Scriptura identifica doua surse pentru mania lui Moise, atunci cand a vazut privelistea cu poporul dezlantuit in nebunia lui, cu tablele Legii fiind in mana, iar una dintre ele este faptul ca poporul dantuia fara frau…

Sa nu ne spuna aceasta nimic? Pe langa toate acestea, tot contextul de aici sugereaza un sens negativ atunci cand se aminteste vreodata de dansul israelitilor. E de bun simt a intelege conotatia si sa nu mai presam textul spre a stoarce ceea ce nu contine.

Apoi, daca tinerii cauta sau nu aceste lucruri nu are nicio valoarea in discutia daca acestea trebuie sa fie cautate. Faptul ca tinerii (sa zic asa, desi nu este real) nu cauta anumite lucruri nu inseamna ca acelea nu sunt adevaratele alternative pentru ceea ce firea din ei admite preferential si cauta cu precadere.

Nu reusesc sa inteleg – parerea ta e depasita de sfera realitatii, sau motivele sunt? Gramatical, pare prima (din modul in care te-ai exprimat), dupa cum inteleg eu conotatia pare a doua varianta. Care e? Te-ai pripit? Daca da, sfatul meu pentru tine si pentru mine este sa asteptam mai bine pana inteleg lucrurile si sa le exprimam apoi in modul cel mai fericit posibil, in conformitate cu realitatea si inteligibil. Daca nu, atunci de ce ti-am mai spus parerea, daca tot o consideri depasita? Schimb-o! Ajusteaz-o!

Apoi, daca sfera realitatii iti depaseste parerea personala exprimata, inseamna ca o inglobeaza. Si atunci e buna, e in realitate. Nu prea inteleg la ce te-ai referit.

Cred ca ideea pe care o vad exprimata de tine este ceva ce am mai intalnit – oamenii nu vor rugaciune, viata de post si unire cu Dumnezeu prin Scriptura, deci, (zice rationamentul pagubos si eronat), sa le dam ce vor. Si tocmai de aceea m-am gandit ca ar fi potrivit sa raspund acestei pareri a carei ruta ar fi trebuit sa fie aceea a unui gand nevinovat dar trecator prin minte, nicidecum a ceva ce sa rostim in vorbire, nuantind o falsa conotatie de argumentare.

Domnul Isus si Paul nu sunt promotorii invataturii “cum sa nu danseze cineva”. E absurd, iar nicidecum discutabil. Cred ca acceptiunea termenului “dans” folosit in articolele gazdei noastre este evidenta si nu permite argumentarea la care te pretezi. Nu are legatura cu sportul si cu nimic altceva. Nu se incearca o definire a dansului si o relativizare a termenului, ci prezentarea a ceea ce spune Scriptura cu privire la acest subiect (inteleg bine?). Deci, haideti sa nu pedalam pe devierile acestea fara substanta si care, in fond, nu au vreo valoare, ci sa ramanem in termenii bunei Scripturi, care ne poate indruma pasii inspre viata vesnica.

In ce priveste partea cu “diafanul” si “incantarea”, sa chibzuim putin: oare ii dam noi lectii lui Dumnezeu cum sa-Si scrie Biblia? Ca multe sunt acolo care tin de realitatile pacatului, raului, minciunii, furtului, manipularii, intunericului. Alese de Dumnezeu sa fie! Cred ca iti cam depasesti limitele cu sfatul acesta. Parerea mea. Eu nu as fi scris un asemenea sfat.

De acord sa discutam despre lucrurile “pozitive”, dar nu cum o spui tu, eliminand pe celelalte, ca si cum nu ar exista.

femeia musulmană a plătit pentru servicii hoteliere, nu și pentru ca proprietarii hotelului să nu vorbească. Dar cred că noi creștinii nu ar trebui să ne ofensăm prea tare. Ne așteptăm la astfel de reacții, nu? Iar dacă mormonii nu au voie să bată la ușa ta, de ce am avea noi? Avem dreptul să vorbim despre credința noastră, dar până când?
Domnul cu tine!