Când eram burlac îmi alegeam singur hainele pe care le cumpăram. Nu consultam pe nimeni. Când m-am căsătorit, câteva “exemplare” au fost scoase din garderobă.
Astăzi mi-am cam ieșit din mână pentru că soția mea este “consilierul de imagine” și cred că am să-i prelungesc “contractul” pentru că se pricepe la asta mult mai bine decât mine 
Nu sunt un polițist de modă.
Sunt așa cum sunt majoritatea bărbaților când este vorba să observ detaliile. Întrebarea ciudată când mă întorc de la o nuntă: ” cum era îmbrăcată mireasa?” mă pune și acum în încurcătură. Răspunsul: “în rochie de mireasă” se pare că nu este satisfăcător
Dar, totuși, sunt sensibil la lipsa de modestie. La vulgaritate și extravaganța. Îmi sar în ochi lucrurile care trec de limita bunului simț.
Nu mă aștept să găsesc modestie plimbându-mă prin oraș.
Nu mă aștept să o găsesc nici în stațiune la munte și ce să mai vorbim de Mamaia, Eforie sau Costinești.
Nu mă aștept să găsesc modestie în magazine sau mall-uri. Când intru astăzi într-un magazin de haine, ai impresia că toți locuitorii pământului sunt maneliști sau adolescente anorexice. Nu vom găsi modestia pe ecranul televizorului și nici în sălile de concert.
Dar vă mărturisesc că mă aștept să găsesc modestie când vin la BISERICĂ! Suntem toată săptămâna în alertă și într-o stare de încordare încercând să fugim, să ne apărăm, să facem fel de fel de piruete printre imaginile imorale și lipsite de modestie pe care lumea le aruncă și le afișează în jurul nostru. Când vin la Biserică vreau să-mi odihnesc ochii!
Odată cu venirea căldurilor de vară suntem oare obligați să suportăm și lipsa de modestie din partea celor ce ar trebui să fie “sare și lumină”?
Când apostolul Pavel vorbește despre închinarea de la biserică, iată ce spune:
1 Timotei 2:9
Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.
Iată că femeia este chemată să vină la biserică și să se roage cu rușine și sfială.
Rușine și sfială?
Ce-s alea? … parcă le aud mirându-se pe domnișoarele de onoare.
De curând o domnișoară mi-a răspuns din colțul gurii, ” da, dar inima contează”.
Corect!
Modestia începe în inimă dar este exprimată în exterior prin atitudini, prin acțiuni și înfățișare. Dumnezeu vede exterior prin ceea ce este în inimă. Felul cum ne îmbrăcăm transmite un mesaj foarte clar. Chiar și atunci când ne îmbrăcăm așa cum se îmbracă toată lumea, spunem ce spune toată lumea despre trupurile lor.
Modestia începe în inimă și este exprimată în exterior.
Haina de pe tine are o poveste și un mesaj pentru ceilalți!
vom continua….
