Noi şi Toma
Există un pom sălbatic numit îndoială. Dar care îi sunt oare rădăcinile? Haideţi să dăm la o parte pământul de la rădăcină!
Prima rădăcină a îndoielii este NESATISFACŢIA CU PROCLAMAREA CUVÂNTULUI.
Am văzut pe Domnul
Acesta a fost titlul mesajului predicat de ucenici lui Toma. Toată săptămâna ucenic după ucenic i-aun tot predicat predica asta. Ucenicii erau plini de bucurie, erau convinşi că Isus este Mesia Cel promis şi că El a venit să răscumpere pe cel păcătos prin moartea Lui.
Dar mesajul proclamat de ucenici nu era suficient de atrăgător şi convingător pentru Toma. El vrea să atingă, să simtă, să pipăie. Toma dă la parte metoda lui Dumnezeu de a produce credinţă în inima omului: predicarea Cuvântului.
O altă rădăcină a îndoielii este şi SIGURANŢA ÎN SENZAŢII. Iată mentalitatea galileană: semne şi minuni. În loc să creadă mesajul predicat, Toma insistă să-şi pună încrederea în propriile lui simţăminte.
Ne confruntăm astăzi cu aceeaşi mentalitate a maselor care sunt într-o continuă căutare după semne şi intervenţii miraculoase. Suntem în stare să călătorim sute de kilometrii pentru a fi martorii unei vindecări miraculoase, dar nu putem merge 10 minute până la biserica din oraş pentru a asculta proclamarea Cuvântului sublim şi glorios al Evangheliei harului.
O altă rădăcină a îndoielii este ÎNCĂPĂŢÂNAREA ÎN FAŢA ADEVĂRULUI. Sunt 10 martori care spun “l-am văzut pe Domnul” şi unul singur spune “Nu vreau să cred”.
iată ce face Domnul când scoate rădăcinile îndoielii.
În confruntă pe Toma. Nu oferă nişte sugestii finuţe. Domnul Isus îl confruntă pe arogantul Toma. Această confruntare l-a topit pe Toma. A fsot dureroasă dar convingătoare.
Prietene, uită-te la rănile Lui. Sunt din cauza ta şi a mea.
Hai să ne oprim din necredinţa noastră şi să începem să fim credincioşi.
4 mai, 2008 la 9:45 am
Daca nu era episodul ,,Toma ” ateii aveau o portita de iesire in combaterea adevarului invierii sustinand ,,teoria aparitiei unui alt personaj care s-a dat drept Isus ” . Asa ca indoiala lui Toma a fost de bun augur . El a ajuns in India fiind angajat de un rajah bogat ce cauta tamplari iscusiti pt castelul lui . A auzit ca in Israel sunt tamplari priceputi si a venit prin pietele oraselor Israelului sa-i angajeze . Lumea il stia pe Toma si l-a recomandat . N-a vrut sa mearga dar a simtit mana Domnului Isus ca l-a impins . Acolo timp de 20 de ani a vestit Evanghelia murind in genunchi , strapuns de o sulita in spate . Pana azi bisericile crestine au supravietuit si regiunea aceea are cei mai multi crestini in India ,comparativ cu alte regiuni . Asta a insemnat pt el punerea in practica a declaratiei : ,, Domnul meu si Dumnezeul meu ! “
4 mai, 2008 la 1:57 pm
wes,
tot la întrebarea importantă a lui Toma, Mântuitorul a răspuns: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Bună întrebare, Toma!
Şi ce RĂSPUNS!!!!!
5 mai, 2008 la 2:17 pm
Wes,
interesant informatii din India. Si mi-a placut cum a murit el, pe genunchi.
Ambasadorul:
multumim de mesaj. Asa sunt multi astazi, precum ai descris. Ma intreb cum de oamenii nu vad ca asa a fost dintotdeauna, si victimizeaza spunand, inainte nu era asa..! Tot ce este a mai fost.