Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 12, 2008”

Sunt la odihnă


Nu la cea veşnică 🙂

Nu încă….dar voi ajunge şi acolo.
Începând de Marţea trecută până Joia viitoare sunt în concediu.

Ce fac în concediu?

Am hotărât să stăm pe lângă ogradă şi să nu plecăm cine ştie pe unde prea departe. O zi în Deva. O zi vom merge la Timişoara. Stăm în familie. Dar mai mult ca orice am vrut odihnă. ODIHNĂ! Un timp de răgaz. Fără celulare, fără întâlniri programate, fără termene limită.

Deja au trecut 5 zile din concediul meu şi am învăţat câte ceva despre această hodină de care avem nevoie cu toţii.

Cum arata odihna? Cum ajungem la ea?

1. Pentru odihnă trebuie pregătire. Altfel, te trezeşti ca unii din pustie că ai ajuns în ziua de odihnă, dar nu ai mană de mâncat. De ce? Nu ai strâns-o în cele 6 zile! Nu te-ai pregătit. Am păţit-o şi eu. A trebuit să merg vreo oră la birou să dau ceva telefoane pentru că am lăsat ceva nefăcut care cerea o rezolvare urgentă. Pregăteşte-te pentru perioada de odihnă.

2. Porunca a 4-a. Ştii cum începe? „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca să o sfinţeşti”. Adu-ţi aminte. Este greu să renunţi la obiceiurile şi la rutina cu care eşti obişnuit. Inerţia. Te trezeşti că faci aceleaşi lucruri care le făceai şi când erai „în priză”. Aceeaşi oră de culcare, acelaşi mic dejun inexistent, acelaşi timp alocat copiilor, etc.

STOP! Iară am uitat că sunt în concediu? 🙂

3. Părtăşia cu Domnul în Cuvânt şi rugăciune. Liniştea nu vine din peisajul de afară, sau de la câte stele ( sau crizanteme ) are hotelul, pensiunea la care dormi. Deloc! Iată de unde vine liniştea: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea nu mă clatin. De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte.” Atunci când nu am stat în rugăciune şi în citirea Cuvântului, la sfârşitul acelei zile am fost ostenit şi posomorât.

4. „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”. Da, dar… numai să doarmă! Când scriu acest post este deja 22.51. Am zis că mă culc înainte de 23.00. Aici am o problemă. După ora 22.00 la mine acasă e linişte. Copiii dorm. Este timpul cel mai bun de scris şi studiu. Avem nevoie de voinţă şi disciplină.

Hopaaa…este ora 23.00. Trebuie să mă opresc aici şi acum. Voi continua după următoarele 5 zile de odihnă să vă spun cum m-am mai hodinit.

„Dormiţi de acum şi odihniţi-vă” 🙂

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: