Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “august, 2008”

Serbia 3


Maşini populare:

Broscuţa Buba

Bătrâna Lada

Localnica Yugo ( de la Yugoslavia )

Serbia 2


Este a doua oară când merg în Serbia. Prima dată am stat doar o zi. Acum am stat o săptămână.

Nu m-am putut abţine să nu compar.

Lucurile lor cu ale noastre.

Oamenii lor cu ai noştri.

Mentalitatea lor cu a noastră.

Purtarea lor cu cea a românilor.

Concluzia?

Nu suntem perfecţi nici unii, nici alţii. Dar unele lucruri am putea să le învăţăm unii de la alţii.

Ca de exemplu, am putea învăţa de la sârbi cum să vorbim în aşa fel încât să ne audă numai cel sau cei cu care am ieşit la plimbare şi nu…. tot parcul sau cartierul!

Am vizitat cel mai mare parc din fosta Iugoslavie, dar nu am auzit nici un difozor cântând în disperare vreo manea ieftină. De fapt nu se cânta nimic în parc. Oamenii veneau în parc să se relaxeze, să se plimbe, să mediteze, să facă jogging, să se antreneze, să citească. Şi cred că asta este şi ideea de parc. Decibelii sunt pentru discoteci şi concerte.

Am mers pe cea mai veche stradă. O stradă îngustă pe care nu se circulă cu maşini şi care este plină de restaurante. Unul lângă altul, pe o parte şi pe alta! Interesant: fiecare cu muzica lui live! Imaginaţi-vă pe fiecare teresă o formaţie de cântăreţi iar la 5 metri o altă formaţie al altui restaurant, cântând fiecare muzica lui pentru mesenii lor. Şi nu se încurcau şi nici deranjau unii pe alţii. Pentru că fiecare taraf cânta în surdină, doar pentru cei care erau pe terasa restaurantului.

Eu stau la bloc, închid toate termopanele pe care le am şi tot sunt condamnat să ascult muzica vecinilor sau a celor care şi-ar dori ca difuzoarele de la maşini să fie pe partea de afară a caroseriei.

Din acest punct de vedere, mi-aş dori să avem un pic de Serbia şi pe la noi. Adică, un pic mai multă linişte.

Credeţi că se poate?

voi reveni….

Serbia 1


Am fost în Serbia pentru că am vrut să fim credincioşi chemării lui Dumnezeu de a spune Evanghelia tuturor neamurilor şi de a face ucenici care să-L urmeze.

Sâmbătă am ajuns în Kovin. Un drum destul de lung. Din Haţeg până în Kovin faci vreo 5-6 ore. Noi am făcut mai mult pentru că ne-am oprit des şi am condus cu 50 km/h în localităţi.

Duminică dimineaţă am mers în Alibunar. Un sat la 50 km de Kovin. Seara am fost la biserică în Kovin. Iar de Luni am început lucrul la continuarea construcţie noului locaş de închinăciune din oraş. În fiecare dimineaţă am avut program de lucru. Iar după-masa mergeam prin parcuri şi străzi şi vorbeam cu oameni despre Domnul Isus şi mântuire! Luni seara am fost în Smederevo. Un oraş la 10 km de Kovin şi care are vreo 120.000 de locuitori. Nici o biserică evanghelică.

Marţi şi Miercuri am fost în Deliblato. Un sat la 10 km de Kovin cu aprox.75% români. Joi seară am vizitat biserica baptistă din Arangelovăţ. Din păcate nu am avut posibilitatea să auzim predica tradusă şi în româneşte. Pastorul local a considerat că va lua prea mult timp. Vineri seară am vizitat Belgradul. Sâmbătă am pornit spre casă şi seara pe la ora 18.00 am ajuns cu bine în Haţeg.

voi reveni…

Gospod stobom


„Domnul cu voi”.

Am ajuns cu bine in Serbia.

Rugati-va pentru noi!

Nu am acum timp pentru mai multe detalii. Dar voi reveni!

Domnul cu voi!

Cât de mult îl iubeşti pe Domnul Isus?


Am pus două întrebări unui grup de tineri?

  • Cât de mult îl iubeşti pe Domnul Isus?

Răspunsurile au fost:

„Nespus de mult”.

„Mai mult ca pe părinţii mei”.

„Enorm”.

„Nici nu am cuvinte să exprim în cuvinte cât de mult îl iubesc”.

„Foarte mult”.

A doua întrebare imediat după prima a fost:

  • Cât de mult te-ai rugat astăzi Domnului Isus?

Răspunsurile au fost:

„2 minute”

„Cred că 2,3 minute”.

„Prea puţin”.

„Cred că 5 minute”.

„Cam tot aşa, 2 minute”.

Ce părere aveţi?

Eu cred că avem cu toţii o mare problemă, care de fapt nu e nouă: îl iubim pe Domnul cu buzele, dar nu şi cu viaţa.

Viaţa mea arată uneori că-mi iubesc idolii mai mult decât îmi iubesc Creatorul şi Mântuitorul!

E vremea să ne oprim şi să ne hotărâm pe cine iubim cel mai mult!

Domnul cu voi!

Copt sau fiert?


De porumb este vorba!

Iei am mâncat mult râvnitul…. porumb copt. Cred că aş putea mânca vreo două zile numai porumb copt.

Da, ai nevoie şi de apă! Îţi vine o sete după vreo trei porumbi!!! Dar bei un pahar de apă rece şi apoi o iei cu următorul „segment”. La porumbul copt am eu ocazia să-mi exersez cumpătarea şi înfrânarea poftelor 🙂

Îmi place şi cel fiert, dar nu se compară cu cel copt. Cel copt are un gust special. Îmi şi aduce aminte de primul porumb copt făcut de bunica pe plită. Şi cu apa rece din fântână..era o desfătare!!

Cel fiert îmi aduce aminte de „negustorii” de pe plaja din Constanţa care strigau: „avem porumbeeee”.

Voi pe care îl preferaţi?

Gânduri de dimineaţă


Două sunt încurajările oferite de Cuvântul Domnului în dimineaţa asta:

„…Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” ( 1 Sam.14:6b)

Este situaţia cu care te confrunţi peste puterile tale? Sunt ei prea mulţi? E prea greu? Eşti prea slab? Prea mic? Te simţi singur şi neajutorat?

Asta nu este o piedică pentru Domnul să te folosească şi să-ţi ofere biruinţa de care ai nevoie!

Ionatan şi cel care îi ducea armele erau singuri împotriva filistenilor. Dar pentru că „groaza lui Dumnezeu” intrase în filisteni, Biblia ne spune că „filistenii au căzut înaintea lui Ionatan”.

Domnul Oştirilor, acelaşi Dumnezeu care a lucrat atunci poate şi acum să facă ca acea problemă mare cu care te confrunţi să cadă înaintea la picioarele tale. Încrede-te în Domnul şi El va lucra.

„Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc,…” ( Isaia 53:7a )

De câte ori nu deschidem gura ca să ne cerem drepturile? Şi nu numai că o deschidem, dar o deschidem tare de tot!

Când suntem nedreptăţiţi, deschidem gura şi ne cerem dreptul.

Când în familie nu se face cum vrem noi, deschidem gura şi află tot blocul de nemulţumirea noastră.

La servici, deschidem gura ca să se ştie că suntem valoroşi.

La şcoală, între vecini, la magazin, la primărie ….peste tot deschidem gura să se ştie că suntem chinuiţi şi nedreptăţiţi.

Dar Domnul Isus, Mântuitorul nostru…nu a făcut aşa!

El „n-a deschis gura deloc”.

Dar El avea dreptate, nu? Sigur că da!

Avea vreo vină? Nu!

Dar ştia că „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă”. Ştia că „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă”.

Avem nevoie de mai multă zdrobire în viaţă şi de mai multă….tăcere!

O zi binecuvântată!

Ne pregătim de misiunea externă


Rugaţi-vă pentru noi!

Un grup de 12 persoane din biserica noastră vom pleca Sâmbătă dimineaţă spre Kovin, Serbia.

Ne vom pune la dispoziţia Domnului şi a fraţilor noştri de acolo. Constucţie, evanghelizare personală, întâlniri cu creştinii de acolo, întâlniri cu tineri şi copii, răspândirea de literatură creştină, vizitarea comunităţilor de români din zonă, etc.

Rugaţi-vă pentru protecţie, călăuzire şi oportunităţi de slujire!

Mulţumim!

Ne-am întors din tabără


Împreună cu 50 de tineri am fost la Tauţ, Arad.

Peisajul este superb acolo. Mâncarea ok.

Am avut ceva probleme cu trezirea de dimineaţă, dar un pic de apă rece pe faţă a ajutat 🙂

Tema taberei a fost: „Cum l-au cunoscut ei pe Dumnezeu”.

Am avut şi invitaţi care au venit seara să ne vestească Cuvântul: Dani Ciobanu, Ovidiu Măduţa, Emi Moisa, Sergiu Dobre.

Dimineaţa, după micul dejun am studiat Scriptura şi am aflat cum l-au cunoscut ei pe Dumnezeu: Nebucadneţar, Saul, şi fiul cel rispitor.

Iată şi câteva fotografii:

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: