Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “mai 4, 2008”

Noi şi Toma


Există un pom sălbatic numit îndoială. Dar care îi sunt oare rădăcinile? Haideţi să dăm la o parte pământul de la rădăcină!

Prima rădăcină a îndoielii este NESATISFACŢIA CU PROCLAMAREA CUVÂNTULUI.

Am văzut pe Domnul

Acesta a fost titlul mesajului predicat de ucenici lui Toma. Toată săptămâna ucenic după ucenic i-aun tot predicat predica asta. Ucenicii erau plini de bucurie, erau convinşi că Isus este Mesia Cel promis şi că El a venit să răscumpere pe cel păcătos prin moartea Lui.

Dar mesajul proclamat de ucenici nu era suficient de atrăgător şi convingător pentru Toma. El vrea să atingă, să simtă, să pipăie. Toma dă la parte metoda lui Dumnezeu de a produce credinţă în inima omului: predicarea Cuvântului.

O altă rădăcină a îndoielii este şi SIGURANŢA ÎN SENZAŢII. Iată mentalitatea galileană: semne şi minuni. În loc să creadă mesajul predicat, Toma insistă să-şi pună încrederea în propriile lui simţăminte.

Ne confruntăm astăzi cu aceeaşi mentalitate a maselor care sunt într-o continuă căutare după semne şi intervenţii miraculoase. Suntem în stare să călătorim sute de kilometrii pentru a fi martorii unei vindecări miraculoase, dar nu putem merge 10 minute până la biserica din oraş pentru a asculta proclamarea Cuvântului sublim şi glorios al Evangheliei harului.

O altă rădăcină a îndoielii este ÎNCĂPĂŢÂNAREA ÎN FAŢA ADEVĂRULUI. Sunt 10 martori care spun „l-am văzut pe Domnul” şi unul singur spune „Nu vreau să cred”.

iată ce face Domnul când scoate rădăcinile îndoielii.

În confruntă pe Toma. Nu oferă nişte sugestii finuţe. Domnul Isus îl confruntă pe arogantul Toma. Această confruntare l-a topit pe Toma. A fsot dureroasă dar convingătoare.

Prietene, uită-te la rănile Lui. Sunt din cauza ta şi a mea.

Hai să ne oprim din necredinţa noastră şi să începem să fim credincioşi.

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: