Vrei să fii soţia mea?
Îmi amintesc de câte ori mi-am făcut curaj să pun această întrebare celei care acum îmi este soţie, Cora.
Era o întrebare simplă. De ce atâta emoţie totuşi?
Probabil că nu ştim ce vom face în cazul în care răspunsul este negativ! Nu avem planul B! Eu cel puţin nu aveam!
Eram 100 % sigur de răspuns. 
Serios acum, ce spui dacă răspunsul este “nu vreau”?
???? 
Dar într-o zi, mi-am luat inima între măsele şi m-am hotărât. AZI E ZIUA CEA MARE!
Azi pun Marea Întrebare!
Azi o întreb dacă vrea să fie soţia mea! Nu mai aştept. Fie ce-o fi. Voia Domnului! Amin!
Aşa că am început pregătirile. Trebuia ales decorul mai întâi. Staţi liniştiţi: inelul îl aveam deja!
Am ales un loc superb lângă mănăstirea Prislop. Scenariul era al unui picnic.
De ce acolo?
Unu: era superb locul.
Doi: în cazul unui refuz categoric, să pot depune cât mai repede cerere pentru călugărie
Am stat vreo două ore la picnic şi trebuia să ne întoarcem.
Aşa că în mintea mea am spus: “mai stau încă 3 minute şi o întreb…”
După 3 minute intră soarele în nori. Îmi spun: “aştept să iasă soarele”.
A ieşit soarele.
Îmi spun: “mai stau 3 minute şi chiar că o întreb.”
După 3 minute, începe să bată vântul un pic.
Sunt hotărât: “după ce stă vântul, o întreb”.
După vreo 10 minute ne ridicăm şi plecăm.
Nu am mai întrebat nimic. Obosisem de atâta curaj şi emoţii!
Ne-am întors în oraş. A trebuit să trec pe la birou să iau ceva. Cora m-a însoţit. În timp ce ea mă aştepta cuminte pe scaun iar eu trăbăluiam prin birou, o întreb: “Vrei să fii soţia mea?”
Uaaau! În mintea şi inima mea era sărbătoare! Aaaaam reuşiiiiiit!
Dar dintr-o dată m-am blocat! Mi-am amintit că nu am auzit încă răspunsul!
Mulţumesc Domnului că răspunsul a venit…şi a venit frumos!
Un DA hotărât, plin de certitudine şi gingăşie.
Un DA pe care şi acum îl respect şi în cinstesc.
Un DA pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu…. şi Corei!
Într-o zi de 19 mai ne-am logodit!
Îmi urez La Mulţi Ani să îmi dea Domnul alături de Cora - cea mai minunată, credincioasă şi dedicată soţie.
PS:
Era să uit….
Înainte de a spune DA, mi-a pus şi ea o întrebare!
Ghiceşte cineva întrebarea?
19 mai, 2008 la 6:48 pm
CUM SA NU???????
^ asta era intrebarea ei?
La multi ani impreuna !!!
19 mai, 2008 la 7:08 pm
Bogdan,
nu, nu asta era întrebarea! Bună încercarea însă!
Mulţumesc!
19 mai, 2008 la 10:12 pm
Intrebare era “Tu vrei?”
19 mai, 2008 la 10:16 pm
Andrei A,
Păi dacă eu am întrebat, normal că vroiam!
Nu ai nimerit-o!
Mai încearcă.
20 mai, 2008 la 12:34 am
vorbesti serios? sau stii ce inseamna acest lucru?
Domnul sa va binecuvanteze minunata familie si sa va daruiasca multi,multi ani impreuna.an
20 mai, 2008 la 5:17 am
Vrei sa-ti faci dantura gratuit la mama ?
Ps . Eu am cerut-o pe sotie in casatorie pe casa scarilor de la bloc . Mi-a spus DA si a fugit in casa cu vestea la parinti . Mi-e imi tremura barbia de emotie ! Slava Domnului ca ne amintim cu bucurie . Era tot luna mai !
20 mai, 2008 la 8:37 am
Dar ma iubesti????????
20 mai, 2008 la 9:00 am
Cu mine vorbesti?
20 mai, 2008 la 9:26 am
Alexandru, tare de tot
He he, foarte “profundă” întrebarea….dar nu ai nimerit-o.
Wes, cu dantura stăteam bine şi acum stau şi mai bine
La mulţi ani şi vouă.
Anonim, mulţumim tare mult de urare.
Foc, foc, foc….
20 mai, 2008 la 9:54 am
frumos Adi … eu am cerut-o … in noaptea de colinda …. 25. decembrie 2007 ora 00:00
da sa vezi ce interesant o fost 
ca eu vroiam sa o cer la ora 00 si noi la 23:50 am inceput sa colindam la o casa … si io ma tot rugam .. Doamne da sa terminam pana la fix 
si … Domnul mi-a ascultat ruga 
si … am intrebat-o … nu mai stiu cum am formulat 
dar … important ii ca mi-a spus DA 
si .. intrebarea care ti-a pus-o Cora ….. cred ca ii: Parintii tai stiu ce faci tu pe la Prislop? :))
si inca un P.S in 19 ianuarie am cerut-o de la parinti, in 19 aprilie am facut logodna si .. daca Domnul ajuta in 20 iulie ANUL ASTA :)) nunta
20 mai, 2008 la 10:20 am
chiar daca nu ti-a pus atunci aceasta intrebare sunt sigur ca de atunci si pana azi ai auzit aceasta intrebare de cateva ori…. oare gresesc???
20 mai, 2008 la 10:29 am
Emy,
mă bucur pentru voi.
Da, importantă a fost ora 00 şi răspunsul, nu?
Să vă dea Domnul har în organizarea nunţii şi mai ales după
alta era întrebarea
Domnul cu voi!
20 mai, 2008 la 10:50 am
sunt logodnica lui Emy Danut si intra-devar asa cum v-a spus mai sus m-a cerut in noaptea ajunului
am fost tare emotionati amnadoi si eu de emotie dupa ce mi-a spus marea intrebare am spus “….NU … nu pot sa cred “:)) si dupa aia i-am spsu un DA hotarat ! 
cred ca i-am creat ceva palpitatii :)))
cred ca intrebarea lui Cora a fost:
” Ce ti-a luat atata timp sa ma ceri? “
20 mai, 2008 la 11:25 am
He he,
eşti sigur? De unde atâta siguranţă?
Vorbeşti din experienţă personală sau din surse ale securităţii
Şi Domnul Isus a pus întrebarea asta!
Lui Petru!
Da, avem cu toţii nevoia de a ne asigura că suntem iubiţi: de Dumnezeu, de soţie, de soţ, de copii, de părinţi, de fraţi şi surori, de noi înşine…
În fiecare zi încerc să-i spun Domnului, soţiei şi copiilor mei cât de mult îi iubesc.
20 mai, 2008 la 11:35 am
Diana Dănuţ,
bine ai venit prin “ambasada” mea. Am văzut fotografiile de la logodna voastră. Aţi fost frumoşi.
Măi, măi măi….ce sadică ai fost
Dar Da-ul hotărât l-a resuscitat.
Îmi imaginez cum ar fi arătat cardiograma lui Emi în acele momente.
Dumnezeu a ales să-Şi arate o parte din caracterul Său prin relaţia voastră. Mă rog ca relaţia dintre voi să fie o imagine clară şi frumoasă a relaţiei pe care cineva poate să o aibă cu Domnul.
Mult har în umblarea voastră!
20 mai, 2008 la 11:46 am
Diana,
întrebarea Corei a fost alta.
Şi eu am avut ceva emoţii dar am “acţionat” destul de bine.
Dar cred că întrebarea ta este destul de “populară”
Mi-e milă de săracele fete care tot aşteaptă ca băiatul să facă o mişcare şi el…. nimic…. e paralizat de frică….
O iubeşte, îi place de ea, ar vrea să se însoare cu ea…dar “ce-o zice fata”?
20 mai, 2008 la 12:04 pm
multumim ptr urari
eu am fost sadica fara sa vreau :)))
astept parerile voastre 
legat de fetele care tot asteapta sa fie cerute si nimic… mi-e teama in viitor sa nu se ajunga la acel verset care spune ca fetele vor cere in casatorie pe baieti :))) si referitor la baieti ( cu exceptia lui emi bineinteles) nu vreau sa fiu foarte pesimista , dar vad intre tinerii din ziua de azi ( si nu numai) ca le lipeste curajul , initiativa , vigoarea nu numai in cerea unei casatorii , ci asa in general
daca cumva gresesc si mi-am facut o parere gresita sa vrea sa aflu de la voi
20 mai, 2008 la 12:19 pm
Diana,
Este o mare lipsă de dedicare în societate, în general. Se doresc relaţii fără resposabilităţi. Fără obligaţii. Tinerii sunt în căutarea unei relaţii în care să poată folosi tasta “delete”. Şi nu există aşa ceva!
Nu poţi gugălii repede câteva secunde şi să afli care este fata sau băiatul potrivit.
Este şi un pas al credinţei pe care îl faci doar atunci când ai asigurarea că Domnul este cu tine şi că te afli în voia Lui. Acolo unde este sfinţenie şi ascultare de Domnul este şi curaj!
20 mai, 2008 la 1:05 pm
Glumesti, nu?
(sinonim cu ce o intrebat anonim, daca e foc…
20 mai, 2008 la 2:30 pm
eu cred ca o zis:1.in mintea ei…asta ii serios:))
2.cu voce tare…Cand facem nunta???sau…esti sigur de intrebare???sau…stii ca eram sigura ca asta ma vei intreba???
20 mai, 2008 la 7:30 pm
Asta trebuia sa ma intrebi la picnic,azi?
20 mai, 2008 la 10:44 pm
intrebarea era cumva… vrei sa fi sotul meu??
20 mai, 2008 la 10:52 pm
Iulia,
da, i-am povestit apoi prin ce emoţii şi amânări am trecut la picnic
20 mai, 2008 la 10:55 pm
Felicitari… dar sunt curios care e intrebarea
21 mai, 2008 la 9:41 am
Dragilor,
împreună cu Cora am râs copios la unele din întrebările voastre.
Mulţam de participare.
Cel care a nimerit întrebarea este ascultareacredintei! Bravo!
I se pregăteşte un premiu…
Întrebarea era: Tu glumeşti?
Şi Anonim, a fost aproape de răspunsul corect…foarte aproape.
Căsătoria e o aventură, o bucurie, o călătorie plină de satisfacţii şi neprevăzute, crize şi împliniri, urci, uneori cobori, râzi, alteori lăcrimezi. Este o minunăţie! E o drumeţie în trei: el, ea şi Domnul!
Dar un lucru sigur NU este: o glumă!!!
21 mai, 2008 la 3:05 pm
La cat de serioasa era Cora ,si cat de matura si inteleapta.destul de tanara fiind,am fost convinsa ca nu zice din prima DA.Eu asa am gandit ,acum la o varsta……..si am trimis.Domnul se bucura de astfel de copii.Si noi,cei mai …putin tineri avem de invatat…..Slava Domnului..
23 mai, 2008 la 7:34 pm
Pace Fr. Ady! Am vrut sa va spunem si noi ( eu si Nicu) un sincer La Multi Ani alaturi de Domnul si multa pace si intelepciune inviata de familie!
Cred ca Sandu a nimerit raspunsul fiindca e frate cu mine:))….glumesc
O familie binecuvantata sa fiti!
Cu dragoste in Cristos, D&N
23 mai, 2008 la 8:52 pm
Deea şi Nicu,
mulţumesc tare mult.
Câtă binecuvântare îmi doriţi mie atât vă doresc şi vouă!
Vă aştept acasă!
1 iunie, 2008 la 3:29 pm
Cred că reacţia Corei era una logică
să o ceri tu de nevastă într-un cadru atat …de…nepotrvit…numa glumă putda fi:))Domnul să vă binecuvinteze!sper să am şi eu parte d sentimentele astea curând 
2 iunie, 2008 la 1:32 pm
cred ca v-ati amuzat citind toate comenturile astea
un lucru interesant pe care l-am observat in articol se gaseste in cuvintele urmatoare: “Doi: în cazul unui refuz categoric, să pot depune cât mai repede cerere pentru călugărie” - de aici rezulta: ori Cora ori calugarie!
asa ceva greu mai gasesti in zilele noastre…
2 iunie, 2008 la 11:02 pm
Anonim,
da, comentariile au fost grozave
Ori Cora ori…călugăria! Absolut!
2 iunie, 2008 la 11:08 pm
Sara,
reactie logica????
Bine că nu am cerut-o în timpul unui servici de înmormântare! Ăla cadru nepotrivit!
Mă rog ca Domnul să te binecuvânte…cu ceea ce ai nevoie!