Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 5, 2008”

Ne lăudăm singuri?


Am observat că s-a stârnit oleacă de zarvă în blogosferă. Motivul?

Vestitele topuri WordPress.

Proclet era tare supărat.

http://proclet.wordpress.com/2008/01/04/p-dugulescu-aurul-catedrala-si-machedonii-bonus-lupul-singuratic/

La fel era şi Insurgiam. http://insurgiam.wordpress.com/2008/01/04/petrica-dugulescu-si-imperialismul-baptist/

Iar fantasya se miră cum de cineva poate face raiting pe seama unui mort.

http://fantasya.wordpress.com/2008/01/04/wordpress-ul-in-doliu/

Iar Gramo, veteranul, ameninţă cu plecarea din WordPress.

http://gramos.wordpress.com/2008/01/04/gramo-vrea-sa-si-ia-jucariile-si-sa-plece/

Se vorbeşte că baptiştii ar fi „ocupat wordpress-ul”. Conspiraţie. Complicitate. Manipulare. 😦

Probabil că şi din cauza faptului că blogul meu s-a situat pentru câteva ore în prima poziţie în toate topurile.

Postarea de azi a pătrăţosului clarifică excelent cum s-a întâmplat asta.

http://patratosu.wordpress.com/2008/01/05/cum-de-au-ocupat-baptistii-wordpress-ul/

Dar pemiteţi-mi să spun şi eu câteva vorbe:

– sunt pastor baptist, şi slujesc o comunitate de aprox 500 de persoane în oraşelul Haţeg. Aceste persoane au foarte mulţi prieteni şi rude peste tot în lumea asta. Suntem o familie şi ţinem stâns unii la alţii. Blogul este un loc în care ne întâlnim şi aflăm unii de alţii.

– Blogul acesta a fost creat ca şi o unealtă în slujirea mea pastorală. Blogul este şi un alt fel de amvon pentru mine. Pot şi de aici să comunic Adevărul Scripturilor. Spun ceea ce Dumnezeu îmi vorbeşte. Atunci când stau în faţa computerului, mă aşez în faţa unei comunităţi de oameni care ascultă mesajul. Eram cu câţiva colegi de Seminar în parcul Cişmigiu, când ne-am urcat pe o bancă şi am început să citim cu voce tare Biblia. S-au adunat o mulţime de oameni să asculte. Unii stăteau un pic şi apoi plecau. Alţii nici nu s-au oprit. Dar unii au rămas până la sfârşit. Aşa e şi cu blogul meu. Mă ridic şi vorbesc cuvintele lui Dumnezeu. Dacă se opreşte cineva, voi continua. Dacă nu, mă voi opri. Blogul este şi o sufragerie în care mă întâlnesc cu prietenii. Vorbim despre lucrurile care ne interesează, despre frământări şi bucurii, comentăm evenimente, vorbe, acţiuni şi fapte. Blogul este şi un „toiag” cu care mă apăr şi îmi apăr „turma” de „lupii răpitori” care dau târcoale. Sunt multe erezii, minciuni şi bârfe care sunt aruncate public spre noi. Blogul este şi un jurnal al gândurilor şi experienţelor mele personale. Cred în puterea mărturiilor şi a experienţelor împărtăşite. Se spune că uneori o mărturie de viaţă împărtăşită poate fi mai puternică decât o predică.

– Nu mă consider un expert al scrisului. Nu sunt nici mare filolog. Nici nu îndrăznesc să mă compar cu greii din blogosferă. Dar blogul este pentru mine şi un exerciţiu. Când ştiu că duminică voi urca la amvonul bisericii unde va trebui să predic, asta e o mare provocare pentru mine să mă asigur că am Cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru cei ce se vor aşeza în bănci şi vor fi gata să asculte. Tot aşa este şi cu blogul.

– Anunţul care m-a împins în top, l-am făcut având în minte, comunitatea de credincioşi baptişti din Ţara Haţegului. Aici în Haţeg, pastorul Petru Dugulescu a venit ca proaspăt absolvent de Seminar şi şi-a început slujirea pastorală. Aici s-a căsătorit. Aici i s-au născut copiii. Aici are rude şi prieteni. Aici îl cunoaşte toată lumea. Nici nu mi-am imaginat că voi ajunge în topul WordPress-ului. Mărturisesc că m-am şi speriat văzând numărul accesărilor. Cum am auzit vestea, nu am făcut decât să mă urc la amvon şi să chem credincioşii la rugăciune pentru familie. Mi-am deschis sufrageria pentru toţi cei care au vrut să îşi exprime sentimentele şi gândurile. A trebuit să alung cu toiagul pe cei care încercau să tulbure liniştea sumbră care se aşezase peste noi.

– Nici nu îmi doresc să fiu în top. Locul meu nu este acolo. Îmi doresc însă să fiu un ….AMBASADOR. Îmi doresc însă mult de tot ca Dumnezeu să răspândească prin mine, în orice loc ( şi prin blogul meu ) mireasma cunoştinţei Lui. Îmi doresc să nu stric Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci să vorbesc cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu. Pentru că pe EL vreau să îl reprezint. Sunt ambasador al patriei în care preşedinte este Dumnezeu.

Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu., care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci a Duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţă„. 2 Corinteni 3:5,6

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: