Mr. Elisei cu gura până la urechi.
Mr. Lucas supărat că fratele lui nu vrea să facă o poză cu el!!!!
O fotografie doar cu băieţii. 3 muşchetari! 
Şi una împreună cu “regina” casei!
Vă rog, opriţi-vă! Nu mai vreau poze! Gaaaaaata!
Bucuraţi-vă întotdeauna! Nu te supăra, frate!
De ce este atât de puţină dedicare în căsătorie ? De ce am început să vorbim de divorţ chiar în cercurile creştine ? De ce foarte multe familii trăiesc un divorţ tehnic? ( adică stau în aceeaşi casă dar sunt ca şi divorţaţi ).
Din mai multe motive:
1. Opinia publică. Ne uităm prea mult la TV şi prea puţin la programul divin al cerului pentru noi. Citim prea multe reviste şi ziare despre vedete şi prea puţin extraordinara carte a lui Dumnezeu despre personajele care au ajuns în cer. Şi când facem acest lucru, nu mai putem discerne foarte clar lucrurile. Dintr-odată începem să gândim ca şi Victor din Tânăr şi Neliniştit care-şi schimbă soţiile o data la 10 episoade. Ajungem să tolerăm ceea ce tolerează şi lumea. ( Deut.6:10-15a)
2. O teologie ajustată. Începem să tăiem din Biblie până când se potriveşte cu buzunarul nostru. Ferfeliţăm Scriptura doar pentru a ne păstra stilul de viaţă. ( Ezechiel 33:30-33)
3. Consecintele întârziate. Toţi cred că pot scăpa basma curată.
Ecles.8:11 :” Pentrucã nu se aduce repede la îndeplinire hotãrârea datã împotrivă faptelor rele, de aceea este plinã inimă fiilor oamenilor de dorinţa sã facã rãu.”
4. Acordul creştinilor. Nu mai tresar membrii din biserică când se aude că o anumită familie are probleme şi partenerii se gândesc la divorţ. Nu ne mai înfiorăm la auzul acestor planuri. Exact ca şi în biserica din Corint ( 1 Cor.5:1-7 ). Tot mai mulţi fac alergie la auzul unei discipline în biserică.
Iată ce spune Biblia:
1 Cor.7:28: “Insã, dacã te însori, nu pãcãtuiesti. Dacã fecioară se mãritã, nu pãcãtuieste. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pãmântesti, şi eu aş vrea sã vi le cruţ.”
Cu alte cuvinte, căsniciile creştine trec prin conflicte, dar găsesc soluţii.
Ultimul cuplu care nu a avut nici o problemă până la adânci bătrâneţi, a fost Albă că Zăpada şi Făt Frumos. Chiar dacă veţi fi dedicaţi unul altuia, veţi trece prin momente de criză, tensiune, lacrimi, frământări, neînţelegeri, lipsă de răbdare. Angajamentul unul faţă de celălalt nu şterge din noi umanitatea.
Este o veste rea, dar este una realistă.
Vestea cea bună este că alături de Domnul Isus şi cu Biblia la voi, căutând sfat şi consiliere, orice conflict îşi va găsi rezolvarea.
mult har tututor!
1. Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
2. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!
3. Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
4. Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii.
5. Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.
6. Strălucirea şi măreţia sunt înaintea Feţei Lui, slava şi podoaba sunt în locaşul Lui cel sfânt.
7. Familiile popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!
8. Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare, şi intraţi în curţile Lui!
9. Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!
10. Spuneţi printre neamuri: “Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare, şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.
11. Să se bucure cerurile, şi să se înveselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!
12. Să tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie
13. înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele după credincioşia Lui.
Îmi cer iertare celor care aţi trecut prin “ambasadă” în ultima vreme şi nu aţi găsit vreo postare nouă. Am fost foarte ocupat cu programul de master. Sunt încă super ocupat. Dar mi s-a făcut tare dor de voi….
Sunt în urmă cu câteva lucrări care trebuiesc terminate urgent. Rugaţi-vă pentru mine, vă rog.
Mâine voi predica despre familie. Vom lăuda pe Domnul cu câteva familii tinere şi vom sta în rugăciune specială pentru taţii din biserică.
Dacă eşti interesat să devii vegetarian, dar te îngrijorează faptul că nu te vei putea obişnui, fii liniştit.
Poţi deveni… flexitarian.
Această este o variaţie a vegetarianismului. Un flexitarian este o persoană care mănâncă în general legume, dar îşi permite să-şi ofere ocazional şi carne.
Un tânăr de 28 ani spunea: Eu sunt vegetarian dar îmi plac cârnaţii. Câteodată simt că nu sunt un vegetarian foarte bun şi că nu sunt desul de strict sau destul de bun. Îmi plac legumele dar nu sunt 100% dedicat.
Există astăzi un relativism puternic care încearcă să ne spună că nimic nu este absolut, nimic nu este atât de valoros încât să merite să te sacrifici. Lumea este plină de fugari, de laşi, de oameni care renunţă foarte uşor. Avem atelti care renunţă, avem muncitori care renunţă, avem soldaţi care renunţă, avem pocăiţi care renunţă, avem slujitori care renunţă, avem soţii şi soţi care sovaiesc şi-şi pierd nădejdea.
Aş vrea să fii atent şi să asculţi acum planul Scripturii, nu este un plan uşor, dar este cel bun. Este planul care îţi ţine căsnicia puternică şi plină de semnificaţie. Este un plan care îţi aminteşte de jurământul pe care l-ai făcut cu mulţi ani de zile în urmă. Este un plan care stă împotriva curentului de astăzi foarte popular care zice: Dacă îţi plăce, atunci e bine. Este un plan care îţi asigură asistenta lui Dumnezeu de a sta ferm şi hotărât să continui, chiar şi atunci când cei din jurul tău renunţă. Acest plan este format dintr-un singur cuvânt: ANGAJAMENT.
Angajamentul este cheia acestui plan divin.
Unul din exemplele acestui angajament este în disciplina ostaseasca. Să ne amintim de santinela romană de la Pompei de acum peste 1800 de ani, care cu preţul vieţii a stat neclintit la post, când Vezuviul îngropa sub lavă oraşul. Era o santinelă în adevărata accepţie a cuvântului: pe când alţii împungeau sa fugă, soldatul statea la pstul de strajă ce-i era rânduit. Fumul de pucioasă îl înăbuşea, trupul lui se pârjoli, se mistui, se prefăcu în cenuşă, dar amintirea lui s-a perpetuat: coiful, lancea şi scutul lui se pot vedea şi acum în Musée Borbonica din Neapole.
Este angajament. În lumea noastră permisiva, iresponsabila, având o mentalitate a evadării continue, angajamentul, dedicarea este un cuvânt aproape murdar. Pentru cei care preferă să fugă atunci când lucrurile devin complicate, în loc să aştepte minuni din partea lui Dumnezeu şi să stea bazaţi pe principiile Scripturii, mesajul din această dimineaţă nu le va fi pe plac.
Un Legământ este un Legământ.
Căsătoria nu a început într-un context de nesiguranţa.
Doi oameni, perfect conştienţi, foarte treji şi dispuşi si-au declarat legământul lor unul faţă de altul.
Va amintiţi cuvintele pe care le-aţi spus în faţa lui Dumnezeu ? A auzit Dumnezeu Da-ul tău ? Ia El în serios acest legământ?
Dacã ai fãcut o juruinţã lui Dumnezeu, nu zãbovi s-o implineşţi, cãci Lui nu -I plac cei fãrã minte; de aceea implineşte juruinţa, pe care ai fãcut -o..( Ecles.5:4)
Nu numai că le ia în serios dar şi le aminteşte veşnic. Poate vor fi momente când vei crede că nu poţi continua, dar juruinţa este juruinţă : şi la bine şi la rău.
Vă doresc o duminică binecuvântată,
Azi dimineaţă am ajuns la Haţeg. Reîntâlnirea cu cei dragi a fost scumpă.
Mulţumim pentru susţinerea în rugăciune. Bisericile de pe valea Başeului, păstorite de tatăl meu, transmit salutări sfinte tuturor fraţilor de credinţă de pe valea Haţegului.
Serviciile divine de evanghelizare au început la ora 16.00. Asta pentru că între 16.00 şi 18.00 este încă lumină şi cei mai bătrâni încă mai pot merge pe uliţele satului. Şi apoi după ora 18.00 te poţi ocupa liniştit de gospodărie şi animale.
Ieri am crezut că nu vor veni mulţi la biserică. Dar biserica din Tătărăşeni s-a umplut la maxim. Au fost mai mulţi ascultători decât ne-am aşteptat noi. Slavă Domnului. Un tânăr a rămas la sfârşit să ne spună că s-a cercetat şi că şi-a dat seama că este foarte “uşor” spiritual. S-a hotărât să-l urmeze pe Domnul Isus. Slăvim pe Domnul şi ne rugăm ca şi ceilalţi ascultători prezenţi în aceste seri să facă acelaşi lucru.
Mult har tuturor!
Tataraseni.
Biserica in care am predicat pentru prima data in viata mea. Aveam vreo 1o ani si luam cheia, deschideam biserica si mergeam la amvon si predicam. Cu biserica goala.
Aseara a fost biserica plina. Am slujit alaturi de tata si de fratele Iosif Mirauta. Slava Domnului.
Peretele din stanga desparte casa bunicilor de biserica. Imi amintesc cum duminica dimineata ma trezeam cu acompaniamentul de orga si cantarile de la ora de rugaciune pe care le auzeam prin perete.
Multi din fratii si surorile pe care i-am iubit si respectat pentru credinta lor au plecat in vesnicie. Pe altii i-am recunoscut cu greu datorita anilor care si-au lasat amprenta pe fata lor. Am imbatranit cu totii.
Dar am avut bucuria de a vedea aseara multi ascultatori prieteni. Ne rugam ca Domnul sa aduca cercetare si nastere din nou in viata lor.
Rugati-va si pentru seara asta cand din nou vom predica Evanghelia.
Domnul cu voi!
Am ajuns la Dorohoi! Multumim Domnului pentru ocrotirea Lui.
Am calatorit toata noaptea cu trenul. O calatorie placuta! Am fost impresionat de modernizarile vagoanelor: lampi de veghe, curatenie, liniste, caldura. Confortabil!
Pentru Lucas a fost o experienta noua. Prima data cu trenul. Mari emotii pe peron. Dar odata ajuns in compartiment…s-a relaxat total.
Am calatorit cu un tanar penticostal. A fost deseori la Hateg si mai ales pe Suseni.
O experienta noua si pentru mine. Prima data cu fiul meu calatorind cu trenul. Emotii? Deloc. Doar curios de ce intrebari voi primi din partea lui. A fost o experienta minunata pentru mine!
Multumim tututor celor care s-au rugat pentru noi.
O salutam pe Cora si pe Elisei. Va pupam muuuult si deja ne este dor de voi!!!!!
Acum trebuie sa plec sa mai mananc o portie de baclava
Si voi mai reveni cu vesti despre noi!
Rugati-va pentru serile acestea de evanghelizari din satul Tataraseni! Tata mi-a spus ca aseara au fost foarte multi ascultatori din sat. Biserica a fost arhiplina.
Ne rugam pentru cercetarea Cuvantului in vietile noastre ale tuturor!
1. Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5. N-au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8. Râd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9. îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11. şi zice: “Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12. Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13. Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14. căci în fiecare zi sunt lovit, şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15. Dacă aş zice: “Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am intrat în sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd.
19. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21. Când mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22. eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23. Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24. mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
….te iubesc şi mult aş vrea, să trăim până-n aceea zi, când El va veni!
La mulţi ani, mamică dragă!
1 (Către mai marele cîntăreţior. O cîntare. Un psalm.) Inălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămîntului.
2 Cîntaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.
3 Ziceţi lui Dumnezeu: ,,Cît de înfricoşate sînt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.
4 Tot pămîntul se închină înaintea Ta, şi cîntă în cinstea Ta, cîntă Numele Tău. -
5 Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoşat este El, cînd lucrează asupra fiilor oamenilor!
6 El a prefăcut marea în pămînt uscat, şi rîul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.
7 El stăpîneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale împotriva Lui! -
8 Binecuvîntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!
9 El ne-a păstrat sufletul cu viaţă, şi n’a îngăduit să ni se clatine piciorul.
10 Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.
11 Ne-ai adus în laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.
12 Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.
13 De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie,
14 juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze, pe cari mi le-a rostit gura cînd eram la strîmtoare.
15 Iţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu ţapi. -(Oprire).
16 Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.
17 Am strigat către El cu gura mea, şi îndată lauda a fost pe limba mea.
18 Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m’ar fi ascultat Domnul.
19 Dar Dumnezeu m’a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvîntat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea, şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!
