Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 30, 2008”

Sunt în Oradea


Vreau doar să mulţumesc tuturor celor care v-aţi rugat pentru familia noastră. 

Domnul a ascultat rugăciunile şi ne-a oferit harul şi mângâierea Lui şi în momente ca acestea.

Vă mulţumesc şi Domnul să vă răsplătească.

Noapte bună!

Avem steag, nu mai plangeţi!


„Moise a zidit un altar, şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu”. Exod 17:15

IEHOVA NISI

Poporul evreu a trecut aşa de uşor şi de atât repede de la laudă la protest. Au cântat laude şi apoi s-au enervat pentru că nu mai aveau apă. Au găsit apă dar era amară, şi când Moise a aruncat un lemn în apă, ea s-a îndulcit. Evreii apoi comentează din nou, de data aceasta pentru că le este foame. Dumnezeu face să cadă pâine din cer şi carne.

Când poporul ajunge la Refidim, ajunge din nou însetat. Şi ca de obicei se răzbună pe conducător, pe Moise:

„Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: ,,Dă-ne apă să bem!”

Moise este adus la limita disperării şi strigă către Dumnezeu: „Moise a strigat către Domnul, şi a zis: ,,Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre. Domnul a zis lui Moise: ,,Treci înaintea poporului, şi ia cu tine vreo cîţiva din bătrînii lui Israel; ia-ţi în mînă şi toiagul cu care ai lovit rîul, şi porneşte! Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stînca Horebului; vei lovi stînca, şi va ţîşni apă din ea, şi poporul va bea. Moise a făcut aşa, în faţa bătrînilor lui Israel.”

Toiagul din mâna lui Moise are o semnificaţie specială.

Ex.4:2-4 „Domnul i -a zis: ,Ce ai în mînă? El a răspuns: Un toiag. Domnul a zis: Aruncă -l la pămînt. El l -a aruncat la pămînt, şi toiagul s`a prefăcut într`un şarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: Întinde-ţi mîna, şi apucă -l de coadă. El a întins mîna şi l -a apucat; şi şarpele s`a prefăcut iarăş într-un toiag în mîna lui. ,Iată`, a zis Domnul, ce vei face, ca să creadă că ţi s`a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

De atunci, ori de câte ori Moise ridica toiagul, era o readucere aminte a faptului că DUMNEZEU ESTE PREZENT ACOLO.

– Moise a trimis plăgile peste Egipt cu acel toiag

– A despicat Marea Roşie

Şi acum acelaşi toiag loveşte stânca şi curge apă.

Acest toiag nu este unul magic aşa cum se citeşte prin cărţile cu Harry Potter.

Acest toiag reprezintă în schimb mâna sfântă şi atotputernică a lui Dumnezeu, este braţul plin de forţă divin a unui IEHOVA care îşi păstrează promisiunile. Era felul lui Dumnezeu de a le arăta că EL este cu ei.

Evreii comentează, cârtesc şi se răzvrătesc.

Sunt sigur că Moise ar fi vrut să ia toiagul şi să-i lovească pe vreo câţiva dintre ei, ca să le fie învăţătură de minte.

Dar Dumnezeu îi cere să lovească stânca. Stânca, nu oamenii. Dumnezeu oferă un înlocuitor pentru pedeapsa pe care oamenii o meritau.

Toiagul din mâna lui Moise semnifica PREZENŢA LUI DUMNEZEU CU EI.

În timp ce la Refidim, evreii încearcă să-şi aline setea şi foamea după un drum obositor, amaleciţii îi atacă. Amalek este urmaşul lui Esau şi sunt duşmanii poporului lui Dumnezeu. Amalec reprezintă păcatul din inimă şi diavolul care ne urmăreşte în mod continuu.

v. 9 „Atunci Moise a zis lui Iosua: ,,Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mîne pe vîrful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mînă.”

Aici este o schimbare de paradigmă pentru poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu schimbă regulile biruinţei.

Până acum Dumnezeu lupta orice război pentru ei.

Şi când Dumnezeu face asta, ei devin pasivi, şi nemulţumiţi când ceva se întâmplă şi nu-i după cum ar fi vrut ei să fie.

Acum li se cere să fie pro activi, să lupte cu duşmanul. Dar în timp ce se duc la luptă, nu trebuie uitat că ei nu vor putea câştiga lupta de unii singuri. Ei trebuie să fie activi şi nu pasivi, dar să-şi amintească că PUTEREA lor este la DUMNEZEU.

Aceaşi paradigmă este valabilă şi pentru noi.

Nu putem să stăm şi să nu facem nimic.

Dar nici să avem impresia că noi trebuie să facem totul. Trebuie să facem ceva. În timp ce ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu, înaintăm cu credinţă şi curaj la luptă. În loc să fim doar simpli observatori a lucrării extraordinare a lui Dumnezeu suntem chemaţi să participăm la chemarea lui Dumnezeu.

Oliver Cromwell, care s-a bătut pentru Anglia acum 300 de ani în urmă, nu a vut nici o pregătire militară, dar a fost plin de succese. Deseori a spus că Dumnezeu l-a ajutat să câştige multe bătălii. Este cunoscut ca fiind cel ce a spus trupelor de sub comanda sa: „încredeţi-vă în providenţa lui Dumnezeu şi păstraţi-vă praful de puşcă uscat, gata să fie folosit.”

Aproape 2 milioane de evrei încearcă să-şi astâmpere setea şi în acel moment de slăbiciune, amalec atacă. Refidim nu este foarte aproape de locul în care locuiau amaleciţii, asta înseamnă că au urmărit poporul de ceva vreme. În momentul cel mai vulnerabil, atacă pentru că nu vrea ca poporul lui Dumnezeu să ajungă vreodată în Canaan.

Satan face la fel cu noi. Te urmăreşte în fiecare zi, şi când nu te aştepţi se năpusteşte asupra ta şi singura dorinţă a lui este să te distrugă.

Deut.25:17-18 „Adu-ţi aminte ce ţi -a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt: cum te -a întîlnit pe drum, şi, fără nici o teamă de Dumnezeu, s`a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se tîrau la coadă, cînd erai obosit şi sleit de puteri.”

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: