Am citit în dimineaţa asta Matei 27:1-25
Iuda se căieşte. Dar nu este o căinţă care să ducă la pocăinţă. Este doar regret, remuşcare. Iuda se simte vinovat de ceea ce a făcut. Ar fi vrut să nu fi făcut acel gest şi acum este împovărat de regrete. Se duce înapoi la preoţi şi le spune:
Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.
Răspunsul preoţilor:
Treaba ta.
Acelaşi răspuns le este de data asta oferit preoţilor şi norodului de către Pilat:
Treaba voastră.
Nu vreau să spun că acest răspuns este unul bun şi corect. Mai ales din partea unor preoţi şi cărturari. Dar, are şi un sâmbure de adevăr. La urma urmei, fiecare dintre noi suntem responsabili de deciziile şi faptele noastre. De aceea, suntem chemaţi să trăim cu mare atenţie. Să trăim ca nişte fii ai luminii.
Care este treaba mea?
Treaba mea este să trăiesc după voia Domnului. Să fiu un ucenic devotat.
Treaba mea este să trăiesc o viaţă plăcută Domnului.
Treaba mea este să iau orice decizie în ascultare de El.
E treaba ta!
E treaba noastră!
Să ne ajute Domnul!