Profesorul Zaiț – 2
Eu, timid, repet: “Nu am suflat, tovarășul profesor. Pe cuvântul meu de onoare.”
Bătrânul evreu nu-i mulțumit de răspuns și apelează la marele test.
Cu un ton grav, rar și apăsat îmi spune: “Condrea, pune mâna pe cravată, și spune: pe cuvântul meu de pionier că nu am suflat!”
Am pus mâna pe cravată și am spus: “Pe cuvântul meu de pionier că nu am suflat”.
Dar profesorul Zaiț se uită mai atent spre mine și dintr-o dată se ridică în picioare cât era el de mare și se apucă de urlat: “Nuuuu. Nu pe inel! Nu pe inel! Nu pune mâna pe inel, pe cravată Condrea. Pe cravată. Pune mâna pe cravată și spune: pe cuvântul meu de pionier că nu am suflat.”
Aoleu. Eu uitasem că inelul este făcut din plastic și plasticul este un bun izolator 
Profesorul Zaiț observase foarte bine că degetele mele nu atingeau cele trei culori de pe cravată
Așa că am pus mâna, nu pe inel, ci pe cravată. În momentul când am terminat de rostit ultimul cuvânt, profesorul Zaiț, cu un calm surprinzător, se așează încet pe scaunul de la catedră, șoptind: “Bine Condrea. Poți să stai jos!” Pentru profesorul Zaiț, era suficient. Era convins până în măduva oaselor că nu am suflat.
Și așa era. Nu suflasem.
Dar, alți pionieri? …. Ei, asta e o altă poveste.
Așa că, mă tot gândesc la faza cu juratul pe Biblie de Joi seară. Dacă ar fi fost profesorul Zaiț în sală la acel moment, ar fi strigat ca din gură de șarpe: “Nuuuu. Nuu. Nu pe copertă …
GOOD JOB, PASTORE !
LOVE,
FRATELE MIHAI
Frate Adi, de cand ati devenit asa de sugubat?(ca sa ma exprim in grai moldovinesc!)Mi-ati dat de gandit in legatura cu elevii…
Frate Mihai,
vă salut cu Filipeni 4:13!
Și vă așteptăm pe la Hațeg.