Lecții pentru păstorași
Când spun păstorași mă refer la păstorii tineri, până în 40 de ani. Aici mă includ și pe mine. Se pare că vârsta de 40 de ani este un prag important care marchează unele schimbări esențiale în gândirea și slujirea acestor bărbați. Din câte mi s-a spus, când se ajunge în vârful colinei de 40 de ani, viața, biserica, veșnicia, familia, slujirea se văd altfel. Și sunt convins că așa este. Până la 40 de ani suntem mânați de energii, pasiuni, idei, aspirații care ne împig și mobilizează să ajungem pe culmi tot mai înalte. Multe din aceste ambiții sunt nobile și frumoase. Dar, tot ele ne fac și foarte vulnerabili. Mândria, aroganța, lipsa de respect, indisciplina personală, risipa sunt doar câteva din ispitele care ne dau târcoale.
Astăzi am citit despre doi lideri care au vrut să devină mari și puternici. Au vrut scaune un pic mai înalte de cât a altora. Iar răspunsul Mântuitorului a fost că mai întâi trebuie plătit prețul cinstei și a onoarei. Iar apoi, depinde de voința Tatălui să ne ridice sau să ne coboare. Dumnezeu Tatăl se ocupă cu departamentul „promovări”.
Iar principiul promovării este simplu de înțeles și greu de aplicat:
Ci oricare va vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
De data asta nu au mai spus: „putem!” Au tăcut!
Cineva l-a întrebat pe Charles A. Beard dacă ar putea să rezume lecțiile de istorie în câteva cuvinte. Și iată cele patru fraze oferite de marele istoric:
1. Când zeii vor să distrugă pe cineva, mai întâi îl îmbată cu puterea.
2. Moara lui Dumnezeu macină încet; dar macină extrem de mărunt.
3. Albina fertilizează floarea pe care o pradă.
4. Când este suficient de întuneric, se zăresc stelele.
Mult har tuturor păstorașilor din România și Domnul să ne țină smeriți!
Ambasadorul 
of! teoria ca teoria ne-o insusim dar la practica avem deseori corijente….si cand ma gandesc ca ar trebui sa fim premianti….