Poporul s-a stricat mai rău

Ex.32:1 “Poporul, văzînd că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s`a strîns în jurul lui Aaron, şi i -a zis: ,,Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne -a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s`a făcut.”

Ce se întâmpla în timp ce poporul îşi pierdea încrederea în Dumnezeu ?

Dumnezeu făcea planuri extraordinare pentru acest popor. În timp ce Dumnezeu aranja totul pentru popor, poporul striga: Unde este Dumnezeu? Unde este călăuzirea Lui ? Nu vedem nici o evidenţă a credincioşiei Lui faţă de noi. E doar tăcere. Destul am aşteptat. Haidem să facem ceva. Ne trebuie acţiune. Aşa că în mod deliberat au aruncat pe fereastră toate miracolele pe care Dumnezeu le-a făcut pentru ei: urgiile supranaturale, miracolul Mării Roşii, apele îndulcite de la Mara, mâncarea din cer, vocea de tunet de pe Sinai. Nu a mai contat nimic pentru ei. Nimic nu îi mai putea convinge că Dumnezeu era cu ei. Ei doreau acţiune. Să facă ceva. Aşa de mare era dorinţa asta încât ei şi-au scos cerceii, ca să poată să se facă idolul. v. 3

Astăzi se întâmplă la fel. Unii vor cu orice preţ acţiune. De ce să mai aştepte să vorbească Domnul? Dar numai Moise este capabil să ne aducă pe Dumnezeu? Se poate şi altfel!

Devenim corupţi atunci când refuzăm să ne odihnim pe promisiunile preţioase şi mari ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a făcut o glumă ieftină, nu Şi-a bătut joc de copiii Săi când a spus: “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.” ( Rom.8:28 )

“Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi -i scapă din toate necazurile lor.” ( Ps.34:15,17 )

Un alt lucru interesant este în versetul 25: “Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi;”

Fără frâu ( para ) = descoperit, expus, gol.

În Biblie cuvântul “gol” are de-a face şi cu lipsa armurii, lipsa echipamentului de luptă. Evreii s-au dezbrăcat de haine şi de armură ca să danseze în faţa viţelului de aur. Poţi să-ţi imaginezi pe inamicii lor, amaleciţii, privind această scenă sălbatică de pe munţii din împrejurimi ?

Amaleciţi care tremurau numai la auzul lui Israel, îi văd acum pe evrei dezbrăcându-se şi dansând.

Ce spun amaleciţii ? - uită-te la evrei ! Sunt ca şi noi ! Au renunţat la pocăinţa lor, şi la legile lor stricte! Ei vor să poftească şi să petreacă ca şi noi! În acel act de goliciune, Israel a micşorat pe Dumnezeu în ochii celor fără de Dumnezeu. Au compromis onoarea, frumuseţea, credincioşia şi omnipotenţa lui Dumnezeu. Ei nu mai erau un exemplu faţă de lume.

Evreii ajung să spună: Noi nu mai vrem să luptăm. Am făcut destul sacrificiu. Vrem să trăim şi să ne bucurăm.

Şi astăzi sunt unii din poporul lui Dumnezeu care s-au săturat de luptă, de întârzieri lungi, dureri şi păreri de rău. S-au săturat de post şi rugăciune. Vor mâncare, pizza, agape şi chiar un pic de “mişcare” ca să nu spun dans. Apropos, poate introducem şi noi în biserică un fel de “Dansez pentru tine” ca să ajutăm pe fraţii în nevoi şi pe văduve. Ce ziceţi?

Aşa că au pus deoparte încrederea lor în Dumnezeu şi vor doar un pic de amuzament. Întorc spatele promisiunilor lui Dumnezeu, renunţă la cămăruţa secretă a rugăciunii, îşi pun Biliile deoparte, nu mai vin la biserică decât o dată pe săptămână şi încep să alunece într-o urmărire egoistă după fericire. Gata cu legalismul, vrem să fim liberi.

Ei s-au întors de la Duhul lui Dumnezeu la muzica lumească, la apucăturile din lume, la manierele ei, la dansul ei, la hainele ei şi la petrecerile ei. Şi-au aruncat armura spirituală.

Biserica ar trebui să cadă în genunchi. Şi să plângă…..

Dar, nu te descuraja! Pentru că în timp ce cei mai mulţi dansează în jurul idolului o RĂMĂŞIŢĂ SFÂNTĂ îşi pune armura.

Ex.32:25-28 “Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; - s`a aşezat la uşa taberii, şi a zis: ,,Cine este pentru Domnul, să vină la mine! Şi toţi copiii lui Levi s`au strîns la el. El le -a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra dela o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.”

Ei au spus: noi nu vom face ca Numele lui Dumnezeu să fie defăimat. Noi vom sta pentru Domnul.

Domnul vrea să ştie un singur lucru: vei sta drept şi hotărât în neprihănire ? Vei lua această poziţie chiar în faţa familiei, a prietenilor şi între toţi cei ce stau goi şi plini de necredinţă ?

Taţilor: când copiii voştri vor deveni adolescenţi, ce vor gândi despre voi?

Mamelor: ce amintire au copiii voştri despre voi ?

Dumnezeu te cheamă chiar acum să stai în sfinţenie, să stai în picioare împotriva valurilor timpului de azi.

Merită să stau lângă Domnul?

1. Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5. N-au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8. Râd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9. îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11. şi zice: “Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12. Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13. Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14. căci în fiecare zi sunt lovit, şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15. Dacă aş zice: “Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am intrat în sfântul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, şi-i arunci în prăpăd.
19. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21. Când mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22. eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23. Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24. mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Pericolul succesului

Iosua 7:1-26
Problemele din viaţă ne fac să apelăm la Dumnezeu mai uşor şi mai repede. Când banii nu ajung, vorbesc cu Domnul. Când trupul îmi este frânt de boală, alerg la Tatăl şi cer ajutor şi vindecare, putere să accept situaţia.

Dar este pericol şi în succes. Succesul creează neatenţie. În timpul de succes am impresia că pot totul prin puterea mea.

Lecţia nr.1 - Suntem foarte vunerabili la ispită în momentul unui aparent succes.

Următoarea cetate de cucerit este Ai. Era o cetate mică, slabă. E nevoie doar de o bătălie scurtă şi va fi cucerită.

Dar ce s-a întâmplat ?

v.4-5 „Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat -o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. Oamenii din Ai le-au omorît aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit dela poartă pînă la Şebarim, şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale ca apa.”

v. 6 - Iosua se roagă.

Cum de au putut birui popoare mai puternice, iar Ai a fost de necucerit?

Noi putem fi puternici în faţa unor ispite mari şi puternice, dar lăsăm ca una mică şi neînsemnată să ne doboare.

Înfrângerea de la Ai, i-a adus pe genunchi în faţa lui Dumnezeu.

v.10 - Răspunsul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu tolerează pesimismul şi descurajarea lui Iosua. Primesc victorie după victorie, şi numai după o înfrângere, se lamentează şi le pare rău că nu au rămas de cealaltă parte a Iordanului.

Victoria de ieri nu este o garanţie a celei de azi. O înfrângere nu înseamnă sfârşitul luptei.

Ridică-te! Scutură-te de praf! Şi caută repede motivul înfrângerii!

Este un motiv pentru înfrângerea ta.

v.11 - Motivul înfrângerii.

Dumnezeu nu se face că plouă atunci când tu ai păcătuit.

Lecţia nr.2 - Neascultarea unei persoane poate avea efecte negative asupra întregii comunităţi.

Familie după familie, bărbat după bărbat se aliniază cu toţii în faţa lui Iosua. Acan şi-a ascuns păcatul foarte bine. Dar acum este găsit.

v.20 - Acan recunoaşte păcatul.

Iată procesul păcatului:

- am văzut v.21

- le-am poftit v.21 ( Nu avut nevoie de ele. )

- le-am luat

- le-am ascuns

Acan a crezut că păcatul este atât de mic şi nesemnificativ.

Păcatul acela mic al lui:

- Adam şi Eva ( separarea de Dumnezeu )

- Moise ( nu a intrat în Ţara Promisă )

- Nadab şi Abihu ( au murit pe loc )

- Uzia ( a murit pe loc pentru că doar a atins carul )

- Anania şi Safira

În cazul nostru, 36 de oameni şi-au pierdut viaţa din cauza păcatului lui Acan.

Înţelege felul cum gândeşte Dumnezeu: Un individ a păcătuit, iar verdictul din cer nu spune: „Acan a păcătuit”, ci verdictul este: „Copiii lui Israel au păcătuit.”. Un bărbat a ascuns păcat, şi o întreagă armată este bătută de duşman. Copiii lui Israel erau o naţiune. Erau o entitate completă. Dumnezeu se poartă cu ei ca şi cu un trup unitar.

Geneza 39:9 „El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi -a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

Lecţia nr.3 - Judecata lui Dumnezeu nu trebuie luată uşor.

Întâmplarea lui Acan este una din cele mai triste din Biblie. Un om bun, este biruit de poftele firii lui. Este o întâmplare care se tot repetă în jurul nostru. Oameni buni, cu intenţii frumoase de a-L sluji pe Dumnezeu, oameni care au câştigat multe bătălii spirituale, oameni binecuvântaţi cu succes, dar într-un moment de neatenţie sunt doborâţi de cel rău.

Aş vrea să pot îndulci situaţia… dar nu pot.

Putem să discutăm toată săptămâna de ce cei răi nu păţesc nimic, iar cei buni pentru o mică neatenţie, sunt pedepsiţi dramatic. Dumnezeu este Dumnezeu şi este întotdeauna drept.

Nu trece uşor peste judecata lui Dumnezeu.

Lecţia nr. 4 - Dumnezeu vrea să schimbe dezastrul în victorie şi speranţă.

Osea 2:15 „Acolo, îi voi da iarăş viile, şi valea Acor i -o voi preface într`o uşă de nădejde, şi acolo, va cînta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua cînd s`a suit din ţara Egiptului.”

Este păcat în cortul tău ?

Sabia în vale şi toiagul pe munte

În timp ce Iosua este jos luptând cu duşmanul, Moise, Aron şi Hur se luptă pe munte. Ciudată pregătire pentru luptă.

De ce se duc acolo ? Nu-i nici un Amalec acolo pe munte! Avem nevoie de ei aici jos !

Ex.17:11 „Cînd îşi ridica Moise mîna, era mai tare Israel; şi cînd îşi lăsa mînă în jos, era mai tare Amalec.”

Moise ştie că biruinţa din vale se câştigă pe munte.

Cu toiagul lui Dumnezeu în mână, Moise în mod vizibil demonstra că numai puterea şi prezenţa lui Dumnezeu făcea ca ei să fie mai tari decât Amalec. Toiagul simboliza dependenţa lor de prezenţa lui Dumnezeu.

Aron şi Hur formează un grup de rugăciune alături de Moise.

Toiagul lui Dumnezu a devenit punctul în care fiecare ochi din armata lui Dumnezeu se uita în timp ce se lupta cu duşmanul. Era locul în care se hotărea cine va birui.

Steagul în sine nu are nici o putere. Dar drapelul semnifică pentru toţi soldaţii care stau în linie de luptă în spatele lui, ce forţă, ce resurse şi ce puteri le stau la dispoziţie. Când copii lui Dumnezeu se adună sub steagul lui Dumnezeu, asta înseamnă că la dispoziţia noastră stă puterea lui Dumnezeu stau resursele lui Dumnezeu.

Săptămâna viitoare vom porni un război spiritual aici la Haţeg. Vom avea o săptămână de evanghelizare. Dar încă de pe acum, vrem să ridicăm drapelul şi să ne adunăm sub steagul lui Dumnezeu. Vrem să stăm sun puterea lui Dumnezeu. De aceea, în fiecare seară ne întâlnim la ora 18.oo şi ne rugăm pentru următoarea săptămână.

După ce au câştigat lupta,

„Domnul a zis lui Moise: ,,Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de subt ceruri. Moise a zidit un altar, şi i -a pus numele ,,Domnul, steagul meu.”

Moise a scris în carte ca nu cumva să creadă Iosua că el e cel mai grozav.

Moise a zidit un altar : DOMNUL STEAGUL MEU

- el nu a făcut un monument

- el nu i-a dat o diplomă lui Iosua

- a recunoscut că atunci când steagul lui Dumnezeu este ridicat, este victorie.

Ps.20:5 „Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta, şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!

Ps.60:4 „Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalţe spre biruinţa adevărului.”

Cântarea C 2:4 „El m`a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.”

Ce învăţăm de la IEHOVA NISI ?

1. VICTORIA NU ESTE ÎNTODEAUNA UŞOARĂ, DAR ÎNTODEAUNA AR TREBUI SĂ FIE POSIBILĂ.

Unii ne confruntăm de ani de zile cu anumite păcate. Aşa cum evreii s-au luptat o zi întreagă cu Amalec; şi noi ne zbatem cu încercări şi ispite pe o perioadă lungă de timp până vom vedea victoria. Unii au renunţat la luptă; alţii se simt descurajaţi pentru că nu cred că este vreo şansă de biruinţă şi de eliberare.

Pretinde adevărul din Romani 8:37 „Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne -a iubit. 38 Căci sînt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălţimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”

1 Ioan 5:4 „pentrucă oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.”

2. TREBUIE SĂ MIJLOCIM ÎN RUGĂCIUNE ŞI SĂ RĂMÂNEM ÎN ASCULTARE.

Moise s-a ocupat de rugăciune pe munte, iar Dumnezeu s-a ocupat de biruinţă în vale. Trebuie să lucrăm din greu şi să ne rugăm din greu.

Cineva spunea „roagă-te ca şi când totul ar depinde de Dumnezeu, şi lucrează ca şi când totul ar depinde de tine.”

1 Tim.6:12 „Luptă-te lupta cea bună a credinţei;”

Porv.21:31 „Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului.”

3. AVEM NEVOIE DE PARTENERI CARE SĂ LUPTE CU NOI ŞI SĂ SE ROAGE CU NOI.

Am fost creaţi să fim într-o comunitate cu alţii, pentru că viaţa este prea grea să o poţi trăi singur.

Mulţi dintre noi avem poveri care au ajuns prea grele să le ducem singuri. Moise a avut nevoie de ajutor în rugăciune.

Soldaţii aveau nevoie unul de altul ca să poate birui.

Slăvesc pe Domnul pentru cei are aţi venit la rugăcine în fiecare seară! Mulţumesc! Sunteţi o adevărată binecuvântare!

Dacă pierzi teren în lumea spirituală, dacă pierzi bătălii, este pentru că ai încetat să te rogi. Continuăm să ne rugăm!

Avem steag, nu mai plangeţi!

“Moise a zidit un altar, şi i-a pus numele “Domnul, steagul meu”. Exod 17:15

IEHOVA NISI

Poporul evreu a trecut aşa de uşor şi de atât repede de la laudă la protest. Au cântat laude şi apoi s-au enervat pentru că nu mai aveau apă. Au găsit apă dar era amară, şi când Moise a aruncat un lemn în apă, ea s-a îndulcit. Evreii apoi comentează din nou, de data aceasta pentru că le este foame. Dumnezeu face să cadă pâine din cer şi carne.

Când poporul ajunge la Refidim, ajunge din nou însetat. Şi ca de obicei se răzbună pe conducător, pe Moise:

„Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: ,,Dă-ne apă să bem!”

Moise este adus la limita disperării şi strigă către Dumnezeu: „Moise a strigat către Domnul, şi a zis: ,,Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre. Domnul a zis lui Moise: ,,Treci înaintea poporului, şi ia cu tine vreo cîţiva din bătrînii lui Israel; ia-ţi în mînă şi toiagul cu care ai lovit rîul, şi porneşte! Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stînca Horebului; vei lovi stînca, şi va ţîşni apă din ea, şi poporul va bea. Moise a făcut aşa, în faţa bătrînilor lui Israel.”

Toiagul din mâna lui Moise are o semnificaţie specială.

Ex.4:2-4 „Domnul i -a zis: ,Ce ai în mînă? El a răspuns: Un toiag. Domnul a zis: Aruncă -l la pămînt. El l -a aruncat la pămînt, şi toiagul s`a prefăcut într`un şarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mîna, şi apucă -l de coadă. El a întins mîna şi l -a apucat; şi şarpele s`a prefăcut iarăş într-un toiag în mîna lui. ,Iată`, a zis Domnul, ce vei face, ca să creadă că ţi s`a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

De atunci, ori de câte ori Moise ridica toiagul, era o readucere aminte a faptului că DUMNEZEU ESTE PREZENT ACOLO.

- Moise a trimis plăgile peste Egipt cu acel toiag

- A despicat Marea Roşie

Şi acum acelaşi toiag loveşte stânca şi curge apă.

Acest toiag nu este unul magic aşa cum se citeşte prin cărţile cu Harry Potter.

Acest toiag reprezintă în schimb mâna sfântă şi atotputernică a lui Dumnezeu, este braţul plin de forţă divin a unui IEHOVA care îşi păstrează promisiunile. Era felul lui Dumnezeu de a le arăta că EL este cu ei.

Evreii comentează, cârtesc şi se răzvrătesc.

Sunt sigur că Moise ar fi vrut să ia toiagul şi să-i lovească pe vreo câţiva dintre ei, ca să le fie învăţătură de minte.

Dar Dumnezeu îi cere să lovească stânca. Stânca, nu oamenii. Dumnezeu oferă un înlocuitor pentru pedeapsa pe care oamenii o meritau.

Toiagul din mâna lui Moise semnifica PREZENŢA LUI DUMNEZEU CU EI.

În timp ce la Refidim, evreii încearcă să-şi aline setea şi foamea după un drum obositor, amaleciţii îi atacă. Amalek este urmaşul lui Esau şi sunt duşmanii poporului lui Dumnezeu. Amalec reprezintă păcatul din inimă şi diavolul care ne urmăreşte în mod continuu.

v. 9 „Atunci Moise a zis lui Iosua: ,,Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mîne pe vîrful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mînă.”

Aici este o schimbare de paradigmă pentru poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu schimbă regulile biruinţei.

Până acum Dumnezeu lupta orice război pentru ei.

Şi când Dumnezeu face asta, ei devin pasivi, şi nemulţumiţi când ceva se întâmplă şi nu-i după cum ar fi vrut ei să fie.

Acum li se cere să fie pro activi, să lupte cu duşmanul. Dar în timp ce se duc la luptă, nu trebuie uitat că ei nu vor putea câştiga lupta de unii singuri. Ei trebuie să fie activi şi nu pasivi, dar să-şi amintească că PUTEREA lor este la DUMNEZEU.

Aceaşi paradigmă este valabilă şi pentru noi.

Nu putem să stăm şi să nu facem nimic.

Dar nici să avem impresia că noi trebuie să facem totul. Trebuie să facem ceva. În timp ce ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu, înaintăm cu credinţă şi curaj la luptă. În loc să fim doar simpli observatori a lucrării extraordinare a lui Dumnezeu suntem chemaţi să participăm la chemarea lui Dumnezeu.

Oliver Cromwell, care s-a bătut pentru Anglia acum 300 de ani în urmă, nu a vut nici o pregătire militară, dar a fost plin de succese. Deseori a spus că Dumnezeu l-a ajutat să câştige multe bătălii. Este cunoscut ca fiind cel ce a spus trupelor de sub comanda sa: „încredeţi-vă în providenţa lui Dumnezeu şi păstraţi-vă praful de puşcă uscat, gata să fie folosit.”

Aproape 2 milioane de evrei încearcă să-şi astâmpere setea şi în acel moment de slăbiciune, amalec atacă. Refidim nu este foarte aproape de locul în care locuiau amaleciţii, asta înseamnă că au urmărit poporul de ceva vreme. În momentul cel mai vulnerabil, atacă pentru că nu vrea ca poporul lui Dumnezeu să ajungă vreodată în Canaan.

Satan face la fel cu noi. Te urmăreşte în fiecare zi, şi când nu te aştepţi se năpusteşte asupra ta şi singura dorinţă a lui este să te distrugă.

Deut.25:17-18 „Adu-ţi aminte ce ţi -a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt: cum te -a întîlnit pe drum, şi, fără nici o teamă de Dumnezeu, s`a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se tîrau la coadă, cînd erai obosit şi sleit de puteri.”