Ne poartă în carul Lui să mirosim frumos!
2 martie, 2008“Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Cristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” (2 Cor.2:14 )

“Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Cristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” (2 Cor.2:14 )

1. Ziceam: “Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.”
2. Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
3. Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă, şi am zis:
4. “Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”
5. Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. -
6. Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
7. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea
8. Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
9. Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
10. Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11. Tu pedepseşti pe om, şi-l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
12. Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
13. Abate-Ţi privirea de la mine, şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu!
Unii spun că Luca. Alţii spun că Timotei sau chiar Priscila. Clement din Roma.Cu toate că această epistolă se deosebeşte de celelalte, eu tind să cred că epistola către Evrei a fost scrisă de apostolul Pavel.
Câteva agumente:
Primul care a susţinut că autorul este apostolul Pavel a fost Clement din Alexandria. El a afirmat că epistola a fost scrisă de apostolul Pavel în ebraică, iar Luca ar fi tradus-o în greacă. De asemenea, Clement a încercat să explice de ce apostolul Pavel nu şi-a pus numele la începutul epistolei, afirmând că a dorit să evite ivirea unui confict, dat fiind faptul că apostolul Pavel era cunoscut ca „apostol al neamurilor”.
Eusebiu cât şi consiliul Tridentian de la 1546 au stabilit că autorul epistolei este Pavel. Justin Filozoful, în scrierea sa „Dialog cu iudeul Trofin” din anul 140 susţine că apostolul Pavel a scris această epistolă. Clement Alexandrinul, anul 194 declară acelaşi lucrul.
Dar….cu toate acestea nu ştim cu siguranţă cine este autorul. Eu tind să cred că apostolul Pavel.
Dar ştiu cu siguranţă altceva.
Că mesajul epistolei este inspirat de Duhul Sfânt şi este ca un vârf de munte care domină toate culmile din depărtare.