Un predicator care predică lucruri triste?

Dacă aş fi putut şi ar mai fi trăit, l-aş fi invitat la noi la Haţeg.

A fost un predicator curajos şi devotat Domnului. Un predicator care predica lucruri triste. Un predicator cu limba ascuţită şi un pic aspră. L-aş invita pentru că ştiu că va predica sfinţirea şi curăţia de inimă.

A.W. Tozer.

Slujirea lui s-a desfăşurat sub ungerea dată de Dumnezeu, iar lumina sa va continua să strălucească.

Iată ce ne-ar fi spus fratele Tozer dacă ar fi predicat la noi:

“Pentru a gândi lucrurile lui Dumnezeu este nevoie de multă rugăciune. Dacă nu te rogi mult, nu ai gândurile lui Dumnezeu. Dacă nu citeşti Biblia mult, des şi cu reverenţă, nu ai gândurile lui Dumnezeu. Gândurile pe care le ai - şi de care îţi bâzâie capul zi şi noapte - sunt gânduri pământeşti, gândurile rasei căzute în păcat, gândurile unei societăţi pierdute. Nu acestea ar trebuie să fie gândurile tale. Pavel a spus: “Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Cristos Isus.” ( Filipeni 2:5 )

Trebuie să existe, de asemenea şi multă meditaţie. Trebuie să învăţăm să trăim Biblia. Învaţă să iubeşti Biblia. Începe cu evanghelia după Ioan, apoi citeşte Psalmii. Isaia este o altă carte minunată care te va ajuta şi te va ridica. Când simţi că ai nevoie, treci prin Romani şi Evrei şi prin cărţile mai adânci din punct de vedere teologic. Cu orice chip, “intră” în Biblie. Nu citi doar micile pasaje care îţi plac, ci pe parcursul unui an sau doi, ai grijă să citeşti întreaga Biblie. Într-o zi, gândurile tale vor ieşi la iveală la judecata lui Dumnezeu. Suntem responsabili pentru gândurile noastre premeditate. Ele fac din mintea noastră un templu în care Dumnezeu poate locui cu plăcere sau, fac din mintea noastră un grajd în care Cristos e mâniat, face un ştreang şi scoate afară vitele. Totul depinde de noi.

Atunci, ce ar trebui să faci? Cercetează-te! Te afli în acel groaznic mormânt circular şi nu faci nici un progres spiritual? Ţi-ai dat seama că trecerea timpului, pe care te-ai bazat cu atâta încredere, este o trestie frântă şi nu te ajută în nici un fel?

Avem nevoie de o reformare generală. Permiteţi-mi să vă dau definiţia cuvântului “reformare” oferită de un dicţionar religios: “Schimbare prin îndeprtarea greşelilor sau a abuzurilor şi revenire la o stare bună anterioară.” Nu e chiar atât de oribil. Nu înţeleg cum poate cineva care crede că este creştin, să obiecteze împotriva schimbării care are în vedere îndepărtarea greşelilor şi a abuzurilor în favoarea restaurării unei stări bune anterioare.

Problema este schimbarea - care îi deranjează pe mulţi oameni. Majoritatea oamenilor - dacă se întâmplă să fie pe undeva în vreo biserică - acceptă statul-quoul fără să ştie sau fără să le pese de modul în care acesta s-a stabilit. Cu alte cuvinte, nu întreabă: “Oh, Doamne, este acest lucru de la Tine, este acest lucru ceresc, îl găsesc în Biblie?”

Muncim din greu ca oamenii să se convertească şi avem pretenţia că facem lucrarea lui Dumnezeu. Apoi, după ce oamenii se convertesc şi ajung să ne cunoască, le suntem exemple proaste. Cred că acesta este un abuz în biserica lui Cristos.

O altă greşeală este carnalitatea. Aceasta descrie pe majoritatea evanghelicilor de astăzi: carnali, imaturi, fără minuni, fără uimire, ducând lipsă de simţul minunat al prezenţei Domnului…

John Thomas a fost un bun predicator bătrân din Ţara Galilor. În timp ce predica, obişnuia să-şi ridice mâinile şi să spună: “Voi puneţi la dispoziţie pietrele şi Dumnezeu vă pune la dispoziţie harul.” Avea dreptate. Voi aveţi pietrele. Dumnezeu are harul.

În Duminica în care l-ai fi ascultat pe fratele Tozer, ce ai fi răspuns la întrebarea: “Hei, cum ţi s-a părut predica?”

Familia Ghinescu are nevoie de rugăciune

Cu puţin timp în urmă am primit pe adresa păstorilor din comunitatea Hunedoara,  următorul mesaj din partea familiei Ghinescu.

Dragii nostri,

Inima noastră este întristată şi suntem îngrijoraţi din pricina lui Ştefan. Sâmbătă am fost la MRI şi am aflat că tumora a început să crească. Starea lui nu este bună deloc. După o perioada de febră, acum are o somnolenţă exagerată; doarme aproape 20 de ore pe zi.

Am fost ieri la Cluj la oftalmolog unde îi apare o îngustare de câmp vizual superior, dar profesoara ne-a spus că nu ne poate ajuta cu nimic. Noi doream să mergem şi la neurolog, dar ea ne-a sugerat că nu are nici un rost, pentru că aici ei sunt cu totul neputincioşi în faţa unui astfel de caz.

Am trimis deja CD-ul cu MRI la UCLA si asteptăm răspunsul de la neurochirurgul de acolo, pentru că el ne-a spus că dacă tumora creşte, se impune intervenţia chirurgicala, cu toate riscurile. Asteptăm mila şi îndurarea lui Dumnezeu pentru el şi pentru noi. De aceea vă rugăm, atât cât vă pune Dumnezeu pe inimă, rugaţi-vă pentru noi.

Ştefan şi Claudia Ghinescu

Mijlocim în rugăciune pentru familia Ghinescu.

Ştim că Dumnezeu este în control!

Fr. Dugulescu predicând în Haţeg

13 august 2006.

Sărbătoare la Haţeg.

Împlinim 75 de ani de existenţă baptistă în Haţeg.

Serviciul divin de dimineaţă îl mutăm în centrul oraşului.

Predică fratele Dugulescu. Alături de el sunt câţiva dintre foştii păstori ai bisericii “Betleem” Haţeg: Mihai Sârbu, Stancu Dragomir şi Ştefan Ghinescu, precum şi păstorii actuali ai bisericii: Samuiel Bojin, Adrian Condrea şi Florin Popa. A mai fost prezent şi pastorul penticostal Mircea Demian.

Iată câteva fotografii:

Priveghiurile şi înmormântarea

Am aflat că priveghiurile vor avea loc in zilele de 4 si 5 ianuarie la Biserica Eklesia din Timisoara, incepand cu orele 18:00, respectiv in ziua de 6 ianuarie, la Biserica Baptista Betel, ora 18:00.
Serviciul funebru va incepe in data de 7 ianuarie, de la ora 13:00 la Biserica Betel.

Biserica Baptistă “Betleem” Haţeg, unde fratele Petrică a slujit ca păstor 10 de ani, este alături de familie şi strigăm la Dumnezeu pentru har şi mângâiere.

Surse:

http://www.radioelim.ro/index.php

A murit fr. Petrică Dugulescu

Doar ce am aflat că fratele Petrică Dugulescu a plecat la Tatăl Ceresc. Stop cardiac.

Pe 20 decembrie 2007, mi-a trimis ultima carte scrisă de el. Este cu o dedicaţie însoţită de un verset:

” ci, credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Cristos”. Efes.4:15

Fratele Petrică a ajuns deja. Vom ajunge şi noi.

Iată cum se încheie cartea “Democraţie şi Persecuţie” scrisă de fratele Petrică:

“Ei trăiesc în această lume, dar ştiu că ea nu este adevărata lor casă. Ei ştiu, şi atunci când uităm, Dumnezeu ne aduce aminte că statutul nostru adevărat pe acest pământ este acela de străini şi călători: “În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.” Ev.11:13,14

Vă chem la rugăciune pentru sora Mărioara, pentru Ligia, Inna, Cristi şi Eunice şi familiile lor.

Mângâierea Domnului să fie peste ei!

O ştire tulburătoare

Iată o ştire pe care am primit-o azi dimineaţă din America.

În statul american Arizona un imigrant român şi-a împuşcat mortal fosta soţie în plină stradă, în faţa unei biserici. După ce a comis crima, Daniel Parasca a luat cu el cei doi copii, o fetiţă de 3 ani si un baiat de 4, care erau în maşina fostei sale soţii, Gabriela. Fetiţa a fost apoi lăsată la un spital, pentru că era şi ea usor rănită de un glonţ. Băieţelul a fost şi el lăsat în seama unor rude, iar Parasca a dispărut fără urmă. A fost însă găsit mort la câteva străzi depărtare de casa în care locuia. Se împuşcase. Daniel si Gabriela se casatorisera in Romania, in 2002, dar anul acesta femeia a cerut divorţul. In august, ea solicitase un ordin de restricţie pe numele bărbatului, pe care-l acuza că a lovit-o, a scuipat-o şi a ameninţat-o cu moartea, în faţa copiilor.

Prietena noastră care ne-a adus vestea ne spunea că “nimeni nu a ştiut nimic de probleme lor” , “nu a observat nimeni nimic”.

Cum s-a ajuns oare aici?

Doamne, ai milă de familiile noastre!

Bobby Welch - un campion al misiunii

L-am întâlnit la Oradea. A fost presedintele Convenţie Baptiste de Sud din America. Acum este un adevărat campion al misiunii internaţionale.

La conferinţa la care ne-a vorbit am fost încurajaţi să privim dincolo de zidurile bisericii.

Pasajul la care am privit împreună cu el a fost din 1 Samuel 25:10-14

Versetul 13 a fost central mesajului: “Atunci David a zis oamenilor săi: Fiecare din voi să-şi încingă sabia! Şi fiecare şi-a încis sabia. David şi-a încis şi el sabia, şi aproape patru sunte de inşi s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalâcuri.”

Cum te-ai simţii dacă ai fi fost printre cei 200? Tu, mare soldat, gata de luptă…şi să rămâi să păzeşti bagajele!!??

Ce o să le spui soţiei şi copiilor când te vor întreba cum a fost bătălia?

Merită să stai acolo unde eşti ? DA!
De ce?

1. Conducătorul Suprem te-a pus acolo!
2. Calabalâcurile sunt importante. Dacă a trebuit 200 de oameni să le păzească, înseamnă că aveau valoare. Iată câteva lucruri pe care trebuie să le păzim: Cuvântul lui Dumnezeu, Domnia lui Cristos, Viaţa de mărturie, Rugăciunea.
3. Cineva contează pe noi să stăm acolo unde suntem puşi.
4. Comandatul Suprem se va întoarce. Vei da socoteală de slujba încredinţată.

Stai acolo unde Domnul te-a pus. Şi fii credinios în lucrul încredinţat!

mult har tuturor!

Gerhard Du Toit

Este un om deosebit. A răspuns invitaţiei de a sta cu noi la închinare Duminică dimineaţă.

L-am întâlnit la conferinţa despre rugăciune şi misiune organizată de Universitatea Emanuel Oradea. De când l-am văzut am ştiut că vine din prezenţa Domnului şi umblă în prezenţa Domnului. Când a început să vorbească cuvintele lui aveau o “mireasmă” specială. Miroseau a Duh Sfânt care pătrunde în fiecare celulă a fiinţei. Un om al rugăciunii. Fratele marius Cruceru spunea că specialitatea lui nu este teologia, ci genuncologia, adică stăruinţa în rugăciune pe genunchi.

S-a convertit în anul II de studenţie la teologie. A învăţat să se roage în şcoala de ucenicie a unui pastor negru. Totul a început de la o oră şi jumătate de rugăciune. Apoi a continuat cu zile întregi petrecute în rugăciune, fără somn şi fără mîncare.

Ne-a învăţat cîteva lecţii importante pe care, la rîndul lui, le-a învăţat de la un grup de oameni care au devenit luptători în rugăciune.

• noi ne grăbim, Dumnezeu nu se grăbeşte. Am învăţat să stau şi să aştept în tăcere răspunsul Domnului. Să mă bucur de prezenţa Lui şi …atât!

• rugăciunea este o pregătire pentru rugăciune.
• nu există putere fără sfinţenie. Adică, predica nu are putere dacă nu este însoţită de curăţie şi sfinţenie. Puterea unei biserici nu stă în metode şi strategiile folosite. Nu în viziuni şi metode. Puterea ei stă în prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul ei.
• Nu pot să-i duc pe alţii decât până acolo unde am ajuns eu. Vreau să fie biserica mai rugativă? Eu trebuie să fiu mai rugativ! Vreau să fie mai plină de pasiune? Eu trebuie să fiu mai înflăcărat pentru El!

Dumnezeu l-a folosit pe fratele Gerhard în mijlocul nostru. Mesajul pe care Domnul l-a avut prin el a fost unul înviorător, iar Duhul Sfânt a atins inimile noastre. Aşa îmi explic şi atmosfera frumoasă şi frăţească de la sfatul care a urmat. Slăvesc pe Domnul pentru tot.

M-am întâlnit cu fratele Gerhard în birou după serviciul divin de dimineaţă şi mi-a mărturisit că Duhul lui Dumnezeu a fost la lucru în biserică. A văzut o biserică care este gata să cunoască lucruri mari cu Dumnezeu. Dacă va mai răspunde invitaţiei celor de Universitatea Emanuel o va face cu o singură condiţie: în programul lui să fie trecută neapărat şi biserica noastră.

Vă chem la rugăciune, post şi pocăinţă. Şi Dumnezeu ne va vizita într-un mod special.