Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 10, 2008”

De ce avem ipocriţi?


E dificil să crezi în creştinism când eşti înconjurat de oameni care trăiesc duplicitar şi în contradicţie. Aşa-i? Avem ipocriţi în bisericile noastre? Unii spun că de aia nu vin în biserică, că suntem nişte ipocriţi!

O persoană a venit la pastor şi i-a spus că nu merge la biserică pentru că acolo sunt mulţi ipocriţi. Pastorul i-a răspuns: „Ooo, te rog să nu te jenezi de asta. Vino, mai avem loc pentru unul. 🙂 Iată un răspuns potrivit.

Cuvântul ipocrit vine din greaca veche , ὑπόκρισις (hypokrisis) şi face referire la persoanele care jucau teatru. Unii actori jucau roluri duble. Când replica era comică, actorul purta o mască veselă. Când juca o parte tragică, purta o mască tristă. Un ipocrit este cel care poartă o mască sau chiar două, trei.

Un motiv pentru care sunt ipocriţi în biserică este că nu toţi din biserică sunt creştini veritabili. Faptul că cineva merge la biserică nu va schimba involuntar şi automat comportamentul acelei persoane. Oamenii vin la biserică din diferite motive. Unii vin din obişnuinţă. Alţii din singurătate. Alţii caută adevărul. Pentru unii este un ritual.A fi doar prezent în biserică nu te transformă în creştin. La fel cum dacă stai în garaj trei ore nu te vei transforma în maşină.

Biserica este percepută uneori ca fiind plină de ipocriţi pentru că se face o greşeală de identitate. Unii din biserică nu sunt creştini, la fel cum eu nu sunt chinez chiar dacă îmi place mâncarea chinezească.

Atunci, de ce se creează uneori impresia că adevăraţii credincioşi sunt nişte ipocriţi?

Din cauza unor confuzii.

Dacă înţelegem cum arată un adevărat credincios atunci vei afla şi cum arată un ipocrit.

Adevăraţii creştini sunt nişte păcătoşi iertaţi. Nu sunt perfecţi. Nu au ajuns desăvârşiţi. Dar sunt iertaţi.

Este o diferenţă între a fi păcătos şi a fi ipocrit.

Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.” 1 Ioan 1:8

Un ipocrit este cel care pretinde că este fără greşeală. Este cel care susţine că nu a greşit, nu a minţit, nu a furat.

Ştiţi cum e vorba: „a mâncat urdă cu usturoi şi cere să-i miroase gura a lapte”.

Un credincios este cel care recunoaşte că este păcătos. Recunoaşte că a greşit. Iar diferenţa dintre un ipocrit şi un păcătos este următoarea: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” 1 Ioan 1:9

Un păcătos iertat este în mod constant în căutare după iertare şi curăţire a păcatului.

A te uita în biserică şi a vedea păcătoşi, este corect.

A te uita în biserică şi a vedea o grămadă de ipocriţi, este cu totul greşit.

Unul din cei mai mari creştini pe care i-a cunoscut omenirea a fost apostolul Pavel. Crezi că el a crezut că este un invincibil spiritual? Nu. Iată ce a spus el: „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Cristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu„. ( nu a spus „am fost”, ci „sunt” )

Biserica este plină de oameni imperfecţi, dar iertaţi.

Şi iertarea Lui este încă valabilă!

O ceartă în familie


Când a fost ultima ceartă în familie?

Dacă nu ne mai amintim când a fost, atunci e bine! 🙂

Nici unul din noi nu suntem imuni la crize în căsnicie. Astfel de crâcniri pot apărea periodic sau pot fi surprinzătoare. Sub forma unei tăceri stoice sau vulcanice. Subiectele care le declanşează sunt şi ele diverse: banii ( number I ), concediile, copiii, socrii, biserica, pasta de dinţi, colacul de la toaletă, televizorul, sexul, …… Mai spuneţi şi voi dacă mai sunt…

Apropo, voi credeţi că există vreun cuplu care să nu se fi certat vreodată? Niciodată?

Un bătrânel povestea unor cupluri tinere că el şi soţia lui nu au avut în cei 50 de ani de căsnicie decât un singur conflict. Doar unul. Cum aşa? – au întrebat tinereii. Păi, conflictul a început în luna de miere şi ….încă aştept să se termine. 🙂

Vă amintiţi criza dintre Avram şi Sarai?

Geneza 16:1-6.

Agar este subiectul de ceartă. Avram o face pe soţul cuminţel şi obedient care execută tot ce îi spune Sarai. Sarai nervoasă tot pe Avram dar se răzbună pe Agar. Avram pasiv. „Să faci cum doreşti tu dragă”. Plâns. Nervi. Disperare.

Oare de ce apar crizele în familie? Din păţania lui Avraam învăţ două chestiuni vitale pentru căsniciile noastre:

  • mentalitatea lumii pune o presiune uriaşă pe cuplul credincios. Presiunea este să nu asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Cum să nu ai copii? În vremea lui Avram şi Sarai, să nu ai copii era o mare ocară. Păi toată lumea are cel puţin vreo doi copii. Trebuie să facem ceva. Ce să facem? Hai să-i întrebăm pe ei. Şi au şi găsit soluţia: Agar! Oricât de atractivă este soluţia, ea nu este soluţia lui Dumnezeu. Este soluţia lumii. Când o accepţi, accepţi probleme şi crize în viaţă şi căsnicie.
    • interesant că unele din cele mai mari ispite vin de la cei dragi, apropiaţi nouă. Suntem influenţaţi emoţional. Diavolul a ştiut asta când s-a dus la Eva mai întâi. Ştia că Adam nu putea să o refuze pe soţioara lui. Cum să refuze? Şi uita aşa….am pierdut raiul. 😦
  • Presiunea lumii + pasivitatea soţului = criză familiară. Revin la subiectul soţului pasiv. Atunci când soţul nu-şi trăieşte rolul de lider, familia lui este năpădită de crize şi probleme.

Atenţie bărbaţi! Asta nu înseamnă că este greşit să îţi asculţi soţia. Nuu! Uneori este cel mai înţelept lucru pe care soţul ar trebui să îl facă. Dar nu abdica de la rolul de conducător spiritual. Pune repede mâna pe Biblie şi explică-i soţiei tale cum stă treaba cu soluţia „Agar”.

Cred că Avraam ştia foarte bine că este o mare eroare ce face. Dar i-a „plăcut” soluţia nevestei. Şi cred că s-a gândit el că dacă va fi luat la rost cumva de Dumnezeu, îi va spune că nu a fost ideea lui!
Atenţie soţioarelor! Gândiţi-vă de două ori dacă ce aveţi de gând să propuneţi soţilor este în acord cu Cuvântul Domnului. Şi veţi avea pace în casă!

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: