Festivalul personalităţilor şi artiştilor

Am fost sunat zilele trecute de cineva din staful fratelui Victor Hamm care mi-a explicat că programul oficial primit de mine şi postat pe blog nu are un format potrivit pentru publicul larg şi că sunt unele detalii tehnice care nu vor spune multe celor ce îl văd. Am convenit că dacă voi primi o altă variantă voi face înlocuirea.

Iată care este noua variantă:

PERSONALITĂŢI ŞI ARTIŞTI PARTICIPANŢI
LA FESTIVALUL SPERANŢEI

Festivalul Speranţei, eveniment desfăşurat în Hong Kong, Australia, Mexic, Statele Unite ale Americii, Irlanda de Nord, Ucraina şi Moldova, se pregăteşte acum în România.
Oraşul ales să găzduiască primul Festival al Speranţei în România este Timişoara.
Personalităţi şi artişti de renume vor participa la festival în zilele de 4, 5 şi 6 iulie 2008. Organizatorii îşi doresc ca acest eveniment să fie un dar pentru Timişoara şi împrejurimi, accesul publicului la toate manifestările din cadrul Festivalului Speranţei fiind liber.
În serile Festivalului Speranţei, pe stadionul „Dan Păltinişanu” vor evolua următoarele nume de referinţă din lumea artistică, sportivă, administrativă şi religioasă:
Mezzosoprana AURA TWAROWSKA, solistă a Operei de Stat din Viena, laureată a unor importante competiţii internaţionale, finalista Concursului „T. Alcaide” din Portugalia, Marele Premiu la „Festivalul Internaţional de Vară” de la Ljubljana şi deţinătoare a unor importante distincţii, inclusiv Ordinul „Meritul Cultural”, acordat de Preşedintele României.
Renumitul pianist jamaican, HUNTLEY BROWN, al cărui repertoriu include muzică clasică, jazz, gospel, reggae şi multe alte stiluri, este câştigătorul premiului „Top Carabbean Gospel Instrumentalist”.
Cvartetul ADORAMUS din Bucureşti a concertat alături de mari orchestre din ţară şi din Europa.
MARIUS LIVANU, interpret şi compozitor de muzică din Veneţia, Italia; colaborator la posturi de radio şi televiziune din Europa şi din Statele Unite ale Americii.
ORCHESTRA FILARMONICII „BANATUL” din Timişoara, prestigios ansamblu muzical, a încântat audienţa încă din 1947. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Radu Popa.
DENNIS AGAJANIAN din SUA, artist cu o carieră spectaculoasă de peste 35 de ani. Dennis este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni solişti la chitară acustică. Deţine recordul mondial de cel mai rapid „flat picker”, înscris în Cartea Recordurilor.
Tenorul DANIEL ZAH, solist în concertele Filarmonicii „Banatul”, laureat al unor prestigioase competiţii muzicale, între care concursul „Sabin Drăgoi”, este profesor la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara.
MASS CHOIR - sute de voci corale din partea de vest a ţării se unesc sub bagheta dirijorală a lui Ken Tucker, absolvent al Conservatorului Royal din Bruxelles, Belgia.
IGOR RUDIY, muzician născut la Kiev, în Ucraina, este cunoscut în critica muzicală drept „Saxofonistul de Aur al Europei”; a fost distins cu Marele Premiu „Music World”.
ENIGMA este o echipă teatrală pentru copii, având ca director pe Rebecca Mace.
CORUL COPIILOR, la care participă sute de copii din Timişoara şi din zona de vest României, este dirijat de Camelia Nicorici şi Matei Sărăcuţi.
JOHN şi ANNE BARBOUR din SUA, cântăreţi şi compozitori, vor încânta audienţa din Timişoara, interpretând cântece în limba română, pregătite special pentru Festivalul Speranţei.
RUBEN MUREŞAN din Cluj, laureat al Concursului Internaţional „George Enescu”, a cântat cu numeroase orchestre simfonice.
BEL CANTO uneşte 48 de voci feminine ale Coralei Universităţii Azusa Pacific din California, SUA.
SHEMA, grup muzical din Cluj, a încântat publicul din întreaga ţară.
PATMOS, grup instrumental din Chişinău, Republica Moldova, cunoscut în întreaga lume.
Soprana MIRELA ZAFIRI, solistă a Operei din Braşov, a concertat pe scenele întregii lumi; a câştigat premii la numeroase concursuri, între care: „Euterpe” din Taranto, Italia, Pyogyang Arts Festival din Coreea, „Crizantema de Aur” de la Târgovişte.
Grupul de muzical SPERANŢA este format din cântăreţi români care trăiesc în Australia, Canada si România.
CRINA şi OVIDIU CIUCURIŢĂ din Timişoara. Crina, solistă la Opera Naţională din Timişoara, a concertat în Grecia, Olanda, SUA; Ovidiu este profesor de canto şi colaborează cu numeroase instituţii muzicale.
FORTE FORTISSIMO, orchestră de alămuri alcătuită din sute de muzicieni din toată România.
IMPACT, cvartet din Arad, a concertat în multe ţări ale Europei, înregistrând zece albume muzicale.
Printre invitaţii Festivalului Speranţei se vor afla fotbaliştii DANIEL ZAFIRIS (câştigător al Cupei României cu echipa „Petrolul” Ploieşti în 1995) şi PETER OMODUEMUKE (fost jucător la Poli Timişoara), boxerul VASILE TOFAN (vicecampion al României în 1992), dar oaspetele de onoare al Festivalului Speranţei va fi cunoscutul lider spiritual FRANKLIN GRAHAM, care va aduce un mesaj al speranţei în Romania.
Participanţii la Festivalul Speranţei vor fi întâmpinaţi în fiecare seară cu salutul oficial al prefectului judeţului, OVIDIU DRĂGĂNESCU, preşedintele Consiliului Judeţean, CONSTANTIN OSTAFICIUC şi GHEORGHE CIUHANDU, primarul Timişoarei, dar şi cu salutul unor lideri ai comunităţilor religioase din România.
Festivalul Speranţei este organizat de Centrul Creştin Renaşterea Timişoara, Asociaţia Billy Graham SUA, cu sprijinul bisericilor din zona de vest a ţării, al autorităţilor locale, al unor organizaţii nonprofit şi cu participarea a mii de voluntari.

Programul este preluat de pe  http://www.hope-tm.ro/

Programul oficial al Festivalului

Valurile lovesc temeliile!

Valurile lovesc cu multă furie temeliile casei. Vor prăbuşirea ei. Dar ea se încăpăţânează să rămână mai puternică ca oricând. “…pentru că avea temelia zidită pe stâncă.”

La o postare despre Valurile Festival-urilor, iată comentariul unuia care se dă drept pastor:

“Penibil anunt. Pacat ca nu intelegem ce inseamna sa fim alaturi de cei nemantuiti si sa ii castigam pentru Hristos.”

Şi eu cred că ar trebui să avem un impact asupra culturii în care trăim. Dar, fraţilor, nu uitaţi că nu o putem face oricum şi cum ni se pare nouă că ar fi mai eficient. Avem principii clare în Scriptură pentru o evanghelizare contemporană.

1 Corinteni 1:21 este un principiu pe care l-am uitat:

Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi, prin nebunia propovăduirii crucii.

Deci, predicarea şi nu divertismentul este calea prin care le spunem Adevărul. Predicarea Cuvântului este maniera lui Dumnezeu de a comunica Vestea cea Bună şi nu politicul sau activismul social.

Predicarea Cuvântului este metoda prin care “injectăm” adevărul lui Dumnezeu în trupul societăţii atins de boli terminale. Acesta este adevărul care domină prima parte a epistolei către Corint.

Mesajul pe care îl avem de predicat cât şi metoda noastră de predicare este în ochii înţelepciunii lumii o nebunie. Strategia şi conţinutul Evangheliei nu se potriveşte absolut de loc cu ceea ce ar părea mai logic, mai eficient, mai atrăgător ca metodă de comunicare a adevărului unei societăţi atât de sofisticate cum este a noastră şi a societăţii greceşti din secolul 1.

Strategia biblică de evanghelizare este simplă şi directă: proclamăm cât mai simplu adevărul, cu toată autoritatea posibilă şi chemăm pe oameni la pocăinţă. Orice altceva este contaproductiv. Este o irosire de energie, efort şi resurse. Această strategie biblică a intrat în conflict cu alte strategii care au apărut şi în cercurile noastre evanghelice. Strategii care caută să-i câştige pe oameni prin impresionarea lor, prin distrarea lor şi prin amuzament. O altă strategie este de a-i impresiona pe oameni cu inteligenţa şi abilităţile noastre.

Iată cum începe capitolul 2:

1. Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
2. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
3. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5. pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Apoi, apostolul Pavel adaugă în versetul 8:

şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Apostolul Pavel proclamă un adevăr care este incompatibil cu maşinăria politică a acestei lumi. Apostolul nu încearcă să facă Evanghelia mai atractivă sau mai acceptabilă, ci o predică simplu şi curat!

E uşor să faci asta? Absolut deloc! Chiar şi marele apostol Pavel, a venit în mijlocul unei societăţi şi culturi atât de sofisticate şi avansate încât a

fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Iată ce spune un alt comentator pe blogul acesta:

Aceasta petitie este cu adevarat un raspuns la situatia Bisericii Evanghelice, care este rupta de contextul societatii. Cred ca studentii de la Oradea (C.d.E) ar trebui sa deschida o manastire pentru acestia. Imi pare rau sa observ ca deseori omul este atat de inchis la minte. Cosmin

Haideţi să ne imaginăm că apostolul Pavel ar fi invitat să facă parte din comitetul de referinţă şi organizare a unei mari evanghelizări pe stadion la noi în ţară. Ce atitudine ar lua el?

Sunt ferm convis că cometatorul meu ar fi spus la fel şi despre el: “îmi pare rău să observ că deseori omul (acesta) este atât de închis la minte.”

Pentru că apostolul Pavel are o singură opţiune. Are “o anume poziţie încăpăţânată” dacă ar fi să-l citez pe fratele Alin Cristea vorbind despre poziţia celor de la Emanuel Oradea.

Încăpăţânarea lui este că nu vrea să ştie nimic altceva decât pe Cristos şi pe El răstignit.

1 Corinteni 1:22:

Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune;

Bun atunci. Dacă urmăm strategiile şi pliantele celor care ne promit succes la evanghelizări, ce ar trebui să facem?

Să le dăm iudeilor minuni! Şi să le predicăm înţelepciune grecilor!

Asta caută, asta le dăm. Asta e cultura, ne adaptăm. Vor hip-hop, le dăm hip-hop. Vor rock şi sport extrem, le dăm rock şi sport extrem.

Ooo, ştiu că Evanghelia nu este eliminată total din “repertoriu”. Ştiu că este şi un mesaj de vreo 20 de minute. Dar acest mesaj este modelat, pliat şi aşezat în aşa fel încât să pară înţelepciune în faţa omenilor care caută un mesaj cu ceva arome interesante, exotice.

În faţa acestei audienţe, apostolul Pavel, la fel ca şi noi face altceva. Iată că din nou vom fi acuzaţi de încăpăţânare ):

dar noi propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie

“Iudeii” vor rock, noi le dăm “pricini de poticnire”.

“Grecii” vor înţelepciune, noi le dăm “o nebunie”.

De ce facem asta?

Că suntem încăpăţânaţi?

Că suntem loiali fratelui Paul Negruţ?

Că vrem să fim noi CONTRA la orice?

NU!

Citiţi vă rog în cotinuare:

..dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Da, numai anumiţi oameni recunosc puterea şi înţelepciunea Evangheliei: “cei care sunt chemaţi”.

Cei aleşi.

Aceştia vor răspunde la ACEASTĂ înţelepciune. Predicarea clară a Evangheliei este superioară oricărei stratageme politice sau de divertisment.

Divertismentul, amuzamentul, circul creştin, programele educaţionale, agendele legislative, alianţele politice sunt acele lucruri pe care apostolul le sumarizează în două cuvinte: “înţelepciunea oamenilor”.

Mandatul nostru este altul: PROCLAMAREA EVANGHELIEI!

Valurile Festival-urilor

Ieri am primit o invitaţie VIP ( very important person ) la o recepţie cu Franklin Graham.

Nu voi participa pentru că nu sunt VIP şi nici nu cred că ajută cumva această recepţie căştigării sufletelor pentru Domnul.

Festivalul are forma unei mari salate din care nu se mai înţelege nimic. Biserica Penticostală Elim din Timişoara s-a retras din acest eveniment. Şi tonul dat de ei pentru toate bisericile penticostale este unul foarte clar.

Iată că şi în sânul Bisericii Creştine după Evanghelie apar reacţii la acest eveniment.

Iată o petiţie a unor studenţi creştini după evanghelie.

Îi felicit şi sunt pe deplin de acord cu gestul lor.

Întotdeauna Domnul Şi-a avut o rămăşiţă care a stat în credincioşie lângă El.

C
ătre Uniunea Cultului Creştini după
Evanghelie

Grupul studenţilor Creştini după evanghelie din cadrul Universit
ăiţii “Emanuel” Oradea doreşte să-şi exprime dezacordul privind implicarea directă a cultului în Festivalul “BucureştiFest” şi Festivalul Speran
ţei din Timişoara.

Nu suntem de acord cu următoarele:
- reclama folosită pentru a atrage audienţ
a într-un mod lumesc
- muzica dusă la extreme: rock, hip-hop, etc
- sporturi extreme pentru a atrage audienţa
- umblarea după slava oamenilor
- umblarea după cantitate şi nu calitate
- minimalizarea mesajului Evangheliei
- accentul pus pe show şi nu pe Cuvânt – nu se urmăreşte pocăinţ
a ci distrac
ţia -
“Muzică bună, Voie bună”
- adevărul pervertit: ex. Proconsul, 321 - 0, Vitamina C, Hillsong
- asocierea lui Franklim Graham cu diferi
ţi motociclişti şi cu “For
a Viola”
- noi credem că Evanghelia are putere fără circ.
- noi credem într-un mesaj al pocăinţ
ei
- noi credem că nu trebuie să fii “cool” pentru a fi copil de Dumnezeu
P.S. În lumina Scripturii vedem că va fi o judecată unde fiecare va da
socoteală de orice fapt şi cuvânt rostit sau gândit aşa că în lumina acestei Scripturi
croi
ţi cărări drepte atât pentru dumneavoastră cât şi pentru cei ce vor urma.

Data: Semnătura:

30. 05. 2008

1. Harii Mihai
2. Lungu Narcis
3. Moise Ovidiu
4. Ursache Florin
5. Dubei Lucian
6. Spunache Gabriel
7. Rusnac Ovidiu
8. Ioan Rebeca
9. Ioan Edith
10. Popa Cătălina
11. Martinuc Manuela
12. Dobrin Paul
13. Geles Daniela
14. Rusnac Ovidiu
15. Mariniuc Sebastian
16. Coste Rahela
17. Bogdaniuc Amalia
18. Anca Avasilcai
19. Claudia Clopotel
20. Doru Lungu
21. Sergiu Alistar
22. Ligia Hortopanu
23. Mihaela Mija
24. Nicoleta Calin
25. Cretu Mirabela
26. Roxana Loghin

Cum să scăpaţi de un pastor sau predicator nedorit?

Priviţi-l drept în ochi în timp ce predică şi spuneţi din când în când ‘amin’. În câteva săptămâni se va sinucide predicându-vă! Bateţi-l pe spate şi vorbiţi-i încurajator de lucrurile bune pe care le-a spus. În scurt timp se va sinucide studiind pentru voi! Începeţi să-i oferiţi un salariu decent. Poate că el este unul dintre acei predicatori care au trăit din salarii de mizerie iar acum va avea şansa să mănânce atât de mult încât să se sinucidă! Rededicaţi-vă viaţa lui Hristos şi cereţi-i să vă dea ceva de făcut, de preferinţă a-i câştiga pe cei pierduţi la Hristos, şi va muri de atac de cord! Convingeţi biserica să se unească în rugăciune pentru el, încât să devină în scurt timp atât de eficace, încât vreo biserica mai mare, din altă parte, să vi-l smulgă din mâini!

Oile se strigă pe nume.

Biblia spune:

cine intră pe uşă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.

Păstorul îşi cheamă oile pe nume. Nu fluieră şi nici nu zbiară după ele.

Iată un bun păstor. Dar şi oi ascultătoare

A ţine minte este un dar.

Unii au fost binecuvântaţi cu această abilitate într-un mod special.

Îl ştiţi pe fratele Tanţa de la Cluj?

Ce memorie!!

Mi-aş dori să pot memora Scripturile ca şi el.

Am aflat că Napoleon cunoştea sute de soldaţi pe nume. James A. Farley ştia 50.000 de oameni după prenumele lor. Charles Schwab putea să numească pe nume 8.000 dintre angajaţii săi. Charles W. Elliot, care atunci când era preşedinte la Harvard îi ştia pe toţi studenţii pe nume. Şi asta în fiecare an.

A ţine minte este o abilitate. O deprindere. La fel cum este şi cântatul, vorbitul în public, înotul sau cititul.

Putem deveni mai buni prin exerciţiu şi muncă. Putem să ţinem minte numele celorlalţi dacă ne propunem să exersăm şi să excelăm în această abilitate.

M-am hotărât!

În acest an vreau să învăţ numele fiecărui membru din biserica noastră.

Recunosc că dacă ar fi să strig numele tuturor “oiţelor” din staul, cred că ar rămâne câteva nestrigate.

Şi nu vreau să le fluier. Vreau să le chem pe NUME!

Îmi amintesc acum de Domnul Isus cum mergea prin Ierihon. Oamenii erau claie peste grămadă în jurul Lui. La un moment dat, Domnul Isus îşi ridică ochii în sus se uită într-un dud şi spune:

Zachee…

Cred că inima lui Zacheu s-a oprit pentru câteva secunde! De uimire dar şi de bucurie!

“Cum? Isus mă cunoaşte? Isus mă strigă pe nume?”

SIGUR CĂ DA!

Isus ne strigă pe nume!

Vreau şi eu să fac la fel!

Valurile “Festivalului”

Biserica noastră este implicată în acest eveniment. Cum? Ne-am rugat Domnului cu întreaga biserică şi în grupe de rugăciune. Corul nostru a muncit şi a reperat din greu pentru această ocazie. Am prezentat în cadrul serviciului divin din biserică clipul-video. Am încurajat credincioşii să meargă să audă predicarea Evangheliei şi să-şi invite prietenii împreună cu ei. Am închiriat autocare pentru cei care doresc să meargă la Timişoara.

Îmi doresc ca acest eveniment să fie o ocazie specială în care românii să audă vestea bună a Evangheliei. Să vadă şi să înţeleagă ce înseamnă pocăinţa.

Dar, de ceva timp sunt mâhnit şi un pic îngrijorat de nuanţele noi ale acestei evanghelizări. La ultima Conferinţă Naţională a Cultului Baptist, au fost fraţi păstori care au tras un semnal de alarmă faţă de unele decizii luate fără a se consulta toţi cei responsabili de acestă evanghelizare din Timişoara.

Mai mult decât atât, am fost uluit când am primit noua invitaţie pentru “Festivalul Speranţei” de la Timişoara. Iat-o:

Coperta:

interior:

interior:

spate:

Mai ştiţi acum unde sunteţi invitat? Eu am crezut că la o evanghelizare unde se va predica Evanghelia?

Frankling Graham şi prietenii în concert? Da, am mai văzut acest afiş: “Pavarotti şi prietenii” dar nu ştiam că băiatul lui Billy Graham vine la Timişoara să cânte cu prietenii? De asta vine Frankling Graham la noi?

Apoi îmi este teamă ce vor zice prietenii noştri români nepocăiţi de pe sate când vor veni la Timişoara, poate prima dată în viaţa lor la o întâlnire de pocăiţi, şi vor asculta muzică din Jamaica şi Africa de Sud.

Dar poate mă va întreba un nepocăit: de ce să vin cu voi acolo la Timişoara? Răspunsul îl va găsi în invitaţie: ” dacă eşti cool, dă bine la imagine!”

Ce înseamnă COOL? Cine este interesat de IMAGINE? Imaginea cui? Nu am înţeles deloc această formulare! Şi tocmai asta mă sperie!

Nu am găsit nimic despre Dumnezeu pe această invitaţie. Nimic despre Mântuitorul Isus Cristos care este Speranţa noastră, a României! Nimic despre Bibliei, care este Cuvântul lui Dumnezeu viu şi lucrător!

Nu înţeleg de ce ne este teamă şi ruşine să le spunem oamenilor de la început la ce îi invităm. De ce simţim nevoia să-i “păcălim”. Le spunem că-i invităm la concert, la festival şi la cântec, ca apoi, aşa în treacăt să le vorbim despre Dumnezeu. Săracul Noe dacă ar fi fost şi el un pic mai “creativ” probabil ar fi umplut corabia cu mai mulţi oameni! Însă Noe, acest propovăduitor al neprihănirii a continuat să le spună oamenilor despre judecata lui Dumnezeu şi soluţia Lui.

Impresia mea este că există o teamă în rândul organizatorilor că nu se va umple stadionul. Eu nici nu mă aşteptam să se umple. Nu la predicarea Evangheliei. Nu mă înţelegeţi greşit. Îmi doresc să fie arhiplin stadionul din Timişoara la Festival, mă rog pentru asta, dar ştiu că Biblia spune că “propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării…”

Dragilor, vă chem la rugăciune şi post pentru acest eveniment. Să ne rugăm pentru organizatori şi cei implicaţi direct. Să le dea Domnul înţelepciune şi călăuzire în decizii. Pentru credincioşii noştri care vor merge şi pentru prietenii lor nepocăiţi. Pentru fratele Graham să predice o Evanghelie curată şi plină de puterea Duhului.

Da… sunt supărat de aceste “artificii” lumeşti şi chiar şmechereşti.

Dar, sper să mă liniştesc zilele astea.

Am citit în invitaţie că şi pentru noi cei supăraţi este loc pe stadion….o să ne treacă!

Ne-am întors din Serbia

Azi noapte la ora 1 am ajuns acasă după o călătorie de 19 ore.

700 km cu maşina.

Îi mulţumim Domnului pentru protecţie şi călăuzire.

Am trecut vama la Stamora Moraviţa. Uşor şi fără nici o problemă. Este nevoie doar de paşaport.

Apoi a urmat un drum de 170 km până în Kovin acolo unde am întâlnit familia Milovanoviç.

Zoran şi soţia Lili. Zoran este sârb, Lili este româncă. Au patru copii şi o inimă mare pentru românii şi sârbii din ţara lor.

Biserica este în construcţie şi nădăjduim ca fraţii noştri să se mute în ea în timp de o lună.

Am petrecut câteva ore cu ei. Ne-am rugat, ne-am împărtăşit experienţa întoarcerii noastre la Domnul, am cântat, am citit Scripturile şi am plecat spre Vršac, acolo unde fraţii ne aşteptau pentru serviciul divin de seară.

Fratele pastor Avraam Dega ne-a primit cu mare căldură. Doi dintre cei prezenţi erau sârbi. Fraţii lor români le traduceau predicarea Cuvântului. După terminarea serviciului divin, un frate sârb a venit la mine şi mi-a spus că pocăinţa adevărată este acolo unde genunchii se pleacă în lacrimi. L-am îmbrăţişat! Aşa este!

Fratele Dega seniorul ( lucrător din Serbia ), eu, fr. păstor Maleş Dan ( TM ), fr. Avraam Dega ( păstorul din Vršac ), fr. Gheorghe ( TM ), fr. Sandu Terlea ( Haţeg ).

Un motiv urgent de rugăciune îl reprezintă alegerile care vor avea loc Duminică în Serbia. Fraţii ne-au spus că va conta enorm rezultatul alegerilor şi pentru situaţia creştinilor din Serbia. Ne rugăm Domnului pentru împlinirea planului Său.

Continuăm să ne rugăm Domnului pentru călăuzire şi înţelepciunea de a înţelege voia Sa şi în această lucrare de misiune. La despărţire, fraţii sârbi au cântat o cântare în româneşte: “treceţi graniţi, treceţi poduri…” pentru a veni în ajutorul lor în lucrarea Împăratului nostru.

Iată-ne, Doamne, trimite-ne!

Cuvinte care pot să-ţi salveze căsnicia

1. Am greşit. Pentru a le le folosi este nevoie de onestitate. Una din cele mai serioase obstacole în calea fericirii în căsnicie este atitudinea “eu nu am greşit”. Bărbaţii sunt mai predispuşi la acest sindrom. ( Nu ne place să recunoaştem că ne-am rătăcit cu maşina ).
2. Te rog să mă ierţi. Aici este nevoie de umilinţă. Atenţie, este o diferenţă între a recunoaşte că am greşit şi a ne cere iertare. Uneori recunoaştem greşeala pentru că am fost prinşi sau nu mai avem argumente. Adevărata pocăinţă este atunci când se produce o schimbare a inimii şi a atitudinii.
3. Te iert. Aici intervine armonia. Iertarea biblică nu înseamnă să iuţi ce s-a întâmplat. Cred că numai Dumnezeu poate asta. Iertarea biblică înseamnă să nu ai nici o dorinţă ca celălalt să sufere.

Mai sunt şi altele, dar vă las pe voi să le descoperiţi…sau să le împărtăşiţi!

Domnul cu voi!

Ambasador cu dor

Ca şi creştin mă aflu într-o lume care nu este a mea. Sunt doar în trecere prin ea şi am un mesaj cu mine de transmis. De fapt, lumea în care mă aflu acum este în război cu Preşedintele care m-a trimis aici. Nu este o poziţie prea confortabilă, dar trebuie să-mi duc la îndeplinire misiunea primită.

Care îmi sunt caracteristicile de ambasador?

1. În primul rând, trebuie să fiu cetăţean al ţării pe care o reprezint. Am schimbat cetăţenia cu ceva timp în urmă. Am fost cetăţean al Ţării Diavolului dar Domnul Isus m-a eliberat de acolo. Cu ajutorul Lui am evadat şi am fost mutat în altă ţară. Ţara mea este acum Cerul. Cetăţenia mea este în ceruri, de unde şi aştept ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.

2. Un ambasador trebuie să fie împuternicit. “Şi toate aceste lucruri sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Cristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.” Sunt un ambasador al păcii.

3. Ambasadorul reprezintă Stăpânul şi poporul său. Eu reprezint pe Domnul Isus şi Biserica Sa. Oamenii îşi pot forma o părere şi o opinie despre Dumnezeu şi Evanghelie prin ceea ce aud şi văd la mine. Eu nu mă propovăduiesc pe mine însumi, ci pe Domnul Isus Cristos. Ambasadorul este întotdeauna ambasador. Este o slujbă continuă. Cineva mi-a cerut să fiu ambasador al cerului în biserică dar după biserică să vin în altă postură. Imposibil. Oriunde sunt şi orice fac îl reprezint pe Cel ce m-a trimis să-I fiu ambasador.

4. Ambasadorul are toate resursele necesare. Dacă vrei să-ţi dai seama de naţiunea pe care o reprezintă un ambasador, nu trebuie decât să te uiţi la clădirea ambasadei acelei ţări. Dumnezeul meu îngrijeşte de toate trebuinţele mele, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos.

5. Ambasadorul ţine legătura cu casa. Trebuie să fiu mereu în temă cu politica şi gândirea Preşedintelui meu. Trebuie mereu să mă familiarizez cu declaraţia oficială a lui Dumnezeu Această declaraţie oficială este Biblia. Aici găsesc caracterul, scopul, şi metodele lui Dumnezeu.

6. Ambasadorul este pregătit să dea socoteală. Sunt întodeauna conştient că trebuie să mă înfăţişez înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca să-mi primesc răsplata pentru binele sau răul, pe care l-am făcut cât timp am fost ambasador în lume.

7. Ambasadorii sunt chemaţi să respecte legile şi poruncile primite. Eu nu sunt responsabil de felul în care oamenii din lumea asta răspund la mesajul lui Dumnezeu. Eu am doar o singură responsabilitate: lui Dumnezeu să-I placă de mine şi de slujirea mea faţă de El şi Împărăţia Sa.

Asta este politica mea!

Tu? Ce politică faci?