Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “iulie 14, 2008”

Răspunsul meu pentru A. Dama


lumea adam(a)ică

A. Dama,

Îţi mulţumesc că nu ai trecut indiferentă pe lângă articolul meu. Dar regret că nu ai gustat deloc din porţia care s-a vrut de amuzament. Cred că articolul de pe blog trebuia să fie luat cu mai multă relaxare.

Probabil că articolul meu a suferit în construcţie, dar nu a suferit de pripeală. Chiar în timpul aşa zisei „revolte” îi răspundeam Cristinei că am pregătit deja o postare intitulată „fetele sunt mai bune ca băieţii” şi că „vom concluziona atunci despre frumuseţea diferenţelor”. Cristina a fost cea care a reacţionat la articol prima. Răspunsul meu a fost: „văd că eşti nerăbdătoare să “baţi în cuie” concluzia la care aş fi vrut să ajungem după un pic de joacă cu “argumentele”.

A. Dama, blogul mă reprezintă! Blogul „Ambasadorul” este o parte din mine şi cred că reflectă şi o parte din personalitatea mea. Cei care mă cunosc bine, şi-au dat seama imediat că şi acolo sunt tot eu. De data asta pus pe şotii. Cei care nu mă cunosc au reacţionat ca atare. Soţia m-a avertizat de asta. Şi încă o dată, a avut dreptate.

Iată că Deea, care este o tânără din „turma mea” a comentat în felul următor: „Cred ca fetele sunt de acord cu argumentele date…si cred ca si d-voastra fr. Adi sunte-ti fff de acord.” Mai târziu tot Deea răspunde altei persoane care a comentat: „cred că fratele Ady ştie el unde vrea să ajungă”. Ileana a comentat şi ea un pic deranjată de articol. Răspunsul meu a fost: „Da, lista are o doză de amuzament”.

Acum, probabil, şi voi mă cunoaşteţi un pic mai bine.

A.Dama, nu am avut intenţia să provoc complexe de inferioritate. Şi nu cred că am provocat. Nu am condamnat şi nici nu am „plusat principiul superiorităţii sau al inferiorităţii”. Nu am revenit cu un articol „reconciliant” pentru că m-au speriat „reacţiile”. Bazat pe Scripturi cred ferm şi predic ori de câte ori am ocazia că suntem egali ca şi valoare absolută în ochii lui Dumnezeu dar că suntem diferiţi ca şi roluri şi acesta este planul Divin. Şi este un plan perfect.

Ai menţionat Universitatea Emanuel. Şi ai scris că „se practică un misoginism mai mult sau mai puţin agresiv în aceste instituţii, iar învăţăceii – cum este şi autorul articolelor mai sus-menţionate – duc mai departe, evident, învăţătura şi mentalitatea în care s-au format”. Regret că ţi-am lăsat o astfel de impresie. Formarea mea a avut loc în familia mea ( tata, mama şi sora mea ), în lucrarea cu tinerii, la Seminarul din Bucureşti şi apoi în 11 ani de pastorală cu o turmă care este de ambele sexe. Acum formarea mea continuă alături de “turma” şi de soţia mea şi băieţii cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Da, am studiat în programul de master-teologie la Emanuel, dar nu am avut ocazia să „fiu format într-o astfel de mentalitate”. Probabil experienţa ta cu Emanuelul este diferită.

A. Dama, când mă întâlnesc cu cuplurile de tineri care se pregătesc de nuntă, prima lecţie în care îi conduc este intitulată „Completare reciprocă”. Şi aproximativ două ore discutăm despre deosebiri şi asemănări. Unele deosebiri îi enervează. Altele sunt după părerea lor „în plus”. Iar în altele, celălalt crede că ar fi bine să se schimbe. Dar la sfârşitul întâlnirii, amândoi înţeleg că doar în doi sunt mai puternici! Şi că aceste diferenţe sunt acolo să ne completeze într-un mod minunat.

Am ştiut că unii vor reacţiona, crezând că eu chiar cred că băieţii sau fetele sunt mai buni sau mai bune…

Şi nici nu am spus că James Dobson crede asta. Am spus clar că este o listă de e-mailuri primită de el, pe care el a publicat-o. Chiar şi James Dobson a primit reacţii interesante. Citez din carte: „The response from both boys and girls was fascinting – and funny. Not everyone was pleased, however, including a rather irritated mother who thought was insulted her son.”

Iar când am spus despre lista băieţilor că „eu cred că au dreptate” am aşezat cu grijă acolo un 🙂 Asta spune că nu trebuie luată în serios. Şi cred că un lider are dreptul să şi glumească ( chiar şi pe blogul personal ).

Da, îi sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru băieţii mei. Dar asta nu înseamnă că dezapreciez pe cei cu fete. Deloc! Dumnezeu este „in charge” când ne dă urmaşi.

Ştii ceva, A. Dama?

Într-o zi voi avea două nurori! Chiar crezi că mi-aş permite acum să mă port urât cu fetele? 🙂

Domnul cu tine!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: