Unde ajung copiii avortaţi?
8 iulie, 2008Operaţia de întrerupere de sarcină a fetiţei de 11 ani s-a încheiat vineri. Familia de români se va întoarce în ţară săptămâna asta. Doctorii se vor spăla pe mâini iar noi vom ofta încă o dată şi ne vom întoarce la ale noastre.
Dar unde este copilaşul de 18 săptămâni care a fost avortat?
Era o fiinţă umană! Era un copil. Dar a fost ucis! Nu vreau acum să discutăm motivaţiile acestui act. Ele sunt pragmatice şi uneori extrem de delicate.
Dar totuşi, gestul oricât de logic şi pragmatic ar suna se numeşte: crimă!
Vă mai amintiţi de Samuel Armus? Avea 21 de săptămâni. Era încă în burtica mamei şi a fost depistat cu o boală numită spină bifidă. Avortul a fost prima opţiune a “specialiştilor”. Dar mama a refuzat. La operaţie, fotograful Michael Clancy a văzut cum mânuţa bebeluşului iese din uter şi apucă degetul doctorului care-l opera. După ce doctorul i-a dat degetul, mânuţa l-a strâns.
Cred că viaţa începe în momentul când cei 23 de cromozomi se întâlnesc cu ceilalţi 23 iar Dumnezeu pune duh de viaţă acolo. Se formează astfel o viaţă. O viaţă de om. O viaţă care începe acolo în pântecul mamei dar unde se termină? Şi cine decide sfârşitul acelei vieţi? Iată întrebări la care trebuie să răspundem!
Oare părinţii fetiţei de 11 ani au avut parte de vreo consiliere? Ce fel de consiliere au avut?
Dar acum decizia a fost luată! S-a scăpat de copil!
Şi ce mă sperie este cât de uşor s-a scăpat de el!
Am scăpat de copil, dar nu de consecinţe!
Eu cred că numele acelui micuţ este scris în Cartea Vieţii!
Oricine nu a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc. Apocalipsa 20:15
Toţi care am venit la viaţă avem numele scris în acea carte. Dar numele rămâne acolo în funcţie de atitudinea faţă de Dumnezeu şi de salvarea oferită. Tot în Apocalipsa găsim următorul verset
Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. Apoc. 3:5
Micuţul nostru nu a apucat să facă, nici să decidă absolut nimic ca să poată să fie cumva şters de acolo!
Mă gândesc la Scriptura din 1 Sam.1:8-2:21 şi la Ieremia 1:5 care ne spune că Dumnezeu ne alege încă din pântec. Mă gândesc la Iacov 4:17 la Luca 18:15-17 la băieţelul lui David şi al lui Batşeba în 2 Samuel 12 şi cred că mă pot baza pe harul, bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să spun că am convingerea că aceşti micuţi sunt în cerul lui Dumnezeu. 
Mă gândesc acum la ce urmează. Care este următoarea mutare a Nimicitorului?
Dacă am început să scăpăm tot mai uşor de copii noştri, ştiţi ce cred eu că urmează? “Avortul” bunicilor noştri? Şi argumente, nici o problemă, vom găsi cu grămada! 
Domne, fie mila Ta peste noi!
Asa e, prin avort si eutanasie, valoarea vietii e diluata din ce in ce mai mult. Devenind ceva firesc, ne amorteste simturile ca sa nu ni se mai para o uriciune.
Din pacate tot mai multe mame iau aceasta hotarare de a-si ucide copilul inca nenascut,,,fara nici o mustrare de constiinta,fara a le pasa de acel mic suflet pe care il ucid,,, Domnul isus sa lucreze in inimile tuturora,atat a mamelor cat si a celor din jur,care trec cu vederea prea usor aceasta crima,,,,
SLAVIT SA FIE NUMELE DOMNULUI
Vremuri grele ne asteapta insa Scriptura ne instiinteaza de acest lucru. Ma bucur ca venirea Domnului este aproape, dar ma intristez sa vad cum lumea de azi se denatureaza pe zi ce trece.
Daca am ajuns sa introducem ura in familie, cum am ajuns sa ne purtam cu ceilalti din jurul nostru?
Ma rog ca bunul Dumnezeu sa aibe mila si indurare de noi si ma mai rog ca daca o sarcina este formata, femeile sa poata sa fie ferme in decizia de-a pastra sarcina respectiva indiferent de cauzele producerii.
Dumnezeu a dat viata, nimeni nu o poate lua; fiindca nimeni nu e stapan pe nimic, dar nimic din lumea aceasta, mai ales pe fiinta lui.
Dumnezeu sa ne intareasca in credinta!
well….io nu cred absolut nimic din toata povestea asta. ba un pic mai mult> de ce trebuie tu sa te erijezi in psiholog si psihoterapeut si in general de ce tre BOR.ul sa faca astfel de presupozitii?
…ca o mica corijaaaaare> manuta bebeloiului nu avea cum sa iasa din uterul mamei si sa.l apuce de deget pe musiu doctorul. Stii de ce? Te las sa te gandesti….
ba nu. iti spun acu, ca m/ai distrat un peu today: pentru ca manutele bebelusilor au cativa centimetri, asa ca bebelusul in cauza tre sa fi avut o malformatie serioasa a membrelor superioare ca sa poata ajunge tocmai din uter afara la lumina divina.
Revezi vrun manual de anatomie. De obstetrica pot sa te.mprumut io.
bau!
ma bucur nespus de nelinistea cu care asteapta comentariul meu sa fie aprobat!
Urdumheit,
mulţumesc pentru că ai trecut prim “ambasada” mea.
nu sunt nici psiholog şi nici psihoterapeut, dar sunt fiu, tată şi soţ. Sunt pastor şi-L iubesc pe Dumnezeu. Şi admir creaţia Lui.
Ştiu că fotografia este controversată. Controversa este dacă mânuţa a putut prinde mâna doctorului. Asta pentru că copilul şi mama erau sub anestezie. O variantă este că înainte de închide uterul, mânuţa să fi căzut iar doctorul ar fi ridicat uşor mânuţa cu degetul său şi chiar atunci a fost luată fotografia.
Dar nu asta e important aici.
Ce este important este că acolo în acel uter era un om. Nu doar o bucată de carne, nu doar un “bebeloi” pe care îl ciopârţim când şi cum vrem noi, ci era un Samuel.
Întreabă-l te rog pe acest Samuel dacă e fericit că mama lui nu a mers pe scurtătura “avortului”.
Sunt convins că e foarte fericit şi el şi mama lui.
Dumnezeu să te binecuvânte!
well….motivul pentru care potest questionare ză petit Samuel ieste pentru că deoarece este in viaţă. Dacă ar fi mort, nu l.am posibilita chestiona. Si il mai putem chestiona pentru ca el, micul Samuel, ie constient de el insusi si ne poate intelege intrebarea. O bucata de carne, inafara credintei tale in humanitatea iei, reprezinta doar o posibilitate plauzibila. Si inconstienta.
Inafara de optiunea ta christiana, ce argumente poti aduce impotriva avortului?
Ce argumente am în afară de cele creştine?
Îţi voi oferi glasul şiinţei şi a medicinei:
După ce in numai doi ani, a savarsit 60.000 de avorturi, medicul american obstetrician- ginecolog Barnard Nathanson, fost director al unei clinici speciale de avorturi din SUA, a studiat cu cele mai avansate mijloace tehnice starea unui zigot avortat la douasprezece saptamani (trei luni). Filmarea cu ultrasunete s-a facut pe o videocaseta, pe care el a intitulat-o semnificativ: The silent scream (Strigatul mut). Am vazut aceasta inregistrare. El a definit perceperea de catre fat a instrumentului ucigas al avortului prin urmatoarele actiuni:
1. se misca intr-un mod violent si agitat;
2. cresc bataile inimii de la 140 la 200;
3. deschide gura larg, ca intr-un strigat: strigatul mut.
Concluzia este ca fatul, la 12 saptamani (trei luni) este o fiinta omeneasca separata, cu toate caracteristicile personale specifice.
Pe de alta parte, medicina nucleara contemporana, constata comportamentul zigotului la diferite varste.
1. La 18 zile incepe sa se simta bataia inimii fatului si se pune in functie sistemul circulator.
2. La cinci saptamani se vad clar: nasul, obrazul si degetele fatului.
3. La sase saptamani incepe sa functioneze sistemul nervos, se distinge clar scheletul
si incep sa functioneze rinichii, stomacul si ficatul fatului.
4. La sapte saptamani (50 de zile) se fac simtite undele encefalice, ceea ce dovedeste ca se afla in viata.
5. La zece saptamani (70 de zile), are toate caracteristicile pe care le vedem clar la un copil dupa nasterea sa (9 luni).
6. La 12 saptamani (92 de zile, trei luni), are toate organele sale definitiv conturate, chiar si amprentele degetelor. Poate sa-si intoarca capul, sa se miste, sa stranga pumnul, sa gaseasca gura si sa-si suga degetul.
Aceste observatii au fost autentificate si de cercetarile sotilor medici obstetricieni Wilke. Ei dovedesc cu argumente pur medicale ca avortul este o crima cu premeditare, infirmandu-se conceptia ca fatul, inainte de a fi om, este o bucata de carne.
Medicul Paul Rockwell din New York, dupa ce a examinat un embrion de opt saptamani (doua luni), constata: “In urma cu 14 ani, am dat anestezic unei sarcini extrauterine. Fatul avea doua luni. Am luat in mainile mele placenta. Era cea mai mica plasma omeneasca, pe care a putut sa o atinga vreodata un om. In interiorul placentei inota, deosebit de vioi, o fiinta omeneasca, microscopica, de gen masculin, 1˝ inch (1 inch = 2,54 cm) inaltime. Acest om microscopic era complet format. Pielea lui, aproape diafana, la extremitatile degetelor, era stravezie, arterele si venele fine si delicate. Bebelusul arata foarte activ si inota cu viteza, un tur pe secunda, ritmul inotatorului normal. Cand sacul placental s-a deschis, omul microscopic si-a pierdut viata si a luat infatisarea unui embrion la aceasta varsta. Am avut senzatia ca vedeam mort un om adult”.
Renumitul profesor de genetica Jerome Lejeune, de la Universitatea din Paris scria: “asemenea tuturor cercetatorilor care urmaresc fara partinire fenomenele biologice, sunt si eu convins ca fiinta omeneasca incepe sa existe din momentul fecundarii ei. Aceasta inseamna ca eliminarea unui fat, de orice varsta ar fi, echivaleaza cu uciderea unei fiinte omenesti”. In prelegerea tinuta la Academia de Studii Etice si Politice din Franta, la 1 octombrie 1973, acelasi profesor Lejeune a spus: “Inceputul fiintei omenesti se urca la momentul conceptiei. Fiinta omeneasca este de atunci desavarsita si unica. Este una, pentru ca este absolut intotdeauna aceeasi, in toate partile ei si unica, pentru ca nu se poate inlocui sub nici o forma cu nimic altceva. Acest fat microscopic in a 6-a sau a 7-a zi a vietii sale, care are abia ˝ mm inaltime, este deja capabil sa se ingrijeasca de destinul sau. Acesta produce intreruperea ciclului periodic al mamei sale, determinand astfel pe mama sa-l protejeze”.
Intr-un studiu etic, sociologic si biologic, medicul Ernest Haunt declara: “Ovulul fecundat nu este o simpla masa celulara fara caractere specifice. Nu este in acest stadiu nici o farama de viata botanica si nici macar embrionul vreunui sir biologic de viata. Este pe deplin si absolut viata unei existente umane. Si are atata viata cat are nou nascutul, copilul de gradinita,adolescentul si adultul. Prin urmare, prin avort se omoara viata omeneasca, existenta omeneasca, chiar daca se afla in stadiul cel mai de inceput”. Ca urmare, gasim pe deplin justificata declaratia Societatii Medicale Panelene de la Congresul Medical din 1985 ca “Inceperea vietii omului coincide cu momentul fecundarii”. (M. Kalamaras, o.c.p. 9.13) Acest fapt este confirmat si de cercetarile facute recent de celebrul medic Albert Liley de la Universitatea Spitalului Medical din Aukland – Noua Zeelanda. El declara ca viata umana incepe in momentul conceptiei, cand celula masculina si cea feminina se contopesc. Copilul este viu inca din momentul fecundatiei; aceasta se constata prin cresterea, dezvoltarea, metabolismul, diviziunea celulelor, etc. Inca de la prima celula, este stabilit daca el este fata sau baiat, care va fi culoarea ochilor sau a parului sau, ce temperament va avea, cum vor functiona organele. Copilul deja conceput este cea mai valoroasa creatura a intregului univers in cea mai mica cantitate de materie. Nici unul dintre noi nu am fost niciodata nici spermatozoid si nici ovul, dar fiecare am avut la origine corpul format dintr-o singura celula numita zigot. Conceptia are loc la aproximativ doua saptamani inainte de data ciclului lunar asteptat, care nu a avut loc, de obicei, in trompele uterine. De aici, copilul se deplaseaza in uter si, dupa 7.10 zile el se implanteaza daca totul este in ordine. In cazurile mai rare, fatul se implanteaza in afara uterului.
In a 18-a zi de la fecundatie si aceasta este dupa mai putin de o saptamana de la lipsa ciclului lunar, inima este asa de dezvoltata, incat incepe sa bata, iar in a 21-a zi de la conceptie pompeaza sangele in vase. La trei saptamani, pe creier se observa scoarta cerebrala. Primele miscari ale copilului sunt prezente inca in prima celula, deoarece si in aceasta exista miscare. Dar la cinci saptamani si jumatate el isi misca capul, iar dupa sase saptamani isi va misca mainile si picioarele, la fel ca un copil nou nascut. Femeia va simti insa aceste miscari mult mai tarziu, in saptamanile 16.21. Reflexele copilului apar in saptamana a 6-a. Daca i se atinge buza si nasul fatului de sase saptamani cu un instrument fin, se poate vedea cum el isi intoarce capul.
La sase saptamani a putut fi inregistrata si activitatea electrica a creierului (EEG). Este cunoscut faptul ca activitatea electrica este prezenta in orice fiinta vie, deci si in prima celula numita zigot. Desi inima isi incepe activitatea mult mai devreme, EKG a fost inregistrat in a 45-a zi sau chiar si mai devreme. La opt saptamani, copilul isi strange pumnul, sughite, doarme si se trezeste din somn. Atingerea palmei deschise determina strangerea ei in pumn. Inca in a 10-a saptamana copilul prezinta pe varful degetelor amprentele care ii vor ramane toata viata. In saptamana a 11-a, copilul are marimea degetului mare al unui adult, dar miniaturizat la dimensiunea respectiva. Copilul poate pune in acest timp degetul la gura si sa-l suga. Totodata, reactioneaza la zgomote, astfel incat galagia din exterior ii provoaca trezirea din somn. Daca este intepat cu un ac, se zbate de durere. Daca inainte de intepare, se emit de cateva ori semnale sonore si asocierea acestor semnale cu intepatura acului se repeta, dupa un timp copilul se va zbate doar in prezenta semnalelor sonore care semnalizeaza intepatura.
Aceste fapte ale stiintei dovedesc ca avortul este omucidere.
Dar ce spui de juramantul lui Hippocrate in care se spune: “nu voi da femeii substante avortive”. Se pare ca acest juramant pe care il repeta si azi generatiile de medici, a ramas extrem de relativ si chiar nebagat in seama.
nu m-ai inteles. io, mangalozaurul perplex, sunt perfect de acord cu cele spuse de tine mai susu. doar ca aceste fapte nu prezinta decat o fiinta VIE. O fiinta vie sunt si cainele si balena albastra. Din ceea ce spui tu rezulta ca esti impotriva uciderii fiintelor vii. In mare, sunt la randul meu de acord cu aceasta propozitie. Insa nu vad cum din simpla prezenţă a vieţii deduci şi CONŞTIINŢA de sine. Recunosc că mă raliez părerii ce spune că omul ca humanitas este viaţă plus gandire. Cand una din aceste 2 trasaturi lipseste, acel obiect nu mai poate fi subsumat multimii umane.
Iarasi, sunt perfect de acord ca nici la 3 zile copilul nu poseda constiinta de sine. Dar este separat de corpul matern. Este o fiinta independenta. Nu sunt medic si nu stiu exact cum o fost stabilita limita de 12 saptamani. Insa daca nu ar pune in pericol viata mamei , as fi de acord cu avortul pana in luna a 9a.
Deci revenim: in situatia in care esti de acord cu mine asupra faptului ca fetusul humanoid nu poseda constiinta, ce te impiedica sa.l ucizi? Bineinteles, pentru motive intemeiate.
pentru ca e o viata umana si este o crima sa omori asa ceva.
Sint multi oameni bolnavi mintali care nu au “constiinata”, totusi nu cred ca vrei sa zici ca ei nu apartin “multimii umane”
(am scris ceva nepotrivit?)
@urdumheit – spui ca, la 3 zile, copilul este separat de corpul matern. Mai mult decat atat, este o fiinta independenta. Iarasi, amandoi afirmati ca “fetusul humanoid nu poseda constiinta”.
Trebuie sa va spun ca ideea de constiinta a fost indelung disputata de marii psihologi care au incercat sa o defineasca. Voi cum ati defini-o?
Indiferent de definitiile pe care le-au dat unul si altul, TOTI au fost de acord cu ideea ca psihologia nu este o stiinta exacta, ca matematica, unde 1+1=2 (in majoritatea cazurilor… pentru ca se poate demonstra matematic si ca 1+1 nu fac doi… dar asta e o alta poveste). Avem de-a face cu un domeniu extrem de delicat, in care cunoasterea se face pas cu pas si se speculeaza destul de mult, se emit multe ipoteze in lipsa unor certitudini evidente. Asta inseamna ca oricand exista posibilitatea de a gresi.
Spui ca “fetusul humanoid” (sintagma cu care dezagreez profund) nu poseda constiinta. Ca psiholog, te intreb, urdumheit… Cum poti fi absolut sigur de asta? Cum poti fi absolut sigur ca nu exista o forma incipienta a acestei componente a psihicului uman, asa cum fatul poseda picioare, desi inca nu a exersat mersul si, implicit, nu poate INCA merge?
Iar daca nu poti fi ABSOLUT sigur (sau, ma rog, poate ca tu ai putea afirma… dar nici un cercetator serios nu poate sa sustina asta cu certitudine absoluta!), cum iti poti aroga libertatea de a intrerupe ciclul unei vieti umane chiar pana in luna a noua?
Piciul meu s-a nascut la 7 luni. Tin sa iti spun ca la 7 luni el i-a recunoscut glasul mamei lui si pe al meu. Acesti “fetusi humanoizi”, cum iti permiti sa ii numesti, recunosc sunete, voci, melodii… Asta ar trebui sa te impiedice sa ii ucizi!
Iar genetica ofera si ea dovezi suficiente, incepand cu cei 46 de cromozomi care ne caracterizeaza inca din momentul conceptiei si pana in cel al mortii… Vorbim de oameni aici, nu de “fetusi humanoizi”!
Apropo, gretoasa sintagma ma duce cu gandul la evolutionismul lui Darwin…
Inca ceva… Chiar crezi ca se poate vorbi despre o independenta a copilului fata de mama, la trei zile? Sa fim seriosi… Chiar daca are dezvoltate toate cele, el va reusi sa isi capete independenta dupa o perioada de timp muuuuuult mai mare decat cea pe care o sustii…
Am să scriu şi eu un articol despre acest caz. Multora nu o să le placă.
Darius,
o idee bună. Aştept articolul.
@addsalu
mdaaaa….debateul ăsta durează din vremuri demult apuse, ştii, nu?
..in 1821 common law.ul făcea un prim pas in a statua abortionul ca intreruperea sarcinii după “quickening” adică după ce femela a simtit prima mişcare a fetusului. Îmi imaginez că filiera e lungă. Mă duce gândul la Aristotel, cu ale sale idei ale ”însufleţirii mediate”…bla bla…progresul fetusului de la starea de ţesut la cea de carne plus suflet. Mă duce gândul gânditoriu la Sf. Augustin cu “embryo animatus” şi “embryo inamimatus”. Prin 1860, Pius al 9ooolea rejects this part of canon law. Ne putem intreba de ce o făcutără iel aşa lucru mare…dar nu aici. Cert ie că tătă lumea se zborşeşte una la alta pre tema asta.
As vrea totusi sa incep prin a spune ca aceasta este o problema sociala which means no Gods allowed.(almost). De asemenea as vrea sa precizez ca nu sunt SIGUR de nimic, ABSOLUT, aşa cum ai mentionat tu. Dar că faptele cu o nuanţă ridicată de credibilitate primează asupra celor mult mai puţin credibile.
1. Precizarea celor 3 zile a fost o exagerare in scopul de a pune in evidenta faptul ca NICI in stadele incipiente ale dezvoltarii, organismul uman nu poseda constiinta. Iar cand am spus ”independenţă faţă de mamă” mă refeream la aspectul separabilităţii, al neapartenenţei la corpul matern mai degrabă decât la auto susţinerea prin mijloace proprii.
Referitor la problema stiintelor exacte. Nu ne băgăm aici. E prea lungă discutia.Dacă considerăm idea ta, cum că artele liberale precum psihologia, filosofia, pictura sunt ne-sigure, adică nu putem emite concluzii adevărate in orice lume posibila, atunci nici medicina nu este o stiinta exactă. Pentru mine, o stiinta este sigura si adevarata atunci cand, operand cu termenii proprii, reuseste sa rezolve o buna parte din cazurile aplicate respectivei teorii. Dupa stiinta mea, psihologia si psihiatria reuseste sa explice coerent lumea inconjuratoare utilizand concepte precum constiinta, psihic, devianta psihica, cognitie. Logic, atunci cand limbajul lor va fi devenit desuet, adica atunci cand numele de CONSTIINTA nu va mai putea explica o majoritate de fenomene, atunci teoriile psihologiei vor fi revizuite. Este cazul clasic descris de Kuhn referitor la revolutiile stiintifice.
Cred că există un frame al problemei asupra căruia ne putem pune de acord:
Avortul Madonei, Cleopatrei, a lu Johanna d.Arc si al Mărioarei, nevasta lu Gheorghe depind de intrebarile astea:
1. Este fetusul o persoana? Si daca da, cand?
2. Care sunt circumstantele ce justifica avortul?
3. Cine decide? Cine decide aceste lucruri adică. Societatea sau persoana?
1. Ma intrebi ce este constiinta. Pt subiectul nostru nici nu prea conteaza acest lucru. Dar for the record, io, mangaloidul voios, cred que conştiinţul iaşte capacitatea de a face distincţii. De a separa şi uni lucruri, in gând sau prin intermediul limbajului. Mai exact, de a spune Eu sunt eu, ceea ce este in jurul meu nu fac parte din ceea ce eu simt a fi Eu. Secvential, din asta rezulta capacitatea de a discerne adevaratul si falsul (de a spune, aristotelic, că obiectului X ii apartine proprietatea Y atunci cand îi aparţine si de a spune ca nu-i aparţine atunci când nu-i aparţine—-adequatio rei ut intellectus. Tot din asta rezulta si discriminarea responsabila a binelui de rau—)
Dar vad ca nu asta e problema. Daca tu imi spui ca nimeni nu stie ce este constiinta Exact inseamna ca eu nu am nicio baza pentru a ma decide pro sau contra avortului, nestiind daca embrionul poseda constiinta pana in luna a 9a. Daca tu spui: Asta inseamna ca oricand exista posibilitatea de a gresi…..inseamna ca gestul de a ucide sau nu embrionul este unul arbitrar, decis de considerente exterioare.
PS. asta e o lacuna logică a textului tau. sunt convins ca recunosti totusi faptul ca marea majoritate a oamenilor de pe aceasta planeta are o idee generala despre ceea ce reprezinta constiinta şi operează cu succes cu această idee, oricât de sigură sau nesigură ar fi ea.
In questa ordine, parca a intrebat cineva mai sus ce facem cu bolnavii psihici sau cu persoanele ce nu apartin ideii noastre de posesor de constiinta. Una din ideile (putine) la care mai ader este ca principala valoare a humanoidului este lipsa, non proliferarea cruzimii. Consider ca evenimentele tragice din istoria omenirii, au fost acte crude si inumane (chiar daca nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e strain…hihihiiii). Totusi, pe ce bază recunosc, laolalta cu alte milioane de oameni, ca au fost astfel, adica inumade si CRUDE? Pe baza faptului că persoanele ce au fost subiectul actelor de cruzime, au mărturisit acest lucru, au fost conştiente de faptul că un lucru crud le.au fost inflicted upon ‘em. Nu v[d care este motivul pentru care cineva ar fi impiedicat (moral, nu legal) sa ucida toti bolnavii sa zicem….suferinzi de maladii degenerative serioase ale creierului….
2. Dar sa presupunem ca am cayut de acord asupra constiintei si sa presupunem ca stim cu siguranta ca fetusul este o persoana umana incepand cu 12 saptamani. In cazul in care viata mamei este periclitata, ce facem, dam cu banul?
Răspunsul e simplu: într-o pungă pe care scrie “deşeuri medicale”, ce urmează a fi incinerată.
Darius,
punga ar trebui dată la păstrare obligatoriu părinţilor…sau măcar o fotografie cu “copilul” lor.
mdaaaa…adsalu,ma bucur nespus de dialogul constructiv la care ai binevoit sa participi
paaaaaa.
@urdumheit – e addsalu… nu adsalu
Bucuria nespusa iti este impartasita. Cine decide daca sarcina pericliteaza viata mamei? Pentru ca, in cazul de fata, comisia de medici a recomandat pastrarea sarcinii, nu avortul. Dar poate ca nu sunt ei in masura sa detina aceste informatii…
In privinta constiintei, te contrazic. Pentru subiectul nostru conteaza modul in care o definesti, din moment ce unul din argumentele renuntarii la “fetusul umanoid” pe care le aduci este tocmai lipsa ei. Vorbesti despre lacune logice. Se pare insa ca ti-a scapat esentialul. Nu-i nimic, voi incerca sa fiu mai explicit. Teza pe care am inaintat-o era aceea ca, asa cum fatul are picioare, dar nu poate merge, are corzi vocale, dar nu poate vorbi, are stomac si intestine, are anus si organe genitale, desi nu le-a folosit pana in momentul nasterii sale si inca o buna bucata de vreme, de la caz la caz, este foarte posibil ca el sa aiba si acea “capacitate de a face distincţii, de a separa si uni lucruri, in gând sau prin intermediul limbajului, de a spune Eu sunt eu, de a discerne adevaratul si falsul”.
Altfel spus, urdumheit, mangaloidule, cum iti place sa te auto-denumesti, da, sunt de acord ca marea majoritate a oamenilor de pe aceasta planeta manifesta o anumita intelegere vizavi de conceptul in discutie. Dar asta nu exclude varianta unei faze incipiente, a unei constiinte inca nemanifestate din motive obiective, asa cum se intampla si in cazul mersului, al utilizarii corzilor vocale, al stomacului, al intestinelor ori al organelor genitale.
Prin urmare, da, mi se pare extrem de arbitrara decizia de a pune capat unei vieti in a cincea luna de sarcina.
I rest my case. Paaaaaaaaa
Dumnezeu a dat viata si Dumnezeu o poate lua. Omul nu este animal si nu poate fi judecat la gramada cu animalele. Avortul este o crima. Toate aceste afirmatii sunt bazate pe Scripturile revelate, pe Cuvantul lui Dumnezeu.
Daca opinia absolut relativa si flegmatica a unora spune altceva, sa spuna. Fiecare isi arata prostia sau intelepciunea dupa cum o face. Cei care traiesc in adevar si recunosc adevarul sunt din adevar. Cei care discuta la infinit realitatile din jur, fara adevar, nu sunt din adevar.
Tocmai din acest motiv trebuie sa stiti ca Dumnezeu Si-a trimis Singurul Fiu pentru tine. A trait pe pamant dupa ce s-a nascut in mod natural (nu ma refer la conceptie). A trait fara pacat, dar a binevoit sa ia asupra Lui pacatele noastre. Iar mania lui Dumnezeu s-a dezvaluit asupra Lui. Asa a murit pentru noi, fiindca ne-a iubit.
Dar, prin puterea Lui, Dumnezeu L-a inviat din morti a treia zi, fiindca mormantul nu-L putea tine! Acum este la dreapta Tatalui, ca Dumnezeu atotputernic si pregateste un loc fratilor Sai.
Daca nu cunosti adevarul TREBUIE SA TE POCAIESTI!
Ma bucur din nou că am ajuns la o concluzie comună:
“Prin urmare, da, mi se pare extrem de arbitrara decizia de a pune capat unei vieti in a cincea luna de sarcina.”
Sunt perfect de acord. Si mie mi se pare la fel de arbitrară decizia asta.Indiferent de lună.
bine ca toata lumea da in biata fata ca huoo ce pacatoasa e. dar NIMENI nu spune nimic despre barbatul care a violat-o!!
preferati ca un copil de 11 ani sa renunte la papusi si la scoala ca sa cresca (atentie, la 11 ani!! sa creasca un copil!) si nu orice copil ci copilul UNCHIULUI!!! in loc sa il avorteze? stiu ca e o metoda gresita in majoritatea cazurilor, dar aici nu se mai pune problema. toate regulile au o limita si o situatie in care trebuie incalcate.
si tot revin ca nu inteleg de ce toti dau in bietul copil care a trebuit sa indure sa fie violat apoi sa treaca printr-un avort SI ASTA LA 11 ANI!, si NIMENI NU ZICE NIMIC DE UNCHIUL CARE A VIOLT-O!
ASTA PENTRU CA BAIETII SUNT MAI BUNI DECAT FETELE? ADAUGATI ASTA PE LISTA. “BAIETII POT VIOLA FETELE SI APOI SA LE SCUIPE CA IS SPURCATE” “FETELE TREBUIE SA CREASCA ABSOLUT TOTI COPIII REZULTATI DIN VIOLURI, ALTFEL SE CONSIDERA PACATOASE”
cum sa aiba un copil manutele de cativa centimetri? cand e in primele luni da, dar daca ai citi articolul despre operatia respectiva… fotografia e celebra si nu e trucata. se facea o operatie intrauterina pentru ca fatul nu avea sanse sa traiasca daca astepta interventia pana dupa nastere. parca avea ceva la coloana. oricum era destul de mare si daca mana unui bebe nou nascut nu are 3 cm, atunci nici un fat aproape de 9 luni nu o are atata. daca te uiti mai bine in poze compara degetul doctorului cu manuta aceea. si cauta articolul. nu toate fotografiile marcante sunt trucate.
Ana,
nu vreau să facem greşeala fariseilor care au adus-o înaintea Domnului doar pe femeia prinsă în păcat. Violatorii sunt vinovaţi şi sper că pedepsele sunt pe măsură. Dar în cazul nostru, din câte îmi dau seama şi am citit în presă despre caz, cred că amândoi sunt vinovaţi.
Dacă Florina s-ar fi jucat la vârsta ei doar cu păpuşi poate nu rămânea cu burta mare. Dar se pare că s-a jucat şi cu unchiu….
Ai exagerat cu al doilea comment şi nu mi-a plăcut
am zis aia pentru ca alt motiv nu vad de ce nu ati adus vorba de violator si ati aruncat cu pietre doar in copila.
la varsta aceea nu cred ca se manifesta atractia fata de sexul opus. inca un pic si spuneti ca ea l-a violat pe unchi?
Ana,
nici despre ea nu am scris nimic. Postarea este despre copilulul din pântec.
PArerea mea este ca nu e deloc corect ca toata lumea sa o invinovateasca pe fata,,DAca fiecaruia dintre noi i sar fi intamplat asta,,,fiica ta de 11 ani sa fie violata de propriul unchi,,ce ati fi caut?ati fi batut fata sau ati fi denuntat unchiul???????Nimeni nu stie are a fost adevarata situatie,,ziarele si televiziunea nu au facut altceva decat sa publice variantele unora,,despre caz,,,Doar Domnul isus stie ce sa intamplat,,cine a fost mai vinovat decat celalalt,,Dar stiu ca acel sufletel a carui viata a fost curmata,,e la Tatal,,,,,Slavit sa ii fie numele pe veci,,,,,Imi cer scuze daca commentul meu va ofensa pe cineva,,,
Multa pace si har tuturor,,,..
DAniela,
nu este corect nici ca o fetiţă de 11 ani să fie abuzată sexual de unchiul ei.
Când se întâmplă un astfel de lucru, cred că este tragic!
Dar cum s-a ajuns aici?
Părinţii? Părinţii unde erau? Şi-au trăit rolul de protectori?
Ce apucături are unchiul? Care îi sunt preocupările şi tovărăşiile? Cum merge fetiţa cu şcoala? Care este atmosfera din familie? Care este relaţia cu Dumnezeu?
Iată câteva întrebări esenţiale!
Normal k daca parintii ar fi fost poate mai atenti in ceea ce o priveste pe fiica lor,,poate k nu sar fi intamplat asta,,.,,dar eu ,cel putin nu sunt in masura sa pot sa ii judec,,ceea ce sa intamplat a fost o tragedie,,viata unui copil inca nenascut a fost curmata,si o fata de 11 ani a fost violata,si viata ei nu va fi la fel,,,dar Domnul isus este drept si el ii va judeca pe fiecare dupa fapta lor,,,
MA rog Domnului k el sa o mangaie pe fata,,sa ii cerceteze pe parintii si sa i indrume,,
Pace
cred ca, toti acesti COPII avortati ii vor condamna pe parinti la judecata de apoi.
vai de mamele avortoare !!!!ca durere mai mare decat a iadului nu exista!!!
Daaa, ionuţ. Ele nu mai au nicio şansă, aşa-i? Pe când tu, cel corect, eşti neprihănit!
Dragii mei,
Viate este un mare bun pe care mama fiecaruia il ofera . Este frumos ca orice cuplu tanar sa aiba urmasi . Sau daca din nesansa copilul din uterul concubinei a fost deja zamislit , atunci ar fi frumos macar sa il dea dupa nastere spre adoptie ori la leagan , in tara ori in strainatate . Adaug ca e un fapt de viata a face si aceasta pomana acum in prag de Craciun . Poate si numele nounascutului ori al nounascutei sa fie pus de parinti drept Cristian sau Cristiana . Mosul poate fi mai generos , intrucat fiecare micut se naste cu o soarta purtata de noroc , iar mamele pot fi platite si rasplatite cu multe bucurii din partea bebelusilor . Si ei au dreprtul la viata ! Corina
Buna seara tuturor ,
As dori sa va scriu cate ceva despre relatia mama versus copil micut si salvat de la faptul de a fi fost avortat . In toata lumea femeile incearca sa se chiureteze . Insa multe sunt convinse de medici , ori surori medicale sa nasca viitorul bebelus . Amintesc si ca multi medici sunt crestin ortodocsi ori catolici ori sectanti iar multi numai macar din respect fata de ei nasc si chiar cresc copiii pe care din mare sansa nu pier prin avortare . Desigur femeile care au facut deja chiuretaje pot avea incredere in ele si pot fi sigur ca nu sunt chiar asa singure si lovite de destin , incat sa apeleze la acest act nedrept fata de propriul corp ori chiar fata de copilasul lor . Am citit in facultate ca femeile victime ale avorturilor sufera si psihic , foarte multe dintre ele , Ideea in sine este ca orice femee gravida poate oferi o sansa viitorului sau micut , iar aceate este norocul lui . Si in incheiere rog sa va ganditi 5 minute la o chestiune : daca nu ar fi conceput inca bebelusul voi ca doamne si femei ati concepe numai ca sa va si chiuretati ? Ori ati evita sa faceti dragoste ? Astept raspunsul vostru si asta ca si completare si raspuns la acest articol . Va multumesc anticipat ! Cu prietenie , Corina
Sunt teolog catolic specializat in asistenta sociala . Am studiat 4 ani in facultate si doi ani la cursurile masteratului Paulus 2004 , unde am invatat ca o intrerupere voluntara de sarcina poate degenera la cancer la san si la fibrom uterin sau chiar cancer uterin . De aceea consider de bun augur sa adaug faptul ca propun doamnelor , duduilor si tinerelor insarcinate sa se gandreasca 3 zile daca vor sa nasca bineinteles cu cezariana copilul sau sa curmeze viata micutului ori a micutei . Apoi daca le – a fost mila de bebelus sau de bebelusa sa il faca ori sa il dea spre adoptie in strainatate sau la un leagan in Spania si chiar sa nasca acolo pentru cetatenie , iar daca mama e foarte saraca sa il infieze sau sa il dea acolo la un leagan de copii . Sau Ungaria poate fi totodata o alta posibilitate . Fiti oportunisti si incercati acesta ! Multe mame dupa ce nasc , nici nu concep sa lase din brate copilul , dapoi sa ii faca formele de orfelinat . Insa altele sarace fiind si constiente de importanta educatiei si a alimentatiei adecvate oferite copilului le fac formele de orfelinat sau ii infiaza . Dumnezeu sa binecuvanteze toate mamele din lume mai ales pe acelea care nasc din mila pe micutii care le fac mute bucurii si le aduc si le vor aduce satisfactia de a fi mamici . Cu drag , Corina Alexandra Cociu
Ma numesc Corina Alexandra Cociu si vreau sa va transmit mii de multumiri mamelor care au nascut si nu au facut intrerupere voluntara de sarcina din cauze de tot felul . Sa va traiasca copiii si sa va aduca multe bucurii si sa ii vedeti la casa lor ! Si sa va de Dumnezeu sanatate !
Mult noroc !
Corina
Eu cred… Buna tuturor! …ca toate vorbele sunt cam de prisos in conditiile in care toate aceste avorturi au loc si nu facem nimeni nimic sa le impiedicam … vorbim… ne contrazicem , facem pe desteptii cu polemici de doi lei… ( ma refer general, nu doar la cei care au opinat aici… si eu fac parte din aceste persoane in anumite momente din viata mea si nu sunt mandra de asta) . Unde ajung copiii avortati de fapt? Stie cineva pana la urma? Eu cred cu fermitate ca D-zeu are grija de bietele suflete nenascute intr-un fel sau altul pe care noi nu avem capacitatea sa le intelegem, de vreme ce ei nu au nici o vina… E mai degraba vorba de acel liber arbitru al fiintei umane adulte, ” il pastrez sau nu?” unde D-zeu nu mai poate interveni decat cu un sfat , un suflu divin, un prieten care ne poate spune ” nu face asta, te ajut si eu cumva, dar fii responsabil de viata lui” ; daca nu avem mintea si inima destul de deschise sa acceptam aceste “soapte” la ureche, nu facem decat sa ne condamnam singuri! Cel mai mare judecator este propria constiinta, si am invatat-o pe pielea mea, pentru orice fel de greseala as fi facut. E vie, lucreaza, te macina pana la ultima suflare daca nu inveti sa “asculti cu adevarat” si sa incerci si sa reusesti finalmente sa pui lucrurile in ordine, atat cat se poate.
Ai credinta in Dumnezeu? Cu siguranta rugaciunea e “de vorba cu Dumnezeu”. Cu cine mai bine decat cu El te poti sfatui?
Si pentru asta exista preoti, prieteni adevarati, dar ADEVARATI, nu unii care-ti lauda nebuniile cum citeam undeva… o indrumare in astfel de situatii, o incurajare, un ajutor, de orice natura, daca suntem in stare sa-l facem conteaza mai mult decat toate cuvintele care s-au scris aici, si mai mult.
Sunt sigura ca se poate face mai mult decat doar sa vorbim, pentru cine e posibil, pentru cine doreste asta cu adevarat. Fiecare avem o cruce de dus, dar nu ne impiedica asta cu nimic sa punem umarul acolo unde o cruce atarna mai greu si unde unii dintre noi avem un umar liber…
Si just for the record, musiu Urdumheit … wow! Ce trist trebuie sa fii!
Ma intreb de ce?…
O seara buna tuturor!