Câinii de pe lângă bloc
7 iunie, 2008 by ambasadorulDe la bun început vreau să declar că iubesc animalele. Am avut un pechinez pe vremea când locuiam la etajul 4 în Constanţa. Într-o zi de duminică, a ieşit afară şi nu s-a mai întors. M-am dus la biserică în ziua aceea şi m-am rugat să se întoarcă. Aveam vreo 6 ani. Nu s-a mai întors. Am fost trist iar mama foarte bucuroasă 
Dar astăzi am o mică problemă. Aceşti dulăi de pe lângă blocuri sunt din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai periculoşi. Din câte citesc câinii fără stăpân fac tot mai multe victime în România.
Numai în Bucureşti, în fiecare zi ajung la spital cam 30 de oameni care au fost muşcaţi de câinii comunitari şi solicită tratament antirabic. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât uneori se întâmplă ca oamenii să nu mai scape vii din colţii maidanezilor furioşi şi înfometaţi.
O fetiţă de şase ani a fost sfârtecată de o haită de câini. Fetiţa se juca pe maidanul din faţa casei, când a fost atacată de câini. Poliţiştii au găsit copilul mort, la câteva sute de metri de casă. Fetiţa avea faţa desfigurată şi o parte din scalp era smuls. În mai toată ţara, câinii maidanezi sunt pericol public. Vă amintiţi că acum doi ani, un japonez a fost muşcat de un maidanez, care i-a secţionat o arteră de la picior, iar în urma sângerării, omul a murit.
Acum ceva vreme în urmă pe lângă blocul nostru era o căţeluşă neagră, simpatică care dădea voios din coadă. Peste câteva săptămâni m-am trezit lătrat de aceaşi căţeluşă însoţită acum şi de un căţelandru. Acum familia patrupedelor s-a mărit şi cred că au venit şi rudele în vizită.
Ştiu că o dată au venit hingherii “să-i ridice” şi s-au lovit de compasiunea unor vecini. S-au găsit mereu locatari înamoraţi de corciturile blănoase. Astfel, descendenţii lui Rex pe tărâmul oraşului nostru se bucură de imunitate.
Nu ştiu care ar fi soluţia pentru aceste animale. Nu pot accepta ideea că printre aceste haite de câine ar trebui să îmi las copii să se joace. Şi să zicem că ziua, reuşeşti să scapi de ei şi să te stecori fără nici o problemă. Dar vine noaptea! Ooo, şi ce serenade. Aceştia sunt nişte gardieni ai insomniilor albastre. Dacă nu credeţi, întrebaţi-o pe Cora
Dar ce spune Biblia despre câini?
Nu vorbeşte foarte frumos despre “cel mai bun prieten al omului”. Iată câteva exemple:
David nu a locuit prin cartierele noastre dar ştia el ceva când spunea în Ps.22:
ca nişte câini mă înconjoară…scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghiarele câinilor.
Goliat este ofensat de atitudinea lui David.
sunt câine de vii la mine cu toiege?
Câinele mai are şi un obicei..cam neinspirat: se tot întoarce la ce a vărsat. 
Domnul Isus vorbeşte despre câini atuncâ când ne avertizează:
să nu daţi câinilor lucrurile sfinte…
O altă mare problemă este că nu-i avem doar pe lângă blocuri, ci şi prin biserici 
Păziţi-vă de câinii aceia;… ( cine or fi hingherii?
Nu am nici o problemă cu câinii care au stăpân! Dar cei fără…..se sălbăticesc! La fel ca şi omul!
Ce să facem cu ei? Care ar fi soluţia? Mă întreb dacă primăria are vreun plan cu ei? Eu sper şi mă rog să-i mute undeva la locul lor şi să mă pot plimba cu copiii liniştit fără să-mi umble capul ca la girofar după ei. Şi să poată şi Cora să doarmă fără să audă “vocalizele” lor.
Ar mai fi o soluţie.
Soluţia extrem-orientală!
Adică, bucătăria chinezească. Cârnăciori şi sărmăluţe. Merită încercat. De ce nu?
Dacă aveţi vreo soluţie legală sau spirituală, vă rog să mi-o spuneţi şi mie!
Oricum, mă bucur că mai am speranţă. Apocalipsa 22:15 îmi spune că:
Afară sunt câinii….
Bine că în cer nu sunt câini!
