Biserica noastră este implicată în acest eveniment. Cum? Ne-am rugat Domnului cu întreaga biserică şi în grupe de rugăciune. Corul nostru a muncit şi a reperat din greu pentru această ocazie. Am prezentat în cadrul serviciului divin din biserică clipul-video. Am încurajat credincioşii să meargă să audă predicarea Evangheliei şi să-şi invite prietenii împreună cu ei. Am închiriat autocare pentru cei care doresc să meargă la Timişoara.

Îmi doresc ca acest eveniment să fie o ocazie specială în care românii să audă vestea bună a Evangheliei. Să vadă şi să înţeleagă ce înseamnă pocăinţa.

Dar, de ceva timp sunt mâhnit şi un pic îngrijorat de nuanţele noi ale acestei evanghelizări. La ultima Conferinţă Naţională a Cultului Baptist, au fost fraţi păstori care au tras un semnal de alarmă faţă de unele decizii luate fără a se consulta toţi cei responsabili de acestă evanghelizare din Timişoara.

Mai mult decât atât, am fost uluit când am primit noua invitaţie pentru “Festivalul Speranţei” de la Timişoara. Iat-o:

Coperta:

interior:

interior:

spate:

Mai ştiţi acum unde sunteţi invitat? Eu am crezut că la o evanghelizare unde se va predica Evanghelia?

Frankling Graham şi prietenii în concert? Da, am mai văzut acest afiş: “Pavarotti şi prietenii” dar nu ştiam că băiatul lui Billy Graham vine la Timişoara să cânte cu prietenii? De asta vine Frankling Graham la noi?

Apoi îmi este teamă ce vor zice prietenii noştri români nepocăiţi de pe sate când vor veni la Timişoara, poate prima dată în viaţa lor la o întâlnire de pocăiţi, şi vor asculta muzică din Jamaica şi Africa de Sud.

Dar poate mă va întreba un nepocăit: de ce să vin cu voi acolo la Timişoara? Răspunsul îl va găsi în invitaţie: ” dacă eşti cool, dă bine la imagine!”

Ce înseamnă COOL? Cine este interesat de IMAGINE? Imaginea cui? Nu am înţeles deloc această formulare! Şi tocmai asta mă sperie!

Nu am găsit nimic despre Dumnezeu pe această invitaţie. Nimic despre Mântuitorul Isus Cristos care este Speranţa noastră, a României! Nimic despre Bibliei, care este Cuvântul lui Dumnezeu viu şi lucrător!

Nu înţeleg de ce ne este teamă şi ruşine să le spunem oamenilor de la început la ce îi invităm. De ce simţim nevoia să-i “păcălim”. Le spunem că-i invităm la concert, la festival şi la cântec, ca apoi, aşa în treacăt să le vorbim despre Dumnezeu. Săracul Noe dacă ar fi fost şi el un pic mai “creativ” probabil ar fi umplut corabia cu mai mulţi oameni! Însă Noe, acest propovăduitor al neprihănirii a continuat să le spună oamenilor despre judecata lui Dumnezeu şi soluţia Lui.

Impresia mea este că există o teamă în rândul organizatorilor că nu se va umple stadionul. Eu nici nu mă aşteptam să se umple. Nu la predicarea Evangheliei. Nu mă înţelegeţi greşit. Îmi doresc să fie arhiplin stadionul din Timişoara la Festival, mă rog pentru asta, dar ştiu că Biblia spune că “propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării…”

Dragilor, vă chem la rugăciune şi post pentru acest eveniment. Să ne rugăm pentru organizatori şi cei implicaţi direct. Să le dea Domnul înţelepciune şi călăuzire în decizii. Pentru credincioşii noştri care vor merge şi pentru prietenii lor nepocăiţi. Pentru fratele Graham să predice o Evanghelie curată şi plină de puterea Duhului.

Da… sunt supărat de aceste “artificii” lumeşti şi chiar şmechereşti.

Dar, sper să mă liniştesc zilele astea.

Am citit în invitaţie că şi pentru noi cei supăraţi este loc pe stadion….o să ne treacă!

Astăzi Elisei a împlinit un an.

Nu avem cuvinte să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru acest an împreună cu Elisei.

Bucuraţi-vă împreună cu noi de câteva imagini din acest an.

Eram încă în Serbia când am aflat că ieri fr. Ştefan Ghinescu a avut un accident cu maşina.

Primul impuls vine din imensa curiozitate a noastră: întrebările! Cum s-a întâmplat? Unde era? Avea viteză? etc..

Reacţia corectă însă este: rugăciunea!

Vă chem să ne oprim, să tăcem şi să ne rugăm!

Domnul să aibe milă de fr. Ştefan şi familia lui!

Azi noapte la ora 1 am ajuns acasă după o călătorie de 19 ore.

700 km cu maşina.

Îi mulţumim Domnului pentru protecţie şi călăuzire.

Am trecut vama la Stamora Moraviţa. Uşor şi fără nici o problemă. Este nevoie doar de paşaport.

Apoi a urmat un drum de 170 km până în Kovin acolo unde am întâlnit familia Milovanoviç.

Zoran şi soţia Lili. Zoran este sârb, Lili este româncă. Au patru copii şi o inimă mare pentru românii şi sârbii din ţara lor.

Biserica este în construcţie şi nădăjduim ca fraţii noştri să se mute în ea în timp de o lună.

Am petrecut câteva ore cu ei. Ne-am rugat, ne-am împărtăşit experienţa întoarcerii noastre la Domnul, am cântat, am citit Scripturile şi am plecat spre Vršac, acolo unde fraţii ne aşteptau pentru serviciul divin de seară.

Fratele pastor Avraam Dega ne-a primit cu mare căldură. Doi dintre cei prezenţi erau sârbi. Fraţii lor români le traduceau predicarea Cuvântului. După terminarea serviciului divin, un frate sârb a venit la mine şi mi-a spus că pocăinţa adevărată este acolo unde genunchii se pleacă în lacrimi. L-am îmbrăţişat! Aşa este!

Fratele Dega seniorul ( lucrător din Serbia ), eu, fr. păstor Maleş Dan ( TM ), fr. Avraam Dega ( păstorul din Vršac ), fr. Gheorghe ( TM ), fr. Sandu Terlea ( Haţeg ).

Un motiv urgent de rugăciune îl reprezintă alegerile care vor avea loc Duminică în Serbia. Fraţii ne-au spus că va conta enorm rezultatul alegerilor şi pentru situaţia creştinilor din Serbia. Ne rugăm Domnului pentru împlinirea planului Său.

Continuăm să ne rugăm Domnului pentru călăuzire şi înţelepciunea de a înţelege voia Sa şi în această lucrare de misiune. La despărţire, fraţii sârbi au cântat o cântare în româneşte: “treceţi graniţi, treceţi poduri…” pentru a veni în ajutorul lor în lucrarea Împăratului nostru.

Iată-ne, Doamne, trimite-ne!

1. Am greşit. Pentru a le le folosi este nevoie de onestitate. Una din cele mai serioase obstacole în calea fericirii în căsnicie este atitudinea “eu nu am greşit”. Bărbaţii sunt mai predispuşi la acest sindrom. ( Nu ne place să recunoaştem că ne-am rătăcit cu maşina ).
2. Te rog să mă ierţi. Aici este nevoie de umilinţă. Atenţie, este o diferenţă între a recunoaşte că am greşit şi a ne cere iertare. Uneori recunoaştem greşeala pentru că am fost prinşi sau nu mai avem argumente. Adevărata pocăinţă este atunci când se produce o schimbare a inimii şi a atitudinii.
3. Te iert. Aici intervine armonia. Iertarea biblică nu înseamnă să iuţi ce s-a întâmplat. Cred că numai Dumnezeu poate asta. Iertarea biblică înseamnă să nu ai nici o dorinţă ca celălalt să sufere.

Mai sunt şi altele, dar vă las pe voi să le descoperiţi…sau să le împărtăşiţi!

Domnul cu voi!

Dumnezeu ne cheamă să mergem dincolo de graniţele ţării cu Evanghelia.

Cu ajutorul Domnului am vrea să mergem cu câţiva tineri din biserica noastră într-o misiune externă în vara aceasta.

Mâine împreună cu fr. Sandu T şi fr. Maleş din Timişoara voi pleca în banatul sârbesc pentru a vizita acea zonă şi de a vedea dacă Domnul ne deschide o uşă de misiune în Serbia. Mâine seară ne vom opri la o biserică românească din Serbia.

Rugaţi-vă pentru protecţia noastră, călăuzirea Duhului şi uşi deschise pentru Cuvânt.

Există un pom sălbatic numit îndoială. Dar care îi sunt oare rădăcinile? Haideţi să dăm la o parte pământul de la rădăcină!

Prima rădăcină a îndoielii este NESATISFACŢIA CU PROCLAMAREA CUVÂNTULUI.

Am văzut pe Domnul

Acesta a fost titlul mesajului predicat de ucenici lui Toma. Toată săptămâna ucenic după ucenic i-aun tot predicat predica asta. Ucenicii erau plini de bucurie, erau convinşi că Isus este Mesia Cel promis şi că El a venit să răscumpere pe cel păcătos prin moartea Lui.

Dar mesajul proclamat de ucenici nu era suficient de atrăgător şi convingător pentru Toma. El vrea să atingă, să simtă, să pipăie. Toma dă la parte metoda lui Dumnezeu de a produce credinţă în inima omului: predicarea Cuvântului.

O altă rădăcină a îndoielii este şi SIGURANŢA ÎN SENZAŢII. Iată mentalitatea galileană: semne şi minuni. În loc să creadă mesajul predicat, Toma insistă să-şi pună încrederea în propriile lui simţăminte.

Ne confruntăm astăzi cu aceeaşi mentalitate a maselor care sunt într-o continuă căutare după semne şi intervenţii miraculoase. Suntem în stare să călătorim sute de kilometrii pentru a fi martorii unei vindecări miraculoase, dar nu putem merge 10 minute până la biserica din oraş pentru a asculta proclamarea Cuvântului sublim şi glorios al Evangheliei harului.

O altă rădăcină a îndoielii este ÎNCĂPĂŢÂNAREA ÎN FAŢA ADEVĂRULUI. Sunt 10 martori care spun “l-am văzut pe Domnul” şi unul singur spune “Nu vreau să cred”.

iată ce face Domnul când scoate rădăcinile îndoielii.

În confruntă pe Toma. Nu oferă nişte sugestii finuţe. Domnul Isus îl confruntă pe arogantul Toma. Această confruntare l-a topit pe Toma. A fsot dureroasă dar convingătoare.

Prietene, uită-te la rănile Lui. Sunt din cauza ta şi a mea.

Hai să ne oprim din necredinţa noastră şi să începem să fim credincioşi.

Ca şi creştin mă aflu într-o lume care nu este a mea. Sunt doar în trecere prin ea şi am un mesaj cu mine de transmis. De fapt, lumea în care mă aflu acum este în război cu Preşedintele care m-a trimis aici. Nu este o poziţie prea confortabilă, dar trebuie să-mi duc la îndeplinire misiunea primită.

Care îmi sunt caracteristicile de ambasador?

1. În primul rând, trebuie să fiu cetăţean al ţării pe care o reprezint. Am schimbat cetăţenia cu ceva timp în urmă. Am fost cetăţean al Ţării Diavolului dar Domnul Isus m-a eliberat de acolo. Cu ajutorul Lui am evadat şi am fost mutat în altă ţară. Ţara mea este acum Cerul. Cetăţenia mea este în ceruri, de unde şi aştept ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.

2. Un ambasador trebuie să fie împuternicit. “Şi toate aceste lucruri sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Cristos, împăcînd lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.” Sunt un ambasador al păcii.

3. Ambasadorul reprezintă Stăpânul şi poporul său. Eu reprezint pe Domnul Isus şi Biserica Sa. Oamenii îşi pot forma o părere şi o opinie despre Dumnezeu şi Evanghelie prin ceea ce aud şi văd la mine. Eu nu mă propovăduiesc pe mine însumi, ci pe Domnul Isus Cristos. Ambasadorul este întotdeauna ambasador. Este o slujbă continuă. Cineva mi-a cerut să fiu ambasador al cerului în biserică dar după biserică să vin în altă postură. Imposibil. Oriunde sunt şi orice fac îl reprezint pe Cel ce m-a trimis să-I fiu ambasador.

4. Ambasadorul are toate resursele necesare. Dacă vrei să-ţi dai seama de naţiunea pe care o reprezintă un ambasador, nu trebuie decât să te uiţi la clădirea ambasadei acelei ţări. Dumnezeul meu îngrijeşte de toate trebuinţele mele, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos.

5. Ambasadorul ţine legătura cu casa. Trebuie să fiu mereu în temă cu politica şi gândirea Preşedintelui meu. Trebuie mereu să mă familiarizez cu declaraţia oficială a lui Dumnezeu Această declaraţie oficială este Biblia. Aici găsesc caracterul, scopul, şi metodele lui Dumnezeu.

6. Ambasadorul este pregătit să dea socoteală. Sunt întodeauna conştient că trebuie să mă înfăţişez înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca să-mi primesc răsplata pentru binele sau răul, pe care l-am făcut cât timp am fost ambasador în lume.

7. Ambasadorii sunt chemaţi să respecte legile şi poruncile primite. Eu nu sunt responsabil de felul în care oamenii din lumea asta răspund la mesajul lui Dumnezeu. Eu am doar o singură responsabilitate: lui Dumnezeu să-I placă de mine şi de slujirea mea faţă de El şi Împărăţia Sa.

Asta este politica mea!

Tu? Ce politică faci?

David în Ps.34 spune “Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns:…”

Cum a răspuns Domnul?

“…m-a izbăvit din toate temerile mele.”

Cu toţii ne confruntăm cu temeri. Îngrijorări.

Recunosc că uneori mă tem pentru copiii mei. Mă întreb dacă vor fi buni şi credincioşi.

Ne temem pentru sănătatea noastră.

Azi mi-a fost teamă. ( Am fost la cabinetul stomatologic. Dar mi-a trecut repede teama, pentru că am avut parte de doi stomatologi speciali: mama-soacră şi dr. Sonila ).

Dr. Sonila este expertă în anestezie. Mama-Mariţa este expertă în extracţii. Aşa că nu am simţit nimic. Domnul să le binecuvânte.

Acum problema cu teama este că la prima vedere nu face rău. Ştim la nivelul minţii că nu este bine, dar spunem noi că nu poate fi aşa de rea precum vor alţii să ne convingă.

Temerile noastre au însă puterea de a ne fura bucuria şi a ne induce o mare cantitate de stres, aşa cum nimeni nu o poate face. Înainte de a ne da seama, teama ne înfăşoară întreaga percepţie despre lucruri.

Teama este şi cel mai eficient hoţ de bucurie şi libertate din vieţile noastre.

Prov.12:25 „Neliniştea din inima omului îl doboară ( adică, îl face să se ghemuiască şi să se sufoce ), dar o vorbă bună îl înveseleşte.”

Marcu 4:18,19 „Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi-L fac astfel neroditor.”

Sunt câteva lucruri pe care trebuie să le avem în viaţă aşezate corect şi sănătos pentru a fi în stare să biruim temerile din viaţă şi să ne bucurăm de pacea pe care ne-o promite Dumnezeu.

1. RELAŢII BUNE.

Una din sursele cele mai puternice de teamă şi îngrijorare sunt oamenii, relaţiile cu ei.

Dacă ai avut vreodată o ceartă cu partenerul de viaţă, sau un membru din familie ştii că acea ceartă s-a înfipt în mintea ta şi nu mai ai pace şi linişte.

Erau două femei care nu aveau o relaţie bună una cu alta. Iar cearta lor distrugea pacea bisericii.

Evodia şi Sintichia.

Toată viaţa lor este sumarizată în acest verset. Ne le mai găsim nici unde în Biblie.

Este tragic. Şi foarte ruşinos. Dacă ar fi să se scrie un verset despre viaţa ta, cum ar suna acel verset ?

2. O GÂNDIRE BUNĂ.

Lumea gândurilor noastre este extrem de importantă atunci când vorbim despre teamă.

Pentru că ne gândim, de aceea şi facem ce facem.

Prov.4:23 „Păzeşte-ţi inima mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.”

Filip.4:8 “Încolo fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, acea să ne însufleţească.” La ce să ne gândim? Uneori ne temem de lucruri care nici nu s-au întâmplat!

Dr. Walter Cavert a spus: 40% din temerile noastre nu se vor împlini, 30% aparţin trecutului, 12% sunt în legătură cu sănătatea dar fără motiv, 10% nesemnificative, rămân 8% temeri legitime.

Nu uitaţi că Diavolul este un mincinos.

Nu poţi schimba trecutul şi nu poţi controla viitorul. Minţile noastre sunt ca nişte ecrane imense de TV care merg încontinuu. Nu le putem închide, dar putem schimba canalele.

3. O RUGĂCIUNE BUNĂ

1 Petru 5:7 “Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi”

Rugăciunea nu schimbă înttodeauna circumstanţele noastre. Uneori în timpul petrecut în rugăciune, eu sunt cel care se schimbă.

Care îţi sunt temerile? Şi ce faci cu ele?

Caută-L pe Domnul…şi spune-i-le Lui!

“când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie..”

Cam asta făceam de 1 Mai prin anii 74.

Am crezut multă vreme că de aia se pun steaguri pe străzi…că e ziua mea de naştere

M-am prins mai târziu că nu ăsta era motivul

Sunt recunoscător Domnului pentru cei 34 de ani de pînă acum.

Îl slăvesc pe EL pentru tot ce am şi ce sunt! Pentru că tot ceea ce sunt şi am este datorită lui Dumnezeu şi dragostei Lui faţă de mine!

Vă salut pe toţi cu Psalmul 34.