Vinerea merg la liceu să mă întâlnesc cu tinerii pentru ora de religie. Ieri a fost ultima oră înainte de vacanţă. Şi bineînţeles, am dat un mic test 
Iată cerinţa:
Descrieţi două situaţii în care Duhul lui Dumnezeu a lucrat în viaţa voastră.
Răspunsurile…au fost de nota 10.
Iată un răspuns al unei eleve din clasa a 9-a:
În data de – - – trebuia să plec la Şiştarovăţ. Seara mama a spus că nu mai putem merge în tabără; aşa că ne-am supărat şi am început să plângem. Nu mai era nici o speranţă, credeam eu, deoarece era miezul nopţii şi mama s-a pus la culcare iar noi nu aveam pregătite hainele. Motivul rămânerii acasă era că nu am ascultat-o. Trebuia să fac curat în bucătărie şi să spăl faianţa în baie. Eu nu am făcut lucrul acesta şi mama s-a supărat pe mine.
M-am rugat şi i-am cerut lui Dumnezeu să facă în aşa fel să mergem chiar dacă în mintea mea ştiam că nu se putea. M-am ridicat din pat şi până la ora 2.00 noaptea am făcut ceea ce trebuia să fac. La 2.00 mama s-a sculat şi m-a întrebat ce fac. Cu lacrimi în ochi i-am spus să îl scoale la 5 pe — ( fratele meu ) ca să meargă el. Nu mi-a spus nimic. A plecat la culcare şi dimineaţa la 5 ne-a trezit pe amândoi, ne-am făcut bagajele şi am plecat.
Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea şi cred că l-a trimis pe Duhul Sfânt să mă cerceteze ca să fac curat.
Minunată mărturie!
Cercetarea Duhului Sfânt în momentele “banale” ale vieţii e ceea ce mă încântă atât de mult.
De câte ori nu a vrut Duhul să ne “îndemne” dar nici nu L-am băgat în seamă?
Şi mâine….să fim atenţi la şoapta Duhului!
Noapte bună tuturor!
