Un tânăr are nevoie de rugăciune

Am primit e-mailul următor din Constanţa. Să ne rugăm pentru acest tânăr şi familia lui.

În Biserica Nr.3 , “Speranta” din Constanta avem un tanar Edi Puha 22 de ani care a fost diagnosticat cu tumoare la creier, in zona frontala dreapta. Totul a pornit de la o criza pe care a avut-o în somn, si din care s-a trezit la spital. Diagnosticul a fost pus la Constanta si confirmat la Bucuresti, unde s-a decis interventia chirurgicala. Acum este internat la spital in Bucuresti pentru operatie. Operatia nu a putut fi efectuata, pana in prezent, datorita lipsei de sange din spital. Pentru moment problema sangelui s-a rezolvat prin donatiile unor frati si surori la care s-a apelat, din bisericile din Bucuresti. Dupa mai multe teste facute in spital, inainte de operatie, s-a constatat ca lucrurile stau mai rau decat se parea…a fost descoperita inca o tumoare in zona creierului mic. Nu se stie de ce natura este tumoarea.

Va rugam sa purtati in rugaciune pe acest tanar, Edi Puha. De asemenea va rugam sa purtati in rugaciune pe parintii lui care sunt divortati: in mod special pe tatal lui Edi – Janu Puha care in urma divortului s-a despartit de Dumnezeu si de biserica, si apoi mama lui Edi – Maria care s-a recasatorit undeva în Moldova.
Putati in rugaciune de asemenea pe matusa lui Edi, Angela Puha, care cu toate ca provine dintr-o familie de
credinciosi este in lumea departe de Dumnezeu, departe de biserica.

Multumim pentru sprijinul in rugaciune.

Samuel Cristian
Biserica Nr.3 “Speranta”
Constanta

Este Batşeba mai puternică decât Goliat?

Mă gândesc la David.

Un om după inima lui Dumnezeu. Ce compliment!!!!

Un închinător şi un psalmist.

Un bărbat super curajos care a mers prin credinţă şi a avut o grămadă de biruinţe şi experienţe formidabile cu Dumnezeu.

Şi îl găsesc pe acest David, pe la vârsta de 50 de ani căzut în cele mai adânci păcate! Adulter, minciună după minciună, crimă, ipocrizie.

Mă înspăimânt.

Asta înseamnă că a umba cu Dumnezeu ani de zile şi a beneficia de binecuvântarea Lui nu înseamnă că “prindem” aşa un fel de imunitate faţă de păcat.

Cum de a reuşit David să cadă atât rău?

Colapsul lui David nu a venit deodată. Au fost câţiva viruşi “secreţi” care au lucrat la prăbuşirea lui.

Primul virus: păcatul nerezolvat din viaţa lui. David era un tip fain şi lăudat de toţi. Numai că era în viaţa lui, un mic “colţisor”, o mică “cămăruţă” la care nu a avut niciodată acces Dumnezeu şi voia Lui: relaţia lui cu femeile.

David făcea colecţie de frumuseţi feminine. ( 2 Sam.3:2-5; 2 Sam.5:13, 2 Sam.15:16 )

Cum? Poligamia era ceva obişnuit în vrema lui?

Greşit!

Poligamia nu a fost niciodată în planul lui Dumnezeu. Dumnezeu a tolerat-o uneori, dar nu a fost niciodată de acord cu ea. Iar Cuvântul lui Dumnezeu era foarte clar în ce priveşte viaţa regelui:

După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, şi o vei stăpâni, după ce-ţi vei aşeza locuinţa, şi vei zice: “Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile care mă înconjoară”, să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, şi anume să iei un împărat din mijlocul fraţilor tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău. Dar să n-aibă mulţi cai, şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v-a zis: “Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.” Să n-aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strângă mari grămezi de argint şi aur. Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preoţii din neamul Leviţilor. Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea, pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui, şi să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta nici la stânga, şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.

David în acest singur domeniu, nu vrea să asculte. Vrea să fie şi el “în pas cu lumea”.

Dragilor, atunci când laşi un păcat nerezolvat în viaţă, laşi de fapt un “virus” fatal care îţi va mânca sănătatea fiinţei tale şi te va conduce spre prăbuşire.

L-a lovit Duhul Sfânt

Sper că aţi avut o duminică frumoasă şi binecuvântată.

E luni şi vă împărtăşesc o ştire pe care am citit-o recent.

http://www.foxnews.com/story/0,2933,379881,00.html

Matt Lincoln a dat biserica Lakewind în judecată cerând despăgubiri de 2.5 milioane dolari.

Ce s-a întâmplat? L-a lovit Duhul Sfânt!

A primit Duhul Sfânt şi a căzut pe spate, dar nu au fost cei care trebuiau să-l prindă (catchers). În bisericile carismatice sunt câţiva bărbaţi care stau în spatele tău gata să te prindă când “le loveşte” Duhul.

Admir sinceritatea unor credincioşi, dar sinceritatea fără cunoaşterea adevărului nu ajută la nimic. E chiar…periculos!

La întâmplarea de mai sus îmi pun câteva întrebări:

• Este trântirea şi lovirea oamenilor o lucrare a Duhului Sfânt? Atunci când Duhul intervine în viaţa unei persoane, acea persoană îşi pierde controlul? Apostolul Pavel le spunea celor din Corint că “Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor”.
• Dacă Duhul Sfânt, acest Paraclet promis, a fost la lucru în viaţa acestui bărbat, oare nu ştia  ce o să i se întâmple? Şi dacă ştia că va avea un accident grav, nu putea să-i “călăuzească” pe cei cu “prinsoarea” să vină repede în spatele lui?
• Dacă tot s-a lovit la cap rău, de ce predicatorul nu s-a atins de capul lui şi să-l vindece instantaneu ?

Cred că nu era vorba despre Duhul Sfânt ci de durul “sfânt”

Să aveţi o săptămână sub călăuzirea Mângâietorului!

Te ţuc!

Cultura spune multe despre sărut. Se spune că un sărut arde 2,3 calorii. Se mai zice că pentru un sărut sunt puşi în mişcare nu mai puţin de 29 de muşchi faciali. Cu alte cuvinte, sărutul este un exerciţiu bun de prevenire a ridurilor.

Sărutul în public este o acţiune condamnabilă în Japonia, Taiwan, China şi Coreea.

Ne-am salutat vecinii cu săru’-mâna.

Se mai spune şi pupătură. Pup. Ţocăit sau ţucare.

Dar ce spune Biblia despre sărut?

Am găsit câteva feluri de săruturi în Biblie. Dar un sărut m-a impresionat!

Este sărutul figurativ al atributelor lui Dumnezeu.

Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. ( Ps.85:10 )

Dreptatea şi pacea îşi dau întâlnire. Şi când se întâlnesc, se sărută. Dulce sărut.

Ştiţi unde îşi dau întâlnire?

Este un loc superb!

Golgota!

Doamne, Îţi mulţumesc şi Te ţuc mult de tot!

Corecţia lui Dumnezeu

Asa.

Un împărat al împărăţiei lui Iuda.

Dumnezeu îl trimite pe Hanani să-l corecteze.

2 Cronici 16:7

În vremea aceea, Hanani, văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a zis: “Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeu tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale.

Pentru că Asa s-a compromis şi nu s-a încrezut în Domnul, ci în relaţiile şi cunoştiinţele lui, Dumnezeu îl corectează, îl disciplinează prin Hanani.

2 Cornici 16:9

Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.

Ce caută Domnul?

Nu caută oamenii cei mai bogaţi, cei mai isteţi, oamenii cu relaţii, pe cei puternici. Domnul caută şi astăzi oameni a căror inimă este ÎNTREAGĂ a Lui.

2 Cronici 16:10

Asa s-a mâniat pe văzător şi l-a pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în acelaşi timp, Asa a apăsat şi pe unii din popor.

Asa nu se pocăieşte. Nu vrea să fie corectat. Nu vrea să fie mustrat de Hanani. Asa îl loc să se întoarcă la Domnul, în loc să-i mulţumească lui Hanani că-i pasă de el şi că îl ajută să stea lângă Dumnezeu, Asa îl aruncă în închisoare.

Ştii care este scopul lui Dumenzeu în disciplinare?

Poate fi, pedeapsă. Ne răsplăteşte Dumnezeu pentru păcatul săvârşit. Dorinţa Lui este să producă în noi ură, repulsie, alergie faţă de păcatul respectiv. Poate fi, prevenire. Aşa s-a întâmplat în viaţa apostolului Pavel. Dumnezeu a vrut prin acea “disciplină” să-l prevină de mândrie. Poate fi, educare. Ne învaţă Dumnezeu lecţii superbe în durere şi corecţie. Ne învaţă cine suntem noi şi cine este El. Aşa s-a întâmplat cu Iov. Poate fi, anticipare. Prin durerea pe care Domnul o trimite, vrea să construiască în noi un dor după cer. Lucrează în noi acea desprindere de lucrurile pământeşti.

Oare ne corectează Dumnezeu în momentele acestea?

Care este scopul Lui cu acea disciplină?

Sunt însă câteva pericole în viaţa noastră atunci când Dumnezeu ne corectează.

Primul pericol este indiferenţa. Lăsăm să vină corecţia, o lasăm să se ducă şi nu se schimbă nimic în viaţa noastră. Mergem înainte în acelaşi păcat.

Al doilea pericol este împietrirea.

2 Cornici 16:12

În al 39-lea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare aşa încât avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori.

Ne împietrim faţă de Dumnezeu. Ne uităm urât la Dumnezeu şi devenim rezistenţi în loc să devenim modelaţi sub disciplinarea Lui. Devenim ostili iar inima ni se împietreşte. Devenim nesimţitori şi zădărnicim planul Lui cu noi. Şi asta ne garantează disciplinări mai mari.

Ce notă luăm la testul corecţiei lui Dumnezeu?

Răspunsul meu pentru A. Dama

lumea adam(a)ică

A. Dama,

Îţi mulţumesc că nu ai trecut indiferentă pe lângă articolul meu. Dar regret că nu ai gustat deloc din porţia care s-a vrut de amuzament. Cred că articolul de pe blog trebuia să fie luat cu mai multă relaxare.

Probabil că articolul meu a suferit în construcţie, dar nu a suferit de pripeală. Chiar în timpul aşa zisei “revolte” îi răspundeam Cristinei că am pregătit deja o postare intitulată “fetele sunt mai bune ca băieţii” şi că “vom concluziona atunci despre frumuseţea diferenţelor”. Cristina a fost cea care a reacţionat la articol prima. Răspunsul meu a fost: “văd că eşti nerăbdătoare să “baţi în cuie” concluzia la care aş fi vrut să ajungem după un pic de joacă cu “argumentele”.

A. Dama, blogul mă reprezintă! Blogul “Ambasadorul” este o parte din mine şi cred că reflectă şi o parte din personalitatea mea. Cei care mă cunosc bine, şi-au dat seama imediat că şi acolo sunt tot eu. De data asta pus pe şotii. Cei care nu mă cunosc au reacţionat ca atare. Soţia m-a avertizat de asta. Şi încă o dată, a avut dreptate.

Iată că Deea, care este o tânără din “turma mea” a comentat în felul următor: “Cred ca fetele sunt de acord cu argumentele date…si cred ca si d-voastra fr. Adi sunte-ti fff de acord.” Mai târziu tot Deea răspunde altei persoane care a comentat: “cred că fratele Ady ştie el unde vrea să ajungă”. Ileana a comentat şi ea un pic deranjată de articol. Răspunsul meu a fost: “Da, lista are o doză de amuzament”.

Acum, probabil, şi voi mă cunoaşteţi un pic mai bine.

A.Dama, nu am avut intenţia să provoc complexe de inferioritate. Şi nu cred că am provocat. Nu am condamnat şi nici nu am “plusat principiul superiorităţii sau al inferiorităţii”. Nu am revenit cu un articol “reconciliant” pentru că m-au speriat “reacţiile”. Bazat pe Scripturi cred ferm şi predic ori de câte ori am ocazia că suntem egali ca şi valoare absolută în ochii lui Dumnezeu dar că suntem diferiţi ca şi roluri şi acesta este planul Divin. Şi este un plan perfect.

Ai menţionat Universitatea Emanuel. Şi ai scris că “se practică un misoginism mai mult sau mai puţin agresiv în aceste instituţii, iar învăţăceii – cum este şi autorul articolelor mai sus-menţionate – duc mai departe, evident, învăţătura şi mentalitatea în care s-au format”. Regret că ţi-am lăsat o astfel de impresie. Formarea mea a avut loc în familia mea ( tata, mama şi sora mea ), în lucrarea cu tinerii, la Seminarul din Bucureşti şi apoi în 11 ani de pastorală cu o turmă care este de ambele sexe. Acum formarea mea continuă alături de “turma” şi de soţia mea şi băieţii cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Da, am studiat în programul de master-teologie la Emanuel, dar nu am avut ocazia să “fiu format într-o astfel de mentalitate”. Probabil experienţa ta cu Emanuelul este diferită.

A. Dama, când mă întâlnesc cu cuplurile de tineri care se pregătesc de nuntă, prima lecţie în care îi conduc este intitulată “Completare reciprocă”. Şi aproximativ două ore discutăm despre deosebiri şi asemănări. Unele deosebiri îi enervează. Altele sunt după părerea lor “în plus”. Iar în altele, celălalt crede că ar fi bine să se schimbe. Dar la sfârşitul întâlnirii, amândoi înţeleg că doar în doi sunt mai puternici! Şi că aceste diferenţe sunt acolo să ne completeze într-un mod minunat.

Am ştiut că unii vor reacţiona, crezând că eu chiar cred că băieţii sau fetele sunt mai buni sau mai bune…

Şi nici nu am spus că James Dobson crede asta. Am spus clar că este o listă de e-mailuri primită de el, pe care el a publicat-o. Chiar şi James Dobson a primit reacţii interesante. Citez din carte: “The response from both boys and girls was fascinting – and funny. Not everyone was pleased, however, including a rather irritated mother who thought was insulted her son.”

Iar când am spus despre lista băieţilor că “eu cred că au dreptate” am aşezat cu grijă acolo un Asta spune că nu trebuie luată în serios. Şi cred că un lider are dreptul să şi glumească ( chiar şi pe blogul personal ).

Da, îi sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru băieţii mei. Dar asta nu înseamnă că dezapreciez pe cei cu fete. Deloc! Dumnezeu este “in charge” când ne dă urmaşi.

Ştii ceva, A. Dama?

Într-o zi voi avea două nurori! Chiar crezi că mi-aş permite acum să mă port urât cu fetele?

Domnul cu tine!

O fată, un băiat şi un “Grădinar”

Phil Donahue care era gazda unei emisiuni în Statele Unite a început în fiecare zi să le spună părinţilor că fetele lor sunt victime ale unei izolări sexiste şi că băieţii ar trebuie crescuţi ca şi fetele. Prietena lui Phil,

Marlo Thomas, a scris o carte “Free to be you and me”. Cartea încurajează pe băieţi să se joace cu păpuşile şi cu seturile de pahăruţe de ceai şi li se spune că pot fi orice îşi doresc ei. Cartea are o sumedenie de povestioare drăguţe în care o mamă schimbă ţigla de pe casă, construieşte o mobilă pentru camera de zi iar în timpul liber trebăluieşte pe afară cu o betonieră. Ce face tata în povestiarele lui Marlo? Este, bineînţeles în bucătărie pregătind micul dejun.

Iată că se depune orice efort în a ne convinge copiii că tata poate fi o bună şi gingaşă mamă iar mama poate fi un tată robust şi meseriaş. Cartea s-a vândut ca pâinea caldă.

Aceste planuri ale celui ce este tatăl minciunii sunt orchestrate de mult pentru a lovi în edificiul familiei.

Ne mai mirăm astăzi că avem băieţi care vor să rămână gravizi şi fete care vor să fie bărbaţi în “toată regula”? Astăzi se spune că genetica nu mai are ultimul cuvânt.

Aţi observat cum s-a reacţionat la prima listă. Imediat ne-am poziţionat în două “tabere” opuse. Era evident! Această realitate se vrea a fi distrusă. Este o încercare de a distruge proiectul lui Dumnezeu. Aceste deosebiri sunt puse acolo de Dumnezeu pentru că avem ROLURI diferite. Şi TRĂIREA lor duce la ÎMPLINIRE şi FERICIRE în căsnicie.

James Dobson ne reaminteşte de cei trei factori care ne diferenţiază:

Primul este hormonul numit: TESTOSTERON. Acesta permite apariţia caracterelor masculine la omeni. Acest hormon în regăsim şi la fete dar în cantitate mult mai mică. Din cauza acestui hormon băieţii îşi exprimă verbal mai greu emoţiile şi trăirile sufleteşti. Tot datorită acestui hormon băieţii învaţă să vorbească mai târziu decât fetele. La pubertate mai apare un val de testosteron care produce schimbări majore în viaţa unui băiat: aparitia pilozităţii pe faţă, maturizarea organelor sexuale, creşterea masei musculare, apariţia pilozităţii în alte părţi ale corpului, îngroşarea vocii, etc. Testosteronul face ca noi, băieţii să fim interesanţi de fotbal, box, pescuit ( aţi întâlnit vreo femeie care să meargă la pescuit? ), pistoale, karate, maşini, curse. Şi fetele au un hormon specific lor: ESTROGENUL. De aia fetele nu sunt disperate după ţestoasele ninja

Al doilea factor este: SEROTONINA. Un alt hormon care ne diferenţiază. Serotonina duce informaţiile de la o celulă la alta. Serotonina este “făcătorul de pace”. Ea este cea care “calmează” impulsurile. Tot ea creează cadrul potrivit pentru judecăţi şi decizii corecte. Acum să văd dacă ghiciţi? Cine are o cantitate mai mare de serotonină? Băiatul sau fata?

FATA! Vedeţi de ce fetele au mai multă răbdare decât băieţii şi sunt mai atente la expresiile verbale?

Al treilea factor este numit AMIGDALA. Nu, nu e vorba de cea din gât! Este o bucăţică mică de nerv adânc înfiptă în creier. Această structură este un fel de “computer emoţional”. Amigdala scanează toate emoţiile şi are în gestiune şi impulsul de agresivitate. Cine crezi că are amigdala mai mare? BĂIATUL!

Dumnezeu ne-a creat diferiţi. Atunci când un băiat şi o fată se căsătoresc, ei devin “un singur trup”. Se completează unul pe altul perfect. Pentru că femeile au privilegiul de a naşte copii, au şi înclinaţia naturală după stabilitate, siguranţă. Sunt mult mai grijulii decât bărbaţii. Femeia este mult mai sensibilă, gingaşă şi plină de compasiune. Ea are exact “hrana” de care au nevoie copiii în primii ani de viaţă.

Fără ele viaţa ar fi rece.

Bărbaţii sunt creaţi pentru un alt rol. Ei preţuiesc oportunităţile, riscul, aventura, schimbările. Ei sunt cei care intervin şi protejează familia. Ei sunt liderii. În crize nu sunt foarte emoţionali şi sunt greu de impresionat.

Fără ei viaţa ar fi fără culoare.

Cineva spunea că bărbatul este pedala de acceleraţie, iar femeia cea de frână!

James Dobson concluzionează încurajându-i pe părinţi să preţuiască temperamentul copiilor lor. Este o parte din planul divin. Mulţumeşte-I Domnului pentru el. Dar trebuie să lucrezi pentru a-l cizela şi şlefui.

Fetele sunt mai bune ca băieţii

Hai să vedem o listă pentru fete. Facem o compilaţie din cele primite şi mai am şi eu câte o idee, două.

1. Baietii se rusineaza, doar ca au un mod diferit de o arata sau o ascund, dar toti sunt rusinosi la un moment dat.
2. Şi fara fete, baietii nu ar avea cu cine sa aibe bebelusi.
3. Într-adevar baietii nu-si irosesc viata prin magazine, si-o irosesc alergand dupa fete si vrand sa arate cat sunt de tari.
4. Şi ceea mai importanta, nu prea mai exista asa de multi baietii care sa respecte fetele, sunt extrem de putini cei care considera fetele ca pe un egal si nu cineva aflat in subordinea lor.
5. Fetele nu sunt disperate dupa masini!
6. Fetele nu alearga 90 de minute dupa o minge pentru a o baga in poarta.
7. Fetele nu trebuie sa se barbiereasca la fiecare doua zile (sau mai rau, in fiecare zi).
8. Fetele nu sunt asa mămoase ca si baietii!
9. Fetele au mai multa rabdare ca si baietii!
10. Fetele nu sunt “disperate” dupa jocuri pe calculator.
11. Fetele sunt de 1000x mai finute decat baietii.
12. Fetele(cu prieten sau maritate) cand merg la cumparaturi se gandesc si la barbatul de langa ele, nu cumpara numai pt ele, ci pentru amandoi!
13. Fetele isi cumpara telefon nu pentru cum arata ci pentru a vorbi la el!
14. Fetele nu vin tarziu acasa.
15. Fetele sunt mai atente la expresiile verbale.
16. Fetele pot purta orice culoare la imbracaminte, nu numai albastru, verde, gri, maro etc asa cum poarta baietii.
17. Fetele sunt mai curate ca si baietii.
18. Fetele pot face mai multe lucruri odata.
19. Fetele se maturizeaza mai repede.
20. Fetele sunt mai silitoare ca si baietii.
21. Fetele au parte de cea mai mare binecuvantare: dau nastere unei noi fiinte!
22. Fetele au scrisul mai frumos.
23. Fetele cântă mai bine.
24. Fetele nu se scobesc în nas.
25. Fetele învaţă mai repede.
26. Fetele nu mănâncă aşa de mult.
27. Fetele pun mâna la gură când strănută.

Lista fetelor este mai lungă decât a băeţilor. Şi asta nu e o mirare.

Se spune că bărbatul este specializat în a pierde lucrurile. În schimb, femeia este specializată în a le găsi. Ele au simţurile mai dezvoltate. ( Băieţi, calmaţi-vă…şi recunoaşteţi că aşa este ). Ba mai mult, observăm că în Biblie când Dumnezeu strigă un bărbat îl strigă de două ori. De ce? Aude mai greu dar când o strigă pe Maria, femeia aude imediat: Rabuni!

Unde am fi noi bărbaţii dacă n-ar fi femeile?

Cel care a pus întrebarea a dat şi răspunsul: Am fi încă în grădina Edenului, pentru că nici până azi n-am fi găsit pomul cunoştinţei binelui şi răului. Am fi trecut pe lângă el şi nu l-am fi văzut. Femeia însă l-a văzut imediat…:)

vom continua…

Unde ajung copiii avortaţi?

Operaţia de întrerupere de sarcină a fetiţei de 11 ani s-a încheiat vineri. Familia de români se va întoarce în ţară săptămâna asta. Doctorii se vor spăla pe mâini iar noi vom ofta încă o dată şi ne vom întoarce la ale noastre.

Dar unde este copilaşul de 18 săptămâni care a fost avortat?

Era o fiinţă umană! Era un copil. Dar a fost ucis! Nu vreau acum să discutăm motivaţiile acestui act. Ele sunt pragmatice şi uneori extrem de delicate.

Dar totuşi, gestul oricât de logic şi pragmatic ar suna se numeşte: crimă!

Vă mai amintiţi de Samuel Armus? Avea 21 de săptămâni. Era încă în burtica mamei şi a fost depistat cu o boală numită spină bifidă. Avortul a fost prima opţiune a “specialiştilor”. Dar mama a refuzat. La operaţie, fotograful Michael Clancy a văzut cum mânuţa bebeluşului iese din uter şi apucă degetul doctorului care-l opera. După ce doctorul i-a dat degetul, mânuţa l-a strâns.

Cred că viaţa începe în momentul când cei 23 de cromozomi se întâlnesc cu ceilalţi 23 iar Dumnezeu pune duh de viaţă acolo. Se formează astfel o viaţă. O viaţă de om. O viaţă care începe acolo în pântecul mamei dar unde se termină? Şi cine decide sfârşitul acelei vieţi? Iată întrebări la care trebuie să răspundem!

Oare părinţii fetiţei de 11 ani au avut parte de vreo consiliere? Ce fel de consiliere au avut?

Dar acum decizia a fost luată! S-a scăpat de copil!

Şi ce mă sperie este cât de uşor s-a scăpat de el!

Am scăpat de copil, dar nu de consecinţe!

Eu cred că numele acelui micuţ este scris în Cartea Vieţii!

Oricine nu a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc. Apocalipsa 20:15

Toţi care am venit la viaţă avem numele scris în acea carte. Dar numele rămâne acolo în funcţie de atitudinea faţă de Dumnezeu şi de salvarea oferită. Tot în Apocalipsa găsim următorul verset

Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. Apoc. 3:5

Micuţul nostru nu a apucat să facă, nici să decidă absolut nimic ca să poată să fie cumva şters de acolo!

Mă gândesc la Scriptura din 1 Sam.1:8-2:21 şi la Ieremia 1:5 care ne spune că Dumnezeu ne alege încă din pântec. Mă gândesc la Iacov 4:17 la Luca 18:15-17 la băieţelul lui David şi al lui Batşeba în 2 Samuel 12 şi cred că mă pot baza pe harul, bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să spun că am convingerea că aceşti micuţi sunt în cerul lui Dumnezeu.

Mă gândesc acum la ce urmează. Care este următoarea mutare a Nimicitorului?

Dacă am început să scăpăm tot mai uşor de copii noştri, ştiţi ce cred eu că urmează? “Avortul” bunicilor noştri? Şi argumente, nici o problemă, vom găsi cu grămada!

Domne, fie mila Ta peste noi!

Băieţii sunt mai buni decât fetele

Am primit o carte superbă ( cred eu ) de la o prietenă de familie din America. Este scrisă de Dr. James Dobson şi se numeşte “Bringing up BOYS”.

Nu am terminat-o de citit, sunt abia pe la capitolul 4 ( asta pentru că am băieţi dar voi reveni sigur cu o postare despre carte. Ce este minunat este că această carte a venit şi într-un moment potrivit pentru mine.

Am găsit în carte o listă formată din mail-urile primite de Dr. Dobson de la mai mulţi băieţi prin care se vrea a demonstra că băieţii sunt mai buni decât fetele. Voi ce ziceţi? Eu zic că au dreptate!

1. Băieţii nu se ruşinează aşa de repede.
2. Băieţii se pot duce la baie şi în pădure.
3. Băieţii se pot căţăra mai uşor în pomi.
4. Băieţii suferă durerea mai uşor decât fetele.
5. Băieţii nu-şi irosesc viaţa în magazine.
6. Băieţii nu se sperie de reptile.
7. Băieţii nu fac acele mişcări ciudate când merg.
8. Băieţii nu plâng după ce omoară o muscă.
9. Băieţii nu consumă aşa de mult deodorant.
10. Băieţii au fost creaţi primii. ( îmi place asta
11. Fără băieţi nu există bebeluşi. ( în zilele noastre nu mai suntem aşa de siguri de asta )
12. Băieţii sunt mândri de mirosurile lor.
13. Băieţii nu plâng dacă li s-a rupt o unghie.
14. Băieţii nu se trezesc cu părul ciufulit.
15. Băieţilor nu le trebuie 2 milioane de ani ca să se îmbrace.
16. Băieţii nu au nevoie de 21 de perechi de pantofi.
17. Băieţii respectă pe toată lumea, incluzând şi fetele.

Credeţi că se poate forma o listă cu titlul: “Fetele sunt mai bune decât băieţii?”

Hai, fetele…să vă văd!