Mi-e prieten Platon, da mai prieten adevărul. (Aristotel )
Vorbirea adevărului e simplă. ( Seneca )
Nu există adevăr care să nu devină pentru spiritele false, materie de erori. ( L.Vauvenargues )
Adevărul aşteaptă. Numai minciuna e grăbită. ( A. Vlahuţă )
Cu cât creşte grămada de bani cu atât creşte şi iubirea pentru ei. ( Juvenal )
Îmi amintesc de câte ori mi-am făcut curaj să pun această întrebare celei care acum îmi este soţie, Cora.
Era o întrebare simplă. De ce atâta emoţie totuşi?
Probabil că nu ştim ce vom face în cazul în care răspunsul este negativ! Nu avem planul B! Eu cel puţin nu aveam!
Eram 100 % sigur de răspuns. 
Serios acum, ce spui dacă răspunsul este “nu vreau”?
???? 
Dar într-o zi, mi-am luat inima între măsele şi m-am hotărât. AZI E ZIUA CEA MARE!
Azi pun Marea Întrebare!
Azi o întreb dacă vrea să fie soţia mea! Nu mai aştept. Fie ce-o fi. Voia Domnului! Amin!
Aşa că am început pregătirile. Trebuia ales decorul mai întâi. Staţi liniştiţi: inelul îl aveam deja!
Am ales un loc superb lângă mănăstirea Prislop. Scenariul era al unui picnic.
De ce acolo?
Unu: era superb locul.
Doi: în cazul unui refuz categoric, să pot depune cât mai repede cerere pentru călugărie
Am stat vreo două ore la picnic şi trebuia să ne întoarcem.
Aşa că în mintea mea am spus: “mai stau încă 3 minute şi o întreb…”
După 3 minute intră soarele în nori. Îmi spun: “aştept să iasă soarele”.
A ieşit soarele.
Îmi spun: “mai stau 3 minute şi chiar că o întreb.”
După 3 minute, începe să bată vântul un pic.
Sunt hotărât: “după ce stă vântul, o întreb”.
După vreo 10 minute ne ridicăm şi plecăm.
Nu am mai întrebat nimic. Obosisem de atâta curaj şi emoţii!
Ne-am întors în oraş. A trebuit să trec pe la birou să iau ceva. Cora m-a însoţit. În timp ce ea mă aştepta cuminte pe scaun iar eu trăbăluiam prin birou, o întreb: “Vrei să fii soţia mea?”
Uaaau! În mintea şi inima mea era sărbătoare! Aaaaam reuşiiiiiit!
Dar dintr-o dată m-am blocat! Mi-am amintit că nu am auzit încă răspunsul!
Mulţumesc Domnului că răspunsul a venit…şi a venit frumos!
Un DA hotărât, plin de certitudine şi gingăşie.
Un DA pe care şi acum îl respect şi în cinstesc.
Un DA pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu…. şi Corei!
Într-o zi de 19 mai ne-am logodit!
Îmi urez La Mulţi Ani să îmi dea Domnul alături de Cora - cea mai minunată, credincioasă şi dedicată soţie.
PS:
Era să uit….
Înainte de a spune DA, mi-a pus şi ea o întrebare!
Ghiceşte cineva întrebarea?
Radio Micul Samaritean (RMS) este vândut Cultului Adventist. Unii spun că este concesionat. Nu se ştie sigur. Dar este sigur că a trecut în ograda adventistă.
Atunci când mă gândesc la fraţii şi surorile bolnave din biserica noastră care stau în pat acasă cu radioul deschis non stop ascultând Micul Samaritean, mă încearcă un sentiment puternic de tristeţe. Îmi pare rău că acest post de radio îşi va închide slujirea.
Cauza?
Problemele financiare cu care se confrunta postul de radio. Nu sunt o surpriză astfel de probleme mai ales la posturi de radio şi televiziuni creştine. Ne amintim de apelurile publice lansate în eter ale fratelui Florin Pindic Blaj pentru a fi susţinuţi financiar prin donaţii.
Că RMS merge la adventişti este o altă problemă care mă pune pe gânduri….
Vedeţi ce bine face zeciuiala?
Surse:
Evrei 11:1 ” Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
2. Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
3. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.6. Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
7. Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
29. Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe când Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.
30. Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
31. Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
32. Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!
33. Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34. au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
35. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
36. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37. au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, -
38. ei, de care lumea nu era vrednică - au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
39. Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
40. pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.
Biserica noastră este implicată în acest eveniment. Cum? Ne-am rugat Domnului cu întreaga biserică şi în grupe de rugăciune. Corul nostru a muncit şi a reperat din greu pentru această ocazie. Am prezentat în cadrul serviciului divin din biserică clipul-video. Am încurajat credincioşii să meargă să audă predicarea Evangheliei şi să-şi invite prietenii împreună cu ei. Am închiriat autocare pentru cei care doresc să meargă la Timişoara.
Îmi doresc ca acest eveniment să fie o ocazie specială în care românii să audă vestea bună a Evangheliei. Să vadă şi să înţeleagă ce înseamnă pocăinţa.
Dar, de ceva timp sunt mâhnit şi un pic îngrijorat de nuanţele noi ale acestei evanghelizări. La ultima Conferinţă Naţională a Cultului Baptist, au fost fraţi păstori care au tras un semnal de alarmă faţă de unele decizii luate fără a se consulta toţi cei responsabili de acestă evanghelizare din Timişoara.
Mai mult decât atât, am fost uluit când am primit noua invitaţie pentru “Festivalul Speranţei” de la Timişoara. Iat-o:
Coperta:
interior:
interior:
spate:
Mai ştiţi acum unde sunteţi invitat? Eu am crezut că la o evanghelizare unde se va predica Evanghelia?
Frankling Graham şi prietenii în concert? Da, am mai văzut acest afiş: “Pavarotti şi prietenii” dar nu ştiam că băiatul lui Billy Graham vine la Timişoara să cânte cu prietenii? De asta vine Frankling Graham la noi?
Apoi îmi este teamă ce vor zice prietenii noştri români nepocăiţi de pe sate când vor veni la Timişoara, poate prima dată în viaţa lor la o întâlnire de pocăiţi, şi vor asculta muzică din Jamaica şi Africa de Sud.
Dar poate mă va întreba un nepocăit: de ce să vin cu voi acolo la Timişoara? Răspunsul îl va găsi în invitaţie: ” dacă eşti cool, dă bine la imagine!”
Ce înseamnă COOL? Cine este interesat de IMAGINE? Imaginea cui? Nu am înţeles deloc această formulare! Şi tocmai asta mă sperie!
Nu am găsit nimic despre Dumnezeu pe această invitaţie. Nimic despre Mântuitorul Isus Cristos care este Speranţa noastră, a României! Nimic despre Bibliei, care este Cuvântul lui Dumnezeu viu şi lucrător!
Nu înţeleg de ce ne este teamă şi ruşine să le spunem oamenilor de la început la ce îi invităm. De ce simţim nevoia să-i “păcălim”. Le spunem că-i invităm la concert, la festival şi la cântec, ca apoi, aşa în treacăt să le vorbim despre Dumnezeu. Săracul Noe dacă ar fi fost şi el un pic mai “creativ” probabil ar fi umplut corabia cu mai mulţi oameni! Însă Noe, acest propovăduitor al neprihănirii a continuat să le spună oamenilor despre judecata lui Dumnezeu şi soluţia Lui.
Impresia mea este că există o teamă în rândul organizatorilor că nu se va umple stadionul. Eu nici nu mă aşteptam să se umple. Nu la predicarea Evangheliei. Nu mă înţelegeţi greşit. Îmi doresc să fie arhiplin stadionul din Timişoara la Festival, mă rog pentru asta, dar ştiu că Biblia spune că “propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării…”
Dragilor, vă chem la rugăciune şi post pentru acest eveniment. Să ne rugăm pentru organizatori şi cei implicaţi direct. Să le dea Domnul înţelepciune şi călăuzire în decizii. Pentru credincioşii noştri care vor merge şi pentru prietenii lor nepocăiţi. Pentru fratele Graham să predice o Evanghelie curată şi plină de puterea Duhului.
Da… sunt supărat de aceste “artificii” lumeşti şi chiar şmechereşti.
Dar, sper să mă liniştesc zilele astea.
Am citit în invitaţie că şi pentru noi cei supăraţi este loc pe stadion….o să ne treacă!
Astăzi Elisei a împlinit un an.
Nu avem cuvinte să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru acest an împreună cu Elisei.
Bucuraţi-vă împreună cu noi de câteva imagini din acest an.
Eram încă în Serbia când am aflat că ieri fr. Ştefan Ghinescu a avut un accident cu maşina.
Primul impuls vine din imensa curiozitate a noastră: întrebările! Cum s-a întâmplat? Unde era? Avea viteză? etc..
Reacţia corectă însă este: rugăciunea!
Vă chem să ne oprim, să tăcem şi să ne rugăm!
Domnul să aibă milă de fr. Ştefan şi familia lui!
Azi noapte la ora 1 am ajuns acasă după o călătorie de 19 ore.
700 km cu maşina.
Îi mulţumim Domnului pentru protecţie şi călăuzire.
Am trecut vama la Stamora Moraviţa. Uşor şi fără nici o problemă. Este nevoie doar de paşaport.
Apoi a urmat un drum de 170 km până în Kovin acolo unde am întâlnit familia Milovanoviç.
Zoran şi soţia Lili. Zoran este sârb, Lili este româncă. Au patru copii şi o inimă mare pentru românii şi sârbii din ţara lor.
Biserica este în construcţie şi nădăjduim ca fraţii noştri să se mute în ea în timp de o lună.
Am petrecut câteva ore cu ei. Ne-am rugat, ne-am împărtăşit experienţa întoarcerii noastre la Domnul, am cântat, am citit Scripturile şi am plecat spre Vršac, acolo unde fraţii ne aşteptau pentru serviciul divin de seară.
Fratele pastor Avraam Dega ne-a primit cu mare căldură. Doi dintre cei prezenţi erau sârbi. Fraţii lor români le traduceau predicarea Cuvântului. După terminarea serviciului divin, un frate sârb a venit la mine şi mi-a spus că pocăinţa adevărată este acolo unde genunchii se pleacă în lacrimi. L-am îmbrăţişat! Aşa este!
Fratele Dega seniorul ( lucrător din Serbia ), eu, fr. păstor Maleş Dan ( TM ), fr. Avraam Dega ( păstorul din Vršac ), fr. Gheorghe ( TM ), fr. Sandu Terlea ( Haţeg ).
Un motiv urgent de rugăciune îl reprezintă alegerile care vor avea loc Duminică în Serbia. Fraţii ne-au spus că va conta enorm rezultatul alegerilor şi pentru situaţia creştinilor din Serbia. Ne rugăm Domnului pentru împlinirea planului Său.
Continuăm să ne rugăm Domnului pentru călăuzire şi înţelepciunea de a înţelege voia Sa şi în această lucrare de misiune. La despărţire, fraţii sârbi au cântat o cântare în româneşte: “treceţi graniţi, treceţi poduri…” pentru a veni în ajutorul lor în lucrarea Împăratului nostru.
Iată-ne, Doamne, trimite-ne!
Mai sunt şi altele, dar vă las pe voi să le descoperiţi…sau să le împărtăşiţi!
Domnul cu voi!
Dumnezeu ne cheamă să mergem dincolo de graniţele ţării cu Evanghelia.
Cu ajutorul Domnului am vrea să mergem cu câţiva tineri din biserica noastră într-o misiune externă în vara aceasta.
Mâine împreună cu fr. Sandu T şi fr. Maleş din Timişoara voi pleca în banatul sârbesc pentru a vizita acea zonă şi de a vedea dacă Domnul ne deschide o uşă de misiune în Serbia. Mâine seară ne vom opri la o biserică românească din Serbia.
Rugaţi-vă pentru protecţia noastră, călăuzirea Duhului şi uşi deschise pentru Cuvânt.
