Observ şi eu că în ultima vreme politicienii dau târcoale amvoanelor şi bisericilor. Şi noi ştim de ce!
Cred că politica nu are ce căuta la amvon şi nici în biserică.
Nu mă înţelegeţi greşit. Nu vreau să merg prin lumea asta cu ochelari de cal. Şi nici nu promovez izolaţionismul. Nu cred că este nimic păcătos în implicarea publică socială. Dacă cineva vrea să devină consilier, primar sau senator, are toată libertatea şi toată încurajarea mea.
Cu o singură excepţie însă: să nu fie păstor şi să o facă numai pentru slava lui Dumnezeu.
1 Timotei 4:12 este valabil pentru orice creştin:
Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru cei care sunt pocăiţi şi sunt implicaţi în politică. Dar un lucru aş vrea să fie clar: activismul politic este o vocaţie diferită de cea de păstor.
Este imposibil să fii un bun păstor şi în acelaşi timp un bun politician.
Puterea Politica nu are nimic comun cu Puterea Spirituală.
Dacă privim la priorităţile bisericii din Noul Testament nu vom găsi nimic despre accesul în guvern. Ne uităm la profilul pe care Scriptura îl aşează pentru păstori şi nu vom găsi nimic despre abilităţi politice. Unii din ucenici au încercat să-l convingă pe Domnul Isus că ar fi mult mai eficient dacă ar forma un guvern. Răspunsul Mântuitorului a fost un categoric: NU!
În faţa unui politician, Domnul a spus:
“Împărăţia Mea nu este din lumea asta.”
În împărăţia Domnului, dacă vrei să ocupi postul cel mai mare, trebuie să ocupi mai întâi pe cel mai mic. Cu aşa reguli, nu vei intra în nici un parlament pământesc.
Nu cred că viciile şi bolile societăţii în care trăim au un remediu legislativ. Dacă ne imaginăm că activismul politic este calea cea mai eficientă de a influenţa societatea ( cultura ) atunci ne înşelăm în stil mare. Nu cred că Biserica va câştiga lumea pentru Cristos făcând lobby pe holurile parlamentului fie el european sau dâmboviţean.
Cred cu tărie că priorităţile şi încrederea noastră trebuiesc puse în alt loc. Singura putere care ne poate salva de viruşii spirituali care zburdă prin societatea noastră este puterea Evangheliei Domnului Isus. Această Evanghelie are puterea de a regenera inima mea şi a ta şi a tuturor românilor. Şi a fiecărui om din lumea asta!
1 Corinteni 1:21
Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
Predicarea, nu lobby-ul, este metoda de a face cunoscut Adevărul.
Ni se spune că dacă vrem să fim auziţi, trebuie să o facem printr-un proces democratic. Trebuie să facem campanie şi să stăm în spatele acelei legislaţii sau a politicienilor care ne suţin părerile, opiniile şi punctele de vedere.
Dar nu asta e calea biblică de a face cunoscut Adevărul! Predicarea în public este maniera biblică prin care biserica lui Cristos îşi spune Mesajul.
Apostolul Pavel nu a încercat să conducă maşinăria politică, sau să impresioneze intelectualii din academie şi nici să atragă vedetele din industria de divertisment spre admiraţia poporului.
Nimic altceva decât pe Cristos cel răstignit.
1 Corinteni 1:22
Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
