Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “iunie, 2008”

Sora Dana are nevoie de rugăciune


Am primit de la fratele Marius Cruceru următorul mesaj:

Dragi prieteni,

avem nevoie de ajutoru vostru in rugaciune,

Probabil vă amintiți de sora Dana, http://patratosu.wordpress.com/2007/08/12/avem-un-top-model-in-biserica/

acum are nevoie de multă rugăciune, este grav bolnavă.

Vă rugăm să vă rugați și să postiți pentru ea, așa cum ea a postit pentru toată lumea pînă acum.

Cu întristare,

marius cruceru

Vă invit să ne unim în rugăciune pentru sora noastră.

Avem un Dumnezeu care răspunde la rugăciuni!

Reţetă pentru o căsnicie fericită


Astăzi am primit următoarea reţetă. Doi „seniori” din biserică mi-au dăruit-o.

Iat-o:

  1. Nu fiţi amândoi supăraţi în acelaşi timp.
  2. Nu strigaţi unul la altul; doar dacă a luat foc casa 🙂
  3. Dacă aveţi o discuţie aprinsă, lasaţi-l pe celălalt să cîştige!
  4. Dacă aveţi ceva de criticat, nu uitaţi să o faceţi cu dragoste.
  5. Nu amintiţi greşelile trecutului.
  6. Nu mergeţi la culcare niciodată neîmpăcaţi.
  7. Spuneţi un compliment unul altuia, cel puţin o dată pe zi.
  8. Dacă aţi greşit, recunoaşte-ţi şi cereţi-vă iertare.
  9. Orice ce ceartă cere două persoane şi deobicei, cea care greşeşte are gura mai mare.
  10. Nimic să nu preţuiască mai mult ca legătura dintre voi şi Dumnezeu!

„Gustoasă” reţetă, aşa-i?

Oare care ingredient lipseşte din „prăjitura” ta?

Cred că la mine nu am pus destul din al 7-lea 🙂

Spor la „gătit”!

Festivalul personalităţilor şi artiştilor


Am fost sunat zilele trecute de cineva din staful fratelui Victor Hamm care mi-a explicat că programul oficial primit de mine şi postat pe blog nu are un format potrivit pentru publicul larg şi că sunt unele detalii tehnice care nu vor spune multe celor ce îl văd. Am convenit că dacă voi primi o altă variantă voi face înlocuirea.

Iată care este noua variantă:

PERSONALITĂŢI ŞI ARTIŞTI PARTICIPANŢI
LA FESTIVALUL SPERANŢEI

Festivalul Speranţei, eveniment desfăşurat în Hong Kong, Australia, Mexic, Statele Unite ale Americii, Irlanda de Nord, Ucraina şi Moldova, se pregăteşte acum în România.
Oraşul ales să găzduiască primul Festival al Speranţei în România este Timişoara.
Personalităţi şi artişti de renume vor participa la festival în zilele de 4, 5 şi 6 iulie 2008. Organizatorii îşi doresc ca acest eveniment să fie un dar pentru Timişoara şi împrejurimi, accesul publicului la toate manifestările din cadrul Festivalului Speranţei fiind liber.
În serile Festivalului Speranţei, pe stadionul „Dan Păltinişanu” vor evolua următoarele nume de referinţă din lumea artistică, sportivă, administrativă şi religioasă:
Mezzosoprana AURA TWAROWSKA, solistă a Operei de Stat din Viena, laureată a unor importante competiţii internaţionale, finalista Concursului „T. Alcaide” din Portugalia, Marele Premiu la „Festivalul Internaţional de Vară” de la Ljubljana şi deţinătoare a unor importante distincţii, inclusiv Ordinul „Meritul Cultural”, acordat de Preşedintele României.
Renumitul pianist jamaican, HUNTLEY BROWN, al cărui repertoriu include muzică clasică, jazz, gospel, reggae şi multe alte stiluri, este câştigătorul premiului „Top Carabbean Gospel Instrumentalist”.
Cvartetul ADORAMUS din Bucureşti a concertat alături de mari orchestre din ţară şi din Europa.
MARIUS LIVANU, interpret şi compozitor de muzică din Veneţia, Italia; colaborator la posturi de radio şi televiziune din Europa şi din Statele Unite ale Americii.
ORCHESTRA FILARMONICII „BANATUL” din Timişoara, prestigios ansamblu muzical, a încântat audienţa încă din 1947. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Radu Popa.
DENNIS AGAJANIAN din SUA, artist cu o carieră spectaculoasă de peste 35 de ani. Dennis este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni solişti la chitară acustică. Deţine recordul mondial de cel mai rapid „flat picker”, înscris în Cartea Recordurilor.
Tenorul DANIEL ZAH, solist în concertele Filarmonicii „Banatul”, laureat al unor prestigioase competiţii muzicale, între care concursul „Sabin Drăgoi”, este profesor la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara.
MASS CHOIR – sute de voci corale din partea de vest a ţării se unesc sub bagheta dirijorală a lui Ken Tucker, absolvent al Conservatorului Royal din Bruxelles, Belgia.
IGOR RUDIY, muzician născut la Kiev, în Ucraina, este cunoscut în critica muzicală drept „Saxofonistul de Aur al Europei”; a fost distins cu Marele Premiu „Music World”.
ENIGMA este o echipă teatrală pentru copii, având ca director pe Rebecca Mace.
CORUL COPIILOR, la care participă sute de copii din Timişoara şi din zona de vest României, este dirijat de Camelia Nicorici şi Matei Sărăcuţi.
JOHN şi ANNE BARBOUR din SUA, cântăreţi şi compozitori, vor încânta audienţa din Timişoara, interpretând cântece în limba română, pregătite special pentru Festivalul Speranţei.
RUBEN MUREŞAN din Cluj, laureat al Concursului Internaţional „George Enescu”, a cântat cu numeroase orchestre simfonice.
BEL CANTO uneşte 48 de voci feminine ale Coralei Universităţii Azusa Pacific din California, SUA.
SHEMA, grup muzical din Cluj, a încântat publicul din întreaga ţară.
PATMOS, grup instrumental din Chişinău, Republica Moldova, cunoscut în întreaga lume.
Soprana MIRELA ZAFIRI, solistă a Operei din Braşov, a concertat pe scenele întregii lumi; a câştigat premii la numeroase concursuri, între care: „Euterpe” din Taranto, Italia, Pyogyang Arts Festival din Coreea, „Crizantema de Aur” de la Târgovişte.
Grupul de muzical SPERANŢA este format din cântăreţi români care trăiesc în Australia, Canada si România.
CRINA şi OVIDIU CIUCURIŢĂ din Timişoara. Crina, solistă la Opera Naţională din Timişoara, a concertat în Grecia, Olanda, SUA; Ovidiu este profesor de canto şi colaborează cu numeroase instituţii muzicale.
FORTE FORTISSIMO, orchestră de alămuri alcătuită din sute de muzicieni din toată România.
IMPACT, cvartet din Arad, a concertat în multe ţări ale Europei, înregistrând zece albume muzicale.
Printre invitaţii Festivalului Speranţei se vor afla fotbaliştii DANIEL ZAFIRIS (câştigător al Cupei României cu echipa „Petrolul” Ploieşti în 1995) şi PETER OMODUEMUKE (fost jucător la Poli Timişoara), boxerul VASILE TOFAN (vicecampion al României în 1992), dar oaspetele de onoare al Festivalului Speranţei va fi cunoscutul lider spiritual FRANKLIN GRAHAM, care va aduce un mesaj al speranţei în Romania.
Participanţii la Festivalul Speranţei vor fi întâmpinaţi în fiecare seară cu salutul oficial al prefectului judeţului, OVIDIU DRĂGĂNESCU, preşedintele Consiliului Judeţean, CONSTANTIN OSTAFICIUC şi GHEORGHE CIUHANDU, primarul Timişoarei, dar şi cu salutul unor lideri ai comunităţilor religioase din România.
Festivalul Speranţei este organizat de Centrul Creştin Renaşterea Timişoara, Asociaţia Billy Graham SUA, cu sprijinul bisericilor din zona de vest a ţării, al autorităţilor locale, al unor organizaţii nonprofit şi cu participarea a mii de voluntari.

Programul este preluat de pe  http://www.hope-tm.ro/

La Mulţi Ani, Lucas!


Mâine este 19 iunie.

Mâine Lucas împlineşte 4 ani!

Au fost 4 ani binecuvântaţi de Domnul. Îi suntem recunoscători Domnului pentru tot.

La Mulţi Ani, Lucas! Ani mulţi şi binecuvântaţi să îţi dea Domnul.

Programul oficial al Festivalului


Ce s-a întâmplat cu Duhul Sfânt?


Pastorul Joseph Caroll povesteşte o întâmplare când a fost să predice în Carolina de Nord. A fost găzduit de nişte prieteni apropiaţi şi de acolo urma să călătorească la bisericile care îl invitaseră să predice. Într-o seară a fost invitat să predice la o biserică la câteva ore distanţă. Şi pentru că nu avea maşină un frate din biserica de acolo s-a oferit să-l ia cu maşina şi să-l aducă înapoi. După ce s-a terminat biserica, au rămas un pic la masă la cineva iar apoi fratele l-a dus cu maşina înapoi în oraşul unde era găzduit. Când s-a apropiat de casă a văzut becul de la poartă aprins şi a realizat că prietenii lui îl aşteaptă. Cum s-a dat jos din maşină i-a spus fratelui cu maşina să se întoarcă pentru a putea ajunge acasă cât mai repede. Era atât de frig în seara aceea, că de la poartă până la uşă nu-şi mai simţea nasul şi urechile. A bătut uşor în uşă, dar nici un răspuns. A bătut un pic mai tare, nimic. Şi mai tare, tot nimic. Un pic îngrijorat de frigul de afară, s-a dus la geamul de la bucătărie şi a început să bată, dar nu a primit nici un răspuns. Frustrat şi din ce în ce mai îngheţat a decis să meargă la vecini şi să-i roage să-i sune pe prietenii lui şi să-i trezească, dar şi-a dat seama că la ora aceea târzie, un necunoscut bătând la uşă nu ar fi o idee bună, aşa că s-a hotărât să găsească un telefon public. Era întuneric beznă, foarte frig şi nici nu cunoştea zona. A mers vreo doi km să caute un telefon public, şi în timp ce încerca să sară un şanţ a alunecat şi a căzut. Ud şi îngheţat s-a decis să meargă pe drum şi după alte sute de metri a văzut un motel. L-a trezit pe proprietarul motelului care a fost destul de drăguţ să-l lase să folosească telefonul. A sunat şi a spus gazdei somnoroase: „Îmi pare rău că vă deranjez, dar nu am reuşit să trezesc pe nimeni din casă, aşa că sunt la câţiva km de casa voastră la un motel, aţi vrea să veniţi să mă luaţi?” La care gazda a răspuns: „Sigur că da, dar Joseph, în paltonul de pe tine ai cheia de la intrare. Ţi-am dat-o înainte de a pleca”. A căutat în buzunar şi cheia era acolo!

Această întâmplare este o fotografie a multor creştini care vor şi care tânjesc după pace, împlinire, siguranţă, înviorare, trezire. Ei încearcă toate metodele umane, în timp ce deţin cheia: Duhul Sfânt.

În cele mai multe cercuri creştine, Duhul Sfânt este neglijat, uitat sau înţeles greşit. Cel trimis pentru a ţine trupul lui Cristos în unitate este cauza celor mai multe controverse.

Dr. A.W. Tozer a spus: „Dacă Duhul Sfânt ar fi luat din biserica de astăzi, 95% din ceea ce facem, am face în continuare şi nimeni nu ar observa nici o schimbare. Dar dacă Duhul Sfânt ar fi fost luat din biserica din Noul Testament, 95% din lucrarea lor s-ar fi oprit, şi toţi ar fi văzut schimbarea.”

Nu vom putea schimba lumea de astăzi doar criticând-o sau conformîndu-ne ei. O putem schimba însă, dacă trăim în ea fiind impregnaţi de Duhul lui Dumnezeu. Astăzi avem bugete, clădiri, statute sociale, relaţii la primărie, dar cu toate acestea nu reuşim să câştigăm pe oameni la Cristos. Biserica din Noul Testament nu a avut aceste lucruri dar a avut un succes impresionant în Imperiul Roman. Cum de au reuşit? Au avut puterea formidabilă a Duhului Sfânt.

Această putere a Duhului Sfânt este şi astăzi la îndemâna noastră.

Isus la nuntă


Duminica trecută în cadrul serviciului divin din biserică am avut şi o nuntă.

Atunci când este nuntă în biserică te confrunţi cu o oarecare pretenţie că orice altceva ar trebui să se plieze pe gustul mirilor.

Auzi expresii de genul: „dar e nunta noastră, frate”, „mirii să fie bucuroşi”, „cum vor ei, că doar e ziua lor”. Şi fără să mai apuci să spui ceva, amvonul este scos afară ca un mare distrugător de nunţi, predica este tot mai scurtată până ajunge să fie doar un „spich”, băncile sunt legate cu fel de fel de fundiţe că fraţii şi surorile nu mai ştiu cum să le sară, cântările de laudă ale bisericii sunt inexistente iar rugăciunea nici să nu se pomenească. Poate am exagerat un pic ca să prindeţi ideea. 🙂

Duminica trecută am avut o nuntă la care am trăit sentimentul că sfatul Mariei a fost urmat îndeaproape: „să faceţi orice vă va spune El”.

Mai întâi: mirii au fost la biserică la ora 8.45, dorind să fie prezenţi la ora de rugăciune! Acest gest a fost onorat de Dumnezeu cu o atmosferă de har şi binecuvîntare pe tot parcursul serviciului divin. Vă întreb: aţi mai auzit ca mirii să stea la ora de rugăciune în biserică la nunţile noastre?

Apoi, rugăciunea cu biserica a fost „nealterată” de prezenţa mirilor, ci dimpotrivă biserica s-a rugat cu foc şi cu har şi pentru „cei doi”.

Tinerii l-au lăudat pe Domnul cu câteva cântări, psalmi şi poezii. Şi au făcut-o cu sinceritate, lacrimi şi bucurie. Duhul de închinare i-a atins pe mulţi dintre cei prezenţi în biserică.

Mesajul Scripturilor a fost punctul culminant al serviciului divin. Urmat apoi de rugăciunea de binecuvântare pentru mire şi mireasă.

La masă a fost invitată toată lumea prezentă la biserică. În stil bufet suedez părtăşia de la masă a fost relaxantă. Masa nu a durat mai mult de 4 ore. Şi vă asigur că nimeni nu a plecat flămând.

La serviciul divin de seară, mirii şi unii din invitaţii lor au fost prezenţi în biserică. Ne-am rugat din nou pentru ei. Câţi dintre mirii noştri au acest har?

Ştiţi cum m-am simţit? Ca şi cînd noi oricum aveam întâlnire cu Domnul în ziua aceea, şi dacă tot ne întâlneam cu Domnul de ce să nu vină şi cei doi acolo să fie binecuvântaţi de Domnul? Domnul a rămas chiar şi în ziua nunţii central şi prioritar.

De obicei, se întâmplă invers: noi oricum avem nuntă, dacă vrea şi Domnul să vină atunci este bine venit! Şi aşa se face că avem nuntaşi cu gura până la urechi dar un Domn trist la nunţile noastre.

Duminica trecută am avut un Domn fericit şi bucuros…şi când Domnul e bucuros toată lumea e fericită!

România – Franţa


Românii sunt poporul care se entuziasmează întotdeauna când obţin jumătate din ceea ce au visat. Poporul care priveşte lucrurile atât de mult în alb şi negru nu îşi păstrează tonul normal nici atunci când realitatea ne contrazice. Nu este în stare să vadă griul. România-Franţa 0-0. Şi, start, la spus cuvinte foarte mari pe care le-am fi declamat poate numai dacă am fi câştigat Campionatul European de fotbal. Elogii, vorbe, de fapt, fără sens. Avem un dar nebun de a ne îmbăta cu apa rece. De a vedea numai paharul plin. Egalul cu Franţa este cu semi-succes sau un semi-eşec. Depinde de unde priveşti. Dacă priveşti că ne-am baricadat în faţa careului şi ne-a fost frică să atacăm atunci vom ajunge la concluzia că este un semi-eşec. Căci Franţa a dovedit că era de bătut. Dar noi nu am vrut să o batem. Şi cu asta ne mândrim şi declamăm pe toate televiziunile faptul că am învins! Nu, ne-am învins numai pe noi. Ca de obicei..”Poporul român nu este curajos şi este lipsit de ambiţie, deoarece se poate mulţumi cu puţin. Are o capacitate de a suferi în tăcere, fără a se revoltă. Toate aceste caracteristici se găsesc în jocul echipei naţionale”,declară Ladislau Boloni pentru France Fotball în urmă cu câteva zile. sursa: Andrei Bădin

Oare a avut dreptate Boloni? Oare puteam mai mult şi nu am vrut?

Poate că „ungurul” are dreptate!

Hai România!!!!

Sora Viorica N


M-am întors de la Spital şi scriu cu lacrimi în ochi această scurtă postare.

Am vizitat-o din nou pe sora Viorica N.

Este la secţia Terapie Intensivă acum.

Are 89 de ani.

S-a pocăit şi botezat la 14 ani. O viaţă de om alături de Domnul. La primul botez din Haţeg avea doar câţiva anişori. Ea şi sora Ana mai sunt în viaţă din cei care au fost martorii acelui prim botez.

Împreună cu fr. Samuel B. care m-a însoţit am stat lângă patul ei şi ne-am rugat, am citit din Scriptură şi am cântat.

Am citit 1 Tesaloniceni 4. Am cântat două strofe din cântarea „Isuse-al meu tovarăş scump..”

Am plâns de bucurie lângă patul ei văzând din nou dovada că viaţa trăită cu Domnul este o încântare. Atâţia ani de pocăinţă. Nu m-am putut abţine să nu o întreb dacă regretă că s-a pocăit în acele vremuri grele. S-a uitat la mine şi mi-a zâmbit. Mi-a răspus apoi apăsat: „Deloc. Deloc. L-am iubit pe Domnul şi încă îl iubesc.”

Am văzut cum moartea este învinsă! Moartea nu mai are nici o putere. Nu asupra sorei Viorica. Pentru că ea abia aşteaptă să se întâlnească cu Mântuitorul iubit. Ar vrea parcă să mai rămână un pic ca să mai poată ajunge la biserică. Dar vrea mai mult să plece. Acolo unde „tovarăşul scump” de călătorie o aşteaptă cu braţele deschise.

Sora Viorica a iubit biserica. Întotdeauna prezentă la rugăciune. Întotdeauna având un cuvânt de încurajare pentru păstori. Aceeaşi sora Viorica ne-a încurajat de pe patul de spital. Abia vorbind ne-a repetat cuvintele: „Să mergeţi cu Domnul înainte. Să nu daţi înapoi.”

Da, sora Viorica, ne ţinem strâns de Domnul şi mergem oriunde ne conduce El. Mulţumim de încurajare.

Uniţi-vă cu mine în rugăciune pentru sora Viorica. Ne rugăm ca Domnul să o poarte în braţe prin această „vale a umbrei morţii”.

Sora Viorica are 89 de ani. Eu nu am atâţia. Poate nici tu. Dar suntem la fel de aproape de moarte ca şi ea. Între noi şi moarte este doar un pas.

Îi mulţumesc Domnului că că am început săptămâna aşa.

„Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El” 1 Tes.5:9,10

……………………………………………………………….

UPDATE ( 10 iunie 2008 )

Sora Viorica a murit.

A ajuns Acasă!

Domnul să mângâie familia. Ne rugăm ca predicarea Evangheliei să aducă rodul pocăinţei în viaţa altora.

Nimic nu stă ascuns


Doar ce am citit din Scriptură în seară asta cuvintele Domnului:

Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. (Luca 12:2,3)

Îţi dai seama de acest adevăr? ….

Tot ce fac în ascuns, într-o zi va fi adus la lumină în faţa tuturor.

Ce sentimente mă încearcă dacă mâine pe prima pagină a ziarelor aş afla că va fi poza mea cu toate detaliile trăirilor mele pe care numai eu le cunosc?

Cum m-aş simţi dacă pe toate posturile de TV şi radio s-ar auzi conversaţii şi cuvinte pe care le-am rostit în intimitatea camerei mele?

Imposibil de imaginat..aşa-i? Dar asta se va întâmpla.

Dar este şi o veste bună. Prima pagină din ziar încă se poate schimba! Conversaţia se poate şterge din înregistrările Divine.

Numai dacă…..încep să umblu…în LUMINĂ.

Şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, mă curăţeşte de orice păcat! Doar atunci când umblăm în Lumină!

Se lasă uşor întunericul nopţii peste oraş, dar eu vreau să adorm tot…. în LUMINĂ!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: