Nu mai privi la lucrarile intunericului, uita-te la atatia evangelisti, pastori si invatatori baptisti sau ce nume or fi purtand, care au in bisericile lor toate aceste daruri “activate” si care nu au luat-o nicidecum razna, ci dimpotriva, umbland in lumina, cauta sfintenia si dragoste curata in Domnul Isus Hristos. Priveste la atatia care predica Evanghelia curata, sub ungerea Duhului, si care aduc multa roada pentru Domnul. Dar, in cele din urma, iti recomand sa te uiti mult mai mult la tine insuti si sa te cercetezi, ca de atat cat privesti peste gard la vecini, curtea ta este jefuita de cel rau, florile tale se usuca de sete, plante noi nu mai rasar si abline nu mai vin. Curtea ta arata rau de tot. Nimeni nu vrea sa intre in ea. Este o uraciune pentru Dumnezeu si pentru oameni. Pocaieste-te si lasa pe Domnul sa judece pe altii. Lucreaza la tine acasa cu dragoste si curatie de inima. Deschide-ti viata ca sa o poata vedea toti si, daca este vrednica de urmat, sa-ti urmeze exemplul. Iesi din lumea virtuala a computerului si vei descoperi cati au nevoie de dragoste activa nu doar de concepte.

M-auzi cum cant – si totusi
Nimic nu-mi spui, ci stai,
De ce nu ma mai mustri
Cum mai demult faceai?

Ma vezi cum fac, – si totusi
Ma lasi sa fac asa,
De ce nu ma mai mustri
Cum ma-ndreptai candva?

Ma stii cum merg, – si totusi
Ma lasi sa merg cum vreu,
De ce nu ma mai mustri
Ci stai si taci mereu?

M-asculti cum spun, – si totusi
Ma lasi cum vreau sa zic,
De ce nu ma mai mustri
Si nu-mi mai spui nimic?

- O, trufasa mea fire
Cum mi Te-a-ndepartat
O, duhul meu cel mandru
Ce nu-i placea mustrat!

- Azi taci – dar gol si vested
E-ntregul meu hotar
Si searbada-i cantarea
Si truda-i fara har.

Cu inima zdrobita
Nimic nu-ti cer asa
Isuse, ca mustrarea
Ce ma-ndrepta candva.

Traian Dorz, Cantari nemuritoare

Doamne, ajuta-ne pe toti sa cautam cu disperare mustrarea Ta.