Trăim într-o societate condusă de senzaţia de bine.
„Mă simt bine”.
Am ajuns la momentul în care dacă nu ne simţim bine făcând un lucru, nu-l facem. Şi dacă „ne simţim bine” îl facem indiferent dacă Biblia spune că este păcat, îl facem oricum, că „ne simţim bine”.
Conform paginii web „clearasil”, iată 10 ponturi pentru a te simţi bine. Trebuie să alegi aceste 10 lucruri şi vei vedea cum baromentrul fericirii tale atinge noi culmi:
o Fă lucrurile care îţi plac. Flirtează cu amicii tăi, petrece ore în şir pe internet, secretul e simplu: descoperă ce îţi place şi fă acele lucruri cât mai des.
o Râzi mai mult. Deci de ce să nu îţi prescrii în fiecare zi câte un medicament care să te binedispună?
o Aplică stilul feg shui în viaţa ta. Trebuie să arunci tot ce este vechi şi să faci loc pentru ce este nou.
o Arată bine. Cu cât arăţi mai bine cu atât te simţi mai bine. Cumpără creme şi farduri care să ţi se potrivească.
o Hrăneşte-te bine.
o Încearcă ceva nou. Viaţa există pentru a fi trăită. Viaţa este o călătorie plină de aventură.
o Fă mai multe exerciţii.
o Ascultă-ţi muzica favorită.
o Ajută alţi oameni să se simtă bine. Ajută o acţiune de caritate şi apoi pregăteşte-te să fii inundat de acea stare de bine.
o Fii tu însuţi. Trăieşte-ţi viaţa după regulile tale. 
Chiar şi în bisericile noastre, oamenii au început să se aşteapte ca Biserica să-i facă să se simtă bine. Dacă nu se simt bine îşi vor căuta o altă biserică.
Domnul Isus devenea tot mai popular. Marea minune cu învierea lui Lazăr, a adus mare interes pentru Domnul Isus. Minunile moderne atrag atenţia multora. Minunile atrag oamenii şi mulţimile…dar nu produc obligatoriu credinţă în Dumnezeu.
Unii au venit să îl vadă pe Domnul….dar şi pe Lazăr. Au venit să se minuneze, să se mire, să fie uimiţi şi surprinşi. Şi nu ar fi nimic greşit cu uimirea şi mirarea. Este parte din închinarea noastră. Dar trebuie să fie urmată de angajament din partea noastră faţă de Domnul. Uneori suntem atraşi de spectacular şi îl pierdem pe Domnul Isus.
Oamenii sunt prea ocupaţi cu sărbătoarea ca să înţeleagă mesajul intrării Domnului pe un măgăruş. Putem şi astăzi să ne închinăm în sărbătoare şi să nu auzim Cuvântul Domnului şi chemarea Lui. Avem închinători care nu au nici o problemă să vină şi să se închine, să cânte, să se roage şi apoi în mod deschis săptămână de săptămână să trăiască în păcat fără nici o dorinţă să se supună Domniei lui Cristos.
În timp ce iudeii cereau un semn, neamurile au venit să ceară un Mântuitor. Propriul popor al Domnului era avid după senzaţii, cei din lume erau flămânzi după mântuire. Este tragic atunci când noi vrem mereu să sărbătorim pe Mântuitorul în timp ce lumea nu aude nimic de la noi despre salvare şi mântuire.
Aceşti greci Îl căutau pe Domnul, pe Isus. Doreau un interviu cu Isus. Vroiau să-L cunoască mai bine. Vroiau să vorbească cu El.
După toate strigătele şi închinarea prin laudă a mulţimii, Isus vorbeşte în final şi face o chemare la dedicare totală. O chemare la lepădare de sine. O chemare la sacrificiul personal. O chemare la mântuirea şi salvarea sufletului, nu a politicului. O chemare la slujire, la urmare loială.
Acest mesaj cred că a stins entuziasmul sărbătorii, şi unii au plecat acasă.
Unde era mulţimea asta când Domnul era pe Crucea Golgotei?
Acasă probabil văzându-şi fiecare de treaba lui şi pregătindu-se de vacanţa de Paşte. Nu erau la cruce, decât Ioan şi câteva femei cu mama Domnului ( Ioan 19:25 )
Nu mă îndoiesc că Duminica viitoare, bisericile vor fi pline de oameni, dar în următoarea Duminică prezenţa va scădea.
Nu avem nevoie de o nouă sărbătoare sfântă, ci avem nevoie de o credinţă şi o dedicare sfântă.
