prietenilor şi între toţi cei ce stau goi şi plini de necredinţă ?

Taţilor: când copiii voştri vor deveni adolescenţi, ce vor gândi despre voi?

Mamelor: ce amintire au copiii voştri despre voi ?

Dumnezeu te cheamă chiar acum să stai în sfinţenie, să stai în picioare împotriva valurilor timpului de azi.