Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the category “Studiu Biblic”

Întrebări pentru viitorul tău păstor


Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de “negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică și potențialul păstor. Ideal este ca viitorul păstor să fie cât mai expus bisericii locale înaintea unei decizii. Întâlniri cu comitetul bisericii locale dar și cu întreaga biserică sunt mai mult ca și indicate.

Sunt întrebări la care un viitor păstor trebuie să ofere răspunsuri. Întrebări despre doctrină, practică și stil de viață. Îmi amintesc acum 15 ani în urmă, o întâlnire cu comitetul din Hațeg unde timp de câteva ore am primit și am oferit întrebări și răspunsuri. 

Iată câteva din întrebările pe care le-aș pune fratelui candidat la slujirea de păstor în biserica din care fac parte: 

  1. De ce credeți că Dumnezeu vă vrea în pastorală? 
  2. Cum ați descrie un pastor de succes? Cum ați descrie o biserică de succes? 
  3. Care vă sunt scriitorii, teologii, comentatorii preferați? De ce? 
  4. Care vă este poziția în ce privește ineranța Scripturii? 
  5. Vă rog să explicați termenul biblic “botezul Duhului Sfânt”. Când are loc acest botez? 
  6. Credeți că evenimentele din Geneza 1-11 sunt reale sau simbolice? 
  7. Care vă este poziția în legătură cu divorțul și recăsătoria? 
  8. Vă rugăm să ne explicați felul cum înțelegeți disciplina bisericească. 
  9. Cum veți aborda un caz de imoralitate în viața unui membru al bisericii? 
  10. Ce părere aveți despre femeile implicate în slujirea pastorală? 

Sunt doar câteva din întrebările pe care le-aș adresa celui ce îmi va influența umblarea mea și a familiei mele cu Domnul. 

Ce întrebare aveți pentru candidatul la slujirea de păstor în biserica d-voastră? 

Iertarea nu se face pe facebook


Astăzi evreii sărbătoresc Ziua Ispășirii ( Yom Kippur ). În midraşim (comentariu la Tora) se povesteşte că Dumnezeu se aşează pe tron, şi în faţa Sa se adună întreaga istorie a omenirii. Fiecare  persoană în parte este luată în consideraţie ca să se decidă dacă merită ori nu iertarea. Decizia însă va fi luată numai în ziua de Yom Kippur. 

Yom Kippur este ziua cercetării și a iertării. O zi în care evreii sunt chemați să-și examineze viața și să-și repare greșelile făcute. Cred că la acest Yom Kippur putem și noi reflecta atent asupra felului cum ne-am tratat aproapele. 

Titlul acestui post este preluat din articolul scris aici de Ann Brenoff. Merită citit.

Atunci când avem de-a face cu iertarea, avem de luptat cu câteva prejudecăți care pârjolesc frumusețea iertării.

Iertarea nu este uitare. Iertarea nu are tastă “delete”. Iertarea este intenționată și totcmai aici este greutatea și frumusețea ei.

Iertarea nu înseamnă ștergerea consecințelor. Chiar dacă ierți pe cineva asta nu înseamnă că acea persoană nu va suporta consecințele acțiunilor ei.

Iertarea nu aduce vindecare imediată. Unele răni se vindecă greu. Este nevoie de timp și răbdare.

Iertarea nu înseamnă să ignori ofensa. Ofensa a fost făcută. Ea este acolo și are o lecție care trebuie învățată și asumată.

Iertarea nu se face pe facebook. Dumnezeu nu ne-a iertat aruncându-ne din cer un cablu de internet. Dumnezeu S-a întrupat și a venit la noi, murind în locul nostru.

Iertarea nu înseamnă și împăcarea. Iertarea este oferită de o singură persoană. Împăcarea cere două persoane. Domnul Isus a oferit iertarea tututor oamenilor de pretutindeni. Dar nu toți sunt împăcați cu El.

Ce altceva ați mai adăuga listei mele? 

O întâlnire și un subiect care m-au înviorat


În seara aceasta m-am întâlnit cu un drag și foarte scump prieten și coleg de lucrare: Vali Făt, păstor la Biserica Baptistă Betania Timișoara. Am fost binecuvântat de slujirea fratelui Vali în seara acesta ascultându-l la studiul biblic. Am studiat despre Biblie.

Am înțeles că Biblia nu trebuie doar citită dar și studiată constant, sistematic și în profunzime.

Scriptura se aplică în viață. Aplicațiile trebuies să fie practice, concrete și personale. Să nu repetăm greșeala lui David: revoltați de păcatele altora în timp ce pe ale noastre le tolerăm. 

Scopul cititirii Bibliei este să ne conducă la Dumnezeu. Cât de aproape suntem de Dumnezeu după atâta citire a Bibliei? 

Unde vă aflați acum cu citirea Bibliei pentru anul acesta? 

Ce mă fascinează în ultima vreme


În ultima vreme călătoresc mai mult ca de obicei. Călătoresc cu predicarea Evanghelia. Sunt foarte mulțumitor Domnului pentru această onoare. Sunt inundat de bucurie și entuziasm să mă întâlnesc cu frații și surorile mele în Domnul Isus. Și ce minunată este această familie!

Sunt atâtea lucruri fascinante pe care le întâlnesc în drumurile mele și în bisericile noastre.

Iată doar câteva: 

  • multe familii, bărbați și femei, tineri și copii care în fiecare duminică dimineața împânzesc ulițele, bulevardele și străzile României mergând la …. adunare. 
  • la ora de rugăciune, credincioșii noștri se mai roagă încă plecați pe genunchi. Începea să-mi fie tare dor de pantalonii murdari în genunchi :) 
  • se merge organizat și cu pasiune în misiune. Grupe de tineri, adolescenți și familii îmbarcați în mașini și microbuze merg și acoperă zone de misiune în fiecare duminică. 
  • sunt atâția tineri ( băieți și fete ) care trăiesc și se închină cu modestie și smerenie. Nu așteptă nici trupe sau formații muzicale, nu vor nici cercei sau lănțișoare pentru a deveni relevanți.  Nici fuste mini și nici haine de firmă. Își doresc foarte mult o mărturie și o trăire curată. 
  • sunt mulți păstori care și-ar da viața pentru credincioșii din turma lor. Unii dintre ei aproape că și-au dat-o. Sunt credincioși chemării și slujbei încredințate. Nu vor nici dolari, nici vile sau mașini luxoase. Nu-și doresc să devină vreun manager de megabiserică. Vor doar să fie găsiți credincioși în slujba încredințată! Și asta mă face să fiu mândru de ei!  
  • în multe biserici se cântă atât de frumos. Atât de curat și sincer. Fără bubuitul bateriilor umflate sau a șuieratului chitarei electrice. Fără fițe și talente firești. Dar când se cântă, nu poți opri lacrimile din ochi să curgă. Și nici bucuria să-ți cuprindă ființa.  Multe din aceste cântări le-am auzit de când mă știu și totuși nu și-au pierdut din har. Pune mare preț pe ele. Nu le pierdeți! 
  • sunt oameni care se întorc la Dumnezeu. Sunt vieți schimbate de Duhul și Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt botezuri și fantastice mărturii ale felului în care Dumnezeu naște din nou. Minunat! Și asta este cea mai frumoasă exepriență din viață!!

Ce alte frumuseți mi-au scăpat? 

Merită oare?


Lot.

Un tânăr care a început bine. A avut lângă el un adevărat model de viață. Dumnezeu l-a binecuvântat. Familie. Avere. A avut succes în tot ce a făcut. Dar sfârșitul a fost unul tragic. A pierdut aproape totul. 

Cum a fost posibil? 

Marile păcate încep cu micile compromisuri! 

  • Totul a început cu alegerea lui Lot ( Geneza 13:1-13 ). A fost o alegere bazată pe lăcomie și egoism. Și-a întins corturile până aproape de Sodoma iar la scurt timp s-a mutat în Sodoma. Lot devine tot mai lumesc.
  • Experiența cu cei 4 regi care îl iau ostatic, ar fi trebuit să-l trezească la realitate. Dar, după ce Avraam îl eliberează, îl găsim pe Lot în Geneza 19:1,2 din nou la poarta cetății Sodoma. Nu învață nimic din experiențele vieții.
  • Lot este un bărbat pasiv. El decide după circumstanțe. ( Geneza 13:10 ). Nu vrea să aleagă calea lui Dumnezeu. Această cale cere decizii grele. Este mai ușor pentru Lot să aleagă calea lumii, calea ușoară. Un pic de vin nu-i mare scofală.  Observați legătura dintre vin și imoralitate. Nu mai au nimic, dar au vin. Dacă Lot ar fi practicat abstinența, nu ar fi căzut în păcatul incestului. Totul începe cu un pic de vin. Așa doar ca să ne mai relaxăm și să nu fim legaliști.

Observați că atunci când tatăl este pasiv, ceilalți membrii ai familiei preiau conducerea și se îndreaptă în direcție greșită. Când tatăl nu este interesat de soarta fetelor, fetele preiau conducerea și se gândesc ce să facă pentru viitorul lor. Când liderul este pasiv, se adună în familie frustrări și presează pe ceilalți să facă ceva. 

Credeți că atunci când Lot s-a trezit și a aflat ce s-a întâmplat a regretat? După ce anume? După bogății? După faimă? Sau după soție și fete? 

Copiii voștri se uită la noi, și văd lucrurile frumoase, dar mai văd și felul cum ne bucurăm de lucrurile lumești. Mai văd și ușurința cu care renunțăm la o oră de rugăciune în favoarea unui seri petrecute cu prietenii, sau alegerea unui salariu mai mare indiferent de ce se întâmplă în viața familiei. Văd felul cum muncim, sacrificăm și punem banii de-oparte, dar nu pentru misiune, nu pentru biserică, nu pentru orfani, ci pentru noua mașină, noua vacanță, nouă haină sau accesoriu. 

Care este compromisul cel mai comun al creștinilor de astăzi? 

Cătălina Ponor la studiu biblic


Gimnastele românce au câștigat 12 medalii la campionatele europene. Echipa de senioare a României a câştigat, sâmbătă, medalia de aur la Campionatele Europene de gimnastică de la Bruxelles.

România a obţinut aurul continental după patru ani de la ultima performanţă similară. De altfel, acesta este cel de-al şaselea titlu european din palmaresul reprezentativei feminine de gimanstică a României.

Această performanță a echipei feminine de gimnastică m-a făcut gelos. Și eu îmi doresc o “medalie de aur”. Dar o doresc pentru toți ucenicii Domnului. Vreau ca această echipă de “alergători” să ajungă pe podiumul ceresc. Vreau ca Stăpânul să declare încântat că alergarea noastră a fost una bună. Asta doresc! Vreau să alerg pentru medalia de aur!

Care sunt caracteristicile unui medaliat de aur? Cum a ajuns Cătălina Ponor cu aurul legat de gât?

Iată două caracteristici din viața unui medaliat cu aur. Ele sunt valabile și pentru noi:

  • Medaliații de aur sunt hotărâți.
Cătălina Ponor a fost operată la inimă anul trecut, iar anul acesta a concurat cu succes la trei aparate: sol, bârnă și sărituri. Nu s-a oprit și nu s-a lăsat intimidată de necazurile care apar pe drum.
Iată cuvintele Sandrei Izbașa într-un interviu:

“nu este usor ca, la 15-17 ani cat avem noi, sa ni se rupa oasele in fiecare zi, sa ni se taseze vertebrele, sa plangem, sa ni se rupa palmele, sa concuram cu durere. Altii nu se gandesc la asta!”

Apostolul Pavel este bătut la Derbe și lăsat aproape mort în drum. După ce s-a sculat de acolo, apostolul a intrat din nou în cetate și a predicat Evanghelia. Pentru a fi pregătit de cunună, este nevoie de credincioșie și determinare.
  • Medaliații de aur se antrenează mereu. 
Abia au ajuns acasă, și sportivele au început antrenamentele pentru următoarea competiție. Fiecare zi are un program strict de antrenamente și exerciții. Sunteți curioși să știți cum arată programul obișnuit al acestor campioane?

Trezirea la ora 7.00, micul dejun la 7.30, școală între 8.00 si 10.00. Apoi, de la 10.00 la 12.30 antrenament. Apoi odihnă iar de la ora 17.00 până la 19.30 un nou antrenament, urmat de tratamente. La 22.30 culcarea.

Și asta în fiecare zi.

Cum stăm cu citirea Bibliei? Rugăciunea? Postul? Studiul Biblic? Dărnicia? Prezența la biserică? Slujirea altora?

Credem că în ritumul acesta vom ajunge la cunună?

 

Care mai sunt caracteristicile unui medaliat de aur? 

Ce să nu faci cu un soț rău


Sunt situații când soțul, capul familiei, începe să “bată câmpii”. Deciziile luate de ele sunt tot mai greșite și nepotrivite. Ce-i de făcut atunci când soțul nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu? Ce faci atunci când nu vrea să meargă la biserică? Nu se implică. Nu vrea să ierte.

Ce poate să facă soția credinciosă? Sau poate întrebarea mai potrivită ar fi: ce să nu facă?

Iată ce spune Biblia în 1 Petru 3:1-4

Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse bărbaților lor.

Ce să nu facă o soție care are un bărbat necredincios?

  1. Să-și pună frâu la gură! Tendința unei femei atunci când soțul nu face bine, este să-și dea drumul la gură. Dacă un bărbat nu ascultă de Cuvântul Domnului, nu ne facem iluzii că va asculta de cuvântul soției. Este o înțelepciune să știi când să taci și când să vorbești. Dumnezeu are căile Lui de a lucra cu bărbat necredincios.
  2. Să nu se apuce de moda podoabelor. În general soțiile frustrate de soții lor sunt tentate să se împodobească și să compenseze ce nu primesc acasă. Dacă soțul nu se uită la ele, atunci simt nevoia să atragă alte priviri. Problema soțului este o problemă spirituală. Soția nu trebuie să încerce să  o rezolve cu metode firești. Rugăciunea  pentru casă și familie. Asta este soluția. Dumnezeu nu a uitat de tine. El ascultă rugăciunile celor neprihăniți.

Ce alte sugestii aveți pentru cei care au un partener necredinios? 

Ce aș putea face în loc de predicare?


Ce aș putea face în loculul predicării Cuvântului?

  1. Să devin un fel de bufon cu cravată. Adică un Sinfield a pocăiților?  Să încep să spun ultimele bancuri și glumițe din lumea evanghelică și apoi să introduc ultima trupă care a venit să ne distreze. Toate astea se pot face “în numele Domnului”.
  2. Prezentator de știri. Ce s-a mai întâmplat pe la Calafat sau ce se mai vede pe la știrile de la ora 5.
  3. Să rostesc speach-uri scurte și motivatoare de maxim 15 minute.

Dar, predicarea şi nu divertismentul este calea prin care spunem Adevărul. Predicarea Cuvântului este maniera lui Dumnezeu de a comunica Vestea cea Bună. Nu politicul sau activismul social.

Predicarea Cuvântului este metoda prin care aducem adevărul lui Dumnezeu în trupul societăţii atins de boli terminale.  Mesajul pe care îl avem de predicat, de proclamat este considerat o pierdere de vreme.  Metoda noastră de predicare reprezintă în ochii lumii o nebunie. Strategia şi conţinutul Evangheliei nu se potriveşte de loc cu ceea ce ar părea mai logic, mai eficient, mai pragmatic și atrăgător ca metodă de comunicare a adevărului unei societăţi atât de sofisticate cum este a noastră.

Strategia biblică de evanghelizare este simplă şi directă: proclamăm cât mai simplu adevărul, cu toată autoritatea posibilă şi chemăm pe oameni la pocăinţă. Trăim adevărul proclamat în propriile vieți.  Orice altceva este contaproductiv. Este o irosire de energie, efort şi resurse. Această strategie biblică a intrat în conflict cu alte strategii care au apărut şi în cercurile noastre evanghelice.

Este predicarea suficientă pentru câștigarea oamenilor la Cristos? 

Issumagijoujungnainermik


Greu de citit titlul, așa-i?

Abia l-am scris dar să-l mai și pronunț. Vă asigur că este și mai greu de aplicat. Această grupare de litere înseamnă: “a nu te mai putea gândi la un lucru”. Așa sună iertarea în limba eschimoșilor. 

În românește parcă-i mai dulce iertarea :) Să ne reamintim: 

Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. ( Coloseni 3:12-13 ) 

Ce ne învață Scriptura despre iertare? 

  • Iertarea nu este un sentiment. Este o decizie. Trăim nu prin forța emoțiilor noastre ci prin credință și ascultare de Cuvânt. 
  • Iertarea nu înseamnă uitare. Înseamnă eliberarea intenționată. Da, este bine să uităm. Dar de atâtea ori este imposibil. Vă rog să nu vă gândiți la numărul 5 pentru următoarele trei minute! Credeți că reușiți? Numai la asta vă veți gândi. Spurgeon spunea că iertarea înseamnă să îngropi un câine mort. Și să nu mai sapi după el când îți amintești de el.
  • Iertarea nu este ieftină. Nu-i ușor să ierti. E mai ușor să vorbești despre iertare. E și mai ușor să scrii pe blog despre cum să iertăm. Dar e mai bună ca răzbunarea. A ierta este imposibil fără puterea Duhului Sfânt. 
  • Iertare nu înseamnă și Împăcare. Iertarea poate fi oferită oricând și oricui. Împăcarea însă are nevoie de două persoane. Cineva oferă iertarea și celălalt acceptă.

Cum stați cu iertarea? 

Avem nevoie de mânie


Și eu cred că suntem deja năpădiți de o generație prea nervoasă. Întâlnim tot mai des copii și adolescenți care se mânie din orice. Acest fel de mânie este firească, carnală și distructivă. Ea niciodată nu trece neobservată. Ea duce la furie și apoi la turbare. Când pentru câteva secunde ești “orb de mânie” și se produce tragedia.

Mă gândesc însă la acea emoție dată și așezată în noi de Dumnezeu Creatorul. Este ceva inuman să nu te enervezi niciodată. E ciudat. Dacă nu arăt compasiune, dragoste, milă, … mânie, cred că este ceva defect în mine. Mânia nu-i întotdeauna păcat. Nu orice expresie a mâniei este ofensatoare în ochii lui Dumnezeu.

Există vreo vreme, vreun timp, când mânia este justificată?

Cred că da!

Mânia este justificată atunci când Cuvântul lui Dumnezeu și voia Lui clară sunt în mod voit, deliberat și deschis călcate în picioare de către copiii Lui. Și asta mă include și pe mine. Atunci când murdăresc în păcatele mele mărturia și Cuvântul Domnului, este cazul să devin foarte mânios. Pe mine mai întâi!

Un exemplu din Scriptură. Moise se mânie pe popor.

Și, pe când se apropia de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de piciorul muntelui. A luat vițelul, pe care-l făcuseră ei, și l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenușă, a presărat cenușa pe fața apei și a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.

( Ex.32:19-20 )

Oamenii și astăzi pervertesc harul lui Dumnezeu. Ei spun că Dumnezeu nu are standarde. Nu este bine să fii pasiv la așa ceva. Mânia este o reacție față de credincioșii care ignoră voia lui Dumnezeu și păcătuiesc în văzul lumii necredincioase. Această mânie sfântă trebuie însă să fie manifestată duhovnicește.

Este vreun motiv pentru care mânia este justificată? 

Post Navigation

%d bloggers like this: