Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Incredibil…


Este incredibil cum acest rus îşi repară aparatul de aer condiţionat de la etajul al 16-lea.

Mă apucă fiorii doar când mă uit!!!!!!

Ce explicaţii găsiţi voi pentru astfel de gesturi?

Cred că era tare cald…la el în cap!

( poza am luat-o din ziarul Libertatea online! )

Anunțuri

Single Post Navigation

25 thoughts on “Incredibil…

  1. wow, oare sa fie ceva de genul:”Invinge-ti teama” , oricum ar fi eu cred ca are probleme grave (cu capul desigur).

  2. Dupa cum arata(cat e de slab) ma mira faptul ca are bani de aer conditionat 🙂

  3. Nu am stiut ca si „Pastorii” citesc ziarul Libertatea….Wow eu il consider unul dintre cele mai murdare ziare din Romania. Este aproape de revistele xxx….. ma surprinzi frate pastor…. Sper ca nu de acolo sunt inspirate predicile…..

  4. Mda, asa cum m-am gandit comentariul meu anterior se pare ca nu va fi aprobat… Totusi nu cred ca este potrivit pentru un pastor sa se inspire din astfel de surse precum „Libertatea”…. Frate Adi, gandeste-te ce spun enoriasii cand citesc pe unde umbli pe internet. Chiar daca nu imi aprobi comentariile te asigur ca mai sunt si altii care gandesc la fel cum gandesc eu. Atentie mare frate Adi, atentie mare!!!!!!!! Mai bine scrie-ti lucrarea de licenta……

  5. ambasadorul on said:

    Simona,
    şi eu cred că trebuie să-ţi fie defect „computerul” să te apuci de aşa ceva…

    Andrei,
    pe mine mă miră că nu l-a luat vântul 🙂

    Ciprian,
    nu citesc şi nu cumpăr nici un ziar în mod special. Dar vreau să rămân informat totuşi! Cum nu am timp de TV îmi arunc privirea în pauzele de studiu pe http://www.ziare.com, unde este setată pagina pe „ACTUAL”. Acolo sunt ştirile sumarizate. Îmi este suficient!
    Ciprian,
    înainte de a ne gândi la enoriaşi, ar trebui să ne gândim mai întâi la ce zice DUMNEZEU care vede şi ce nu văd enoriaşii noştrii. Mulţumesc de avertizare dar şi pentru…. „încurajare”!

    Domnul cu tine!

  6. "Moralista de serviciu" on said:

    In primul rand nu vad rostul unor astfel de postari – se intampla multe lucruri in lumea in care traim, totusi depinde de scopul blogului selectarea „temelor de discutie”. Poate „Amuzament”, „stiri la curent”, sa „radem” de altii ce multa/putina minte au?

    Apoi, citesc din cand in cand postarile acestui blog, si cu parere de rau trebuie sa spun ca ma intristeaza mai mult decat ma bucura sau ma incurajeaza. Desigur, asta inseamna „incompatibilitate” si ca urmare voi cauta altceva pe „blogosfera”.

    Constat cu regret ca nu stiti nici sa mustrati in dragoste (Ciprian in acest post, „sora Cornelia” pt greselile de ortografie pe Mihaela in postul despre mama, fiicaRegelui cu aciditatea si impulsivitatea caracteristica varstei „fragede”, Ambasadorul cu intrebari de atac..) si calificative ironice ca „moralista de serviciu”…si nici sa raspundeti cu „intelepciunea serpilor si blandetea porumbeilor” in dragostea crestina la observatii, mustrari sau corectii.
    Nu stiu sa fi invatat din Biblie ca trebuie sa fac KO pe un frate care ma mustra de ceva care si el face (greseli de ortografie), nici ca trebuie sa-l judec ca e impulsiv si abia asteapta sa contraargumenteze fara a-l cunoaste, sau sa-l fac pe fratele meu sa-si vada barna din propriul ochi cu aciditate (lumea e plina de aciditate, crestinul oare ce trebuie sa dea pe-afara?) sau ca trebuie sa raspund cui imi cere socoteala despre ceva atacand persoana, experienta personala, etc sau ca trebuie sa calific eu comentariile altora ca fiind aberante (un raspuns potrivit spune mai mult).

    In concluzie, sa ne cercetam fiecare atitudinea si vorbele inaintea lui Dumnezeu. Si sa ne aratam dragostea de frati si respectul si fata de fratii pe care nu i-am intalnit fata in fata dupa principiul spus de Petru si Ioan impreuna: pe Hristos Il iubiti fara sa-L vedeti, cine spune ca iubeste pe Dumnezeu pe care nu-L vede si nu iubeste pe fratii pe care-i vede, nu traieste in adevar.
    Dumnezeu vede atitudinea, inima si faptele chiar daca sunteti in „mediu virtual” pe blogosfera.

    In ce ma priveste, cer scuze pentru orice greseala facuta cu voie sau fara voie fata de voi. Ramaneti cu Domnul.

  7. „Moralista de serviciu”
    🙂 ce ciudat… pana acum nu eram sigura daca asa stau lucrurile acum insa sunt sigura ca este asa, „I judecam pe alti pentru ceea ce nu ne place la noi.”
    Acum poate ca pe tine nu te ajuta cu nimic acest blog, nici o problema, important e ca sunt alti pe care chiar ii ajuta…si oricum trebuie sa fie si „criticii”, 😉
    … dar nu pot sa inteleg de ce te iei de alti cand tu esti la fel (avand in vedere faptul ca esti doar un anonim)…nu ti-au placut „replicile acide” ale unora desi tu vi cu argumente la fel de acide.
    Si mai interesant il certi pe Ambasador pentru modul lui de a mustra „in dragoste” dar pot spune ca si tu esti departe de a mustra cu dragoste…altfel ai fi gasit o modalitate mai „feminina” de a-ti spune parerea.
    Si inca un lucru pe care nu il pot intelege, ce e cu anonimatul asta? Consider ca cine are ceva de spus ar trebuii sa poata spune ceea ce simte fara a se ascunde in spatele anonimatului… in fine fiecare cum crede.

    … ma intreb insa dece nu ne place sa fim ALBINE?

    Sa cauti doar ce-i curat in viata

    precum albina’n calea sa

    cand zboara peste orice floare

    privind mereu ne’ncrezatoare

    si nu sta decat unde’i pare

    curat nectarul care’l ia.

    Cum cerbul, cat i’ar fi de sete

    mai sufla peste apa sa

    ca sa’i imprastie toti norii

    izvorului curat ca zorii

    sa’i simta doar curati fiorii

    seninului de unde bea.

    Cum porumbelul alb ce cauta

    doar verde ramura s’o ia…

    Din orice flori, din orice vale

    doar cate sunt curate ia’le

    oricat de dragi privirii tale

    de nu’s curate nu le lua!

  8. "Moralista de serviciu" on said:

    Aciditatea si atitudinea se vad in modul de exprimare, in calificativele folosite etc. Nu am folosit cuvinte grele, am spus adevarul a ceea ce vad, cu argumente obiective.
    Vrei sa-mi dai lectii de feminitate? vrei sa imi spui cum sa imi spun „parerea” „mai feminin”? Ca sa postezi un comentariu ti se cere emailul – il poti cere si imi poti da lectii practice, cum ai fi formulat tu adevarurile spuse de mine in acest post intr-un mod „feminin” dar si corect, obiectiv.
    Sa judecam fiecare lucru asa cum este in realitate, si fiecare situatie asa cum este ea de fapt. E o vorba in popor care spune ca vezi in altii ce e in tine („rade ciob de oala sparta”). Te asigur ca de fiecare data cand mustru pe cineva pt un lucru, in primul rand ma judec in ce masura il fac si eu. Asa ca te rog sa judeci fiecare situatie asa cum apare, si sa nu aplici „vorbe din popor” la orice ti se pare ca s-ar „potrivi”.
    Anonimatul nu are nici o legatura cu aciditatea sau atitudinea fara respect. Cine a postat comentariul, proprietarul blogului, cunoaste atat numele cat si emailul. Iar a fi respectuos si a mustra in dragoste nu tine de a-ti spune numele, ci de inima de crestin inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor (daca nu-mi spun numele nu inseamna ca am „libertatea” de a jigni sau a vorbi urat, acest lucru tine de CARACTER). Atentie din nou la folosirea cuvintelor si emiterea de ipoteze nefondate.
    A mustra in dragoste e o problema de principiu biblic, de esenta, nu de „feminitate” (termen pe care nu-l gasesc in Biblie).
    Am aplicat principiul „sa veghem unii asupra altora si sa ne indemnam la fapte bune” si „daca ai ceva impotriva fratelui tau, spune-i”. Se pare ca rezultatele sunt – nici o schimbare, doar justificare, contra-acuzare, defensiva etc. Concluzia mea: fara rezultat, din perspectiva duhovniceasca.
    Deci, ramane cercetarea personala, facuta de Duhul Sfant fiecaruia care e atent la soapta Sa si care actioneaza in conformitate.

    Mult har. Ramaneti cu Domnul.

  9. Da, in cele din urma m-ai convins, si imi mentin parerea.
    Cu tot respectul dar, din mesajul tau se simte aceeasi aciditate, acelasi sarcasm al omului care stie „tot”, si din pacate pentru mine mesajul tau nu a avut menirea de a ma indrepta cu dragoste ci de a imi arata cat de inferioara iti sunt eu si cat de multe cunosti tu.In fine nu are importanta.
    Viata isi va continua cursul, fie ca noi doua vom fi de acord fie ca nu.
    Cat despre anonimat…raman la parerea mea, pe mine nu ma intereseaza ca administratorul acestui blog stie cine esti, dar consider ca atunci cand ai o parere si ti-o exprimi public frumos ar fi sa stie si ceilalti cu cu cine stau de vorba…desigur asta este parerea mea si din nou nu impartasim aceleasi idei :), alt rau sa nu fie… din cauza asta sunt sigura ca o sa putem sta una langa alta in CER, nu?
    Nu am intentionat sa iti dau lectii de feminitate, din pacate nu ai inteles ce am vrut sa spun, probabil daca te-as cunoaste nici nu mi-as permite sa iti vorbesc la petu…
    Asta e, imi cer scuze daca am fost gresit inteleasa…Domnul sa ne lumineze

  10. ambasadorul on said:

    Ileana ( Moralista de serviciu ),

    În primul rând, ce eu consider uneori „incredibil” pentru alţii poate trece ca foarte banal şi fără rost. Ca unul care nu suport foarte bine înălţimile, mi s-a părut incredibil ce face omul din poză.

    Apoi, regret că blogul meu te întristează. Sper să fie doar o „întristare uşoară de-o clipă” 🙂

    Ai spus că nu ştiu să mustru în dragoste şi că apelez la calificative ironice. E imposibil să simţi „tonul vocii” sau „căldura mustrării” atunci când citeşti comentariile de pe un blog. Uneori am scris cu dragoste, dar am fost interpretat ca fiind brutal sau ironic. Recunosc că sunt mai „categoric” şi mai „ferm” în comentariile mele cu cei anonimi care o fac pe moraliştii. Recunosc că uneori am fost mai „acid” cu aceştia. Dar cred că este o dovadă de făţărnicie să te ascunzi sub anonimat şi să dai lecţii de dragoste şi de dreptate. Iată o bârnă mare care trebuie scoasă mai întâi.

    Sunt de acord cu concluzia ta: „să ne cercetăm fiecare atitudinea şi vorbele înaintea lui Dumnezeu.”

    Domnul cu tine!

  11. Multumesc pentru raspunsuri.
    Se pare ca nu se poate raspunde la o mustrare, o observatie sau un punct de vedere diferit decat….atacand pe celalalt. Intai e la randul lui acid, apoi nu e „feminina in exprimare”, apoi dea-dreptul sarcastica, superioara fiindca ea cunoaste multe, ba chiar mandra ca omul care stie „tot”!
    Consider ca am exprimat cu fermitate ceea ce invata Biblia despre purtare, vorbire, relationare intre frati de credinta (si intre oameni in general). Nu am avut atitudine superioara, nici nu am aratat ce multe cunosc, nu am jignit, nu am folosit cuvinte grele sau ironii nici un ton iritat etc. Fiecare insa reactioneaza la mustrare sau corectie dupa maturitatea pe care o are, dupa intelepciune etc. E intr-adevar foarte greu sa iti recunosti public o greseala mai mare sau mai mica, si chiar si mai greu sa ceri iertare – asta intr-adevar tine de mandrie. Ambasadorul e „diplomat” si recunoaste anumite aspecte ale comportarii sale, uitand ca „moralista de serviciu” nu era o anonima, ci semnase Mihaela – deci probabil calificativul de „moralista de servici” avea alta semnificatie?!
    Da, am inteles ce ai vrut sa spui cu feminitatea, Simona – iata pasajul citat ” il certi pe Ambasador pentru modul lui de a mustra “in dragoste” dar pot spune ca si tu esti departe de a mustra cu dragoste…altfel ai fi gasit o modalitate mai “feminina” de a-ti spune parerea”.
    Si te-am rugat sa ma inveti tu cum sa-mi spun parerea intr-o modalitate mai feminina (ca daca vrem sa corectam pe cineva, sa-i oferim si solutie pentru corectare, nu numai sa aratam cu degetul, nu?); oricand e loc de mai bine si de crestere. Un om mandru nu are nevoie de altii, unul care vrea sa invete are ce invata de la multi oameni….
    In ce priveste pe moralistii anonimi sau pe oameni care ma acuza de ceea ce fac ei, eu una ma cercetez intai personal sa vad de ce spun acest lucru despre mine – si abia apoi le atrag atentia daca si ei gresesc in acelasi mod sau daca „nu au dreptul sa imi faca observatie ca anonimi”.
    Cat despre intristarea usoara de o clipa, da, e de o clipa, cat traiesc pe Pamant, si ma intristeaza comportamentul crestinilor care e mai mult firesc decat duhovnicesc, mai mult arata cine sunt ei decat Cine este Dumnezeu, Hristos Isus, in ei…..
    Ce interesant sa ne gandim daca putem sta alaturi in Cer, dar pe pamant nu incercam sa rezolvam relatiile si situatiile, ne continuam viata in acelasi sens. Imi vine in minte pasajul in care se spune sa-ti lasi darul la altar si sa te impaci degraba cu fratele tau…..Dar poate se pot amana aceste lucruri pana in Cer, cand vom fi DESAVARSITI si vom putea ierta desavarsit si iubi desavarsit….

    Domnul sa ne lumineze, sa ne cerceteze si sa ne transforme dupa Chipul Lui.

    In incheiere,
    sora Ileana

  12. Ileana, atat de mult doresc sa poti vedea dincolo de ochiul de observator, dincolo de balanta dreptatii, dincolo de indreptatire, ceea ce Dumnezeu m-a ajutat si pe mine sa vad, ca exista ceva mai valoros in ochii Lui. Poate ma vei intelege mai usor, citind dintr-un tractat „Dying to self” (Murind fata de sine), tradus in limba romana. Autorul este necunoscut. Iata cum a interpretrat el acest adevar de fundament crestin:
    „…Cand binele tau este vorbit de rau, cand dorintele tale sunt neluate in seama, sfatul tau desconsiderat, parerea ta ridiculizata si tu refuzi sa lasi mania sa se ridice in inima ta si nici nu incerci sa te aperi, ci primesti totul cu rabdare, cu liniste iubitoare…asta inseamna A MURI FATA DE SINE.
    …Cand tu nu faci niciodata referire la persoana ta in conversatii, ori sa nu fie luate in seama bunele tale cuvinte, ori sa te simti flatat dupa ce esti laudat, cand iubesti intr-adevar sa ramai necunoscut…asta inseamna A MURI FATA DE SINE….”
    Fara tagaduirea de sine, orice atingem poarta amprenta noastra, ori vrem, ori nu vrem.
    Lillian G. Harvey spune ca: “Smerenia este singurul ogor in care prinde radacina harul.”
    Invatatura si vorbirea noastra trebuie sa duca la evlavie, sa fie pasnice, izvorate din iubire.
    Zadarnicele certuri de cuvinte nu duc la inaintarea lucrarii Lui in noi si nici a Imparatiei Lui in lume.
    Responsabilitatea noastra este foarte mare. Orice facem, sa facem ca pentru El, nu ca pentru oameni. ICorinteni10.31; Coloseni3.17, 23-25.

  13. Extraordinara invatatura practica pentru mine! Multumesc din inima!
    Nu ca o indreptarire, doar ca o explicare suplimentara, am vrut sa ajut la cresterea si cercetarea personala (atitudine, vorbire, purtare, relationare), in relatiile dintre noi, crestinii, si la trairea profunda a Principiilor biblice – am convingerea ca acesta e un „rol” biblic atat al unei femei crestine, cat mai ales al unui madular in Trupul lui Hristos, Biserica.
    Este foarte adevarata invatatura despre moartea fata de sine.
    Din Cartea Proverbelor, cine e intelept ia aminte la mustrare, si o iubeste. Cine mustra insa nu trebuie sa-si apere dreptatea ci, mort fata de sine, sa lase „continuarea” in mana lui Dumnezeu.

    Multumesc foarte mult, Gabi.

  14. Ileana, ma bucur ca iti place invatatura despre moartea fata de sine, aceasta este o norma a vietii noastre crestine. Domnul Insusi S-a pogorat din cer sa faca nu voia Sa, ci voia Celui ce L-a trimis.
    Cuvantul Sau, prin partasia noastra stransa cu El si lumina pe care doar El o poate revarsa in inima si mintea noastra, poate sa judece simtirile noastre, sa desparta duhul si sufletul nostru, sa separe lucrarea mintii noastre de lucrarea Duhului Sau, si ceea ce gandim, vorbim, slujim, sa fie din Duh si adevar.
    E foarte bine ca ravnim sa ne facem rolul de madular in Trupul Sau, dar Domnul mi-a aratat de atatea ori si m-a corectat, oprindu-ma din zelul meu, aratandu-mi ca in fiacare clipa trebuie, prin El, sa fiu in Duh si adevar, amestecul meu sa fie eliminat. De exemplu : cand ma adresez cuiva, sa-l privesc mai presus de mine, si sa simt ca, nu gresala lui ma determina sa-l corectez, ci faptul ca recunosc in mine ca Domnul mi-a dat o dragoste calda si vie pentru el. Daca aceste lucruri lipsesc din mine, corectarea mea e lipsita de Duhul care vine in respectarea cerintelor Cuvantului Sau si niciodata altfel, si, desi eu lansez corectia, ea va fi fara rodul dorit, ba chiar va strica…
    Sau, daca ma adresez unui batran si eu sunt tanar, de exemplu, in adresarea mea, sa implinesc in inima mea Cuvantul care imi spune sa fiu supus celor batrani, si in tonul vorbirii mele, batranul sa simta ca eu respect Cuvantul Domnului. La fel, daca sunt, de exemplu, femeie, si vreau sa fac o corectie unui barbat, in inima mea, sa fie bine asezat Cuvantul Lui, si anume, ca femeii i se cere o anumita atitudine in a invata un barbat, barbatul sa recunoasca in modul meu de adresare ca respect faptul caci „intai a fost intocmit Adam si nu Eva, si nu Adam a fost amagit, ci femeia a fost amagita…” Fara respectarea in inima mea a cerintelor Cuvantului, rolul meu de madular nu va atinge tinta dorita. Si fara sa-mi dau seama, intentia si ravna mea de slujire, va fi lipsita de substanta divina…va fi o dorinta realizata prin mintea si vointa mea.
    Domnul sa ne ajute sa fim foarte cinstiti cu noi insine, si de dragul Lui, sa invatam sa facem loc implinirii Cuvantului Sau in inima noastra…atunci, doar, intentiile noastre vor da rezultatul dorit, si-L vor cinsti pe El.

  15. In ce ma priveste, imi insusesc mustrarea si invatatura de la tine, Gabi.
    In ce priveste pe ceilalti care au facut intr-o masura mai mare sau mai mica acelasi lucru (sau alte lucruri) pe acest blog (care „tac”, „nu recunosc” sau „se justifica” pentru comportamentul lor), „fiecare sa se cerceteze dar pe sine”…..
    Ceea ce inveti tu se aplica tuturor crestinilor autentici si tuturor madularelor sanatoase din Trup.

    Dumnezeu sa lucreze in fiecare din copiii Sai!

  16. Multumim lui Dumnezeu, Ileana, ca El ne ajuta, prin Duhul Sau, sa ne schimbam dupa gandrea Lui…
    La a fi schimbati in chipul Lui, sa ne ajute El, sa dam navala…Domnul ii spune lui Petru: „..tie ce-ti pasa? tu vino dupa mine!”
    Cand ne smerim, suntem inaltati…evident, nu in fire, ci in El…

  17. AMIN !!!

    La toate ai raspuns sau replica, nu, Gabi?

    Multumesc pentru „avertismente” si „mustrari” si pentru „invataturile” pe care mi le-ai reamintit din Biblie.

  18. Cateva lucruri de spus (dupa o analiza mai indelunga):

    Cei care folosesc Biblia ca „baza de invatatura” si de „argumentare” in probleme de „viata practica” trebuie sa „foloseasca” corect Biblia, dupa o exegeza corecta a textului si o hermeneutica adecvata.
    Pentru exemplificare, sa ne uitam la pasajul Ioan 21, in care Domnul ii spune lui Petru „ce-ti pasa tie? tu vino dupa Mine”

    Ioan 21:20-23
    20 Petru s-a intors, si a vazut venind dupa ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cina, se rezemase pe pieptul lui Isus, si zisese: Doamne, cine este celce Te vinde?”
    21 Petru s-a uitat la el, si a zis lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
    22 Isus i-a raspuns: Daca vreau ca el sa ramina pina voi veni Eu, ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine!”
    23 Din pricina aceasta, a iesit svonul printre frati ca ucenicul acela nu va muri deloc. Insa Isus nu zisese lui Petru ca nu va muri deloc, ci: Daca vreau ca el sa ramina pina voi veni Eu, ce-ti pasa tie?”
    Deci, ce anume sa nu-i pese lui Petru? Daca Ioan nu va muri deloc pana la venirea Lui sau daca Ioan va cadea intr-o greseala ? Textul este clar!

    Apoi subiectul mustrarii fratilor – cateva citate biblice:

    Galateni 6:1 Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, cari sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu.

    1Timotei 5:19-20 Impotriva unui presbiter (Sau: batrani.) sa nu primesti invinuire de cat din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce pacatuiesc, mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica.

    1Corinteni 5:12-13 In adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? … Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela.

    1Corinteni 11:31-32 Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati. Dar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi odata cu lumea.

    Si un exemplu practic, real, istoric, de mustrare: Pavel mustra pe Petru:

    Galateni 2: 11Dar cînd a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osîndit.
    12În adevăr, înainte de venirea unora dela Iacov, el mînca împreună cu Neamurile; dar cînd au venit ei, s’a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
    13Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că pînă şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
    14Cînd i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: ,,Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?„

    De aici se vede ca trebuie sa iti pese de trairea fratelui tau, sa veghezi asupra lui pt fapte bune si sa-l ridici cu duhul blandetii ori de cate ori cade in vreo greseala. Desi contextele citate anterior sunt diferite (unele adesandu-se lui Timotei ca si conducator de biserica) Principiile exprimate aici dau o intelegere complexa asupra „mustrarii fratilor in dragoste”.

    Dragostea din inima trebuie sa fie motivul pentru aceasta mustrare, nu aratarea cu degetul, condamnarea, „certurile de vorbe”, indreptatirea.

    Apoi, indreptarea cuiva nu depinde de forma in care a fost mustrat. Invataturile de mai sus arata cum trebuie sa mustre un frate pe alt frate: cu dragoste, duhul blandetii….Insa cel care e mustrat ar trebui, daca e intelept, cum spun Proverbele, sa ia seama la mustrare (asa cum e ea, uneori poate prea ferma si categorica) si sa o iubeasca, ca sa devina si mai intelept (si sa creasca in lucrurile duhovnicesti).
    Mustrarea poate veni si de la un necredincios care nu iubeste pe credinciosul pe care-l mustra cu dragostea Domnului, dar consider ca cel credincios trebuie sa ia seama la ORICE MUSTRARE si sa caute sa se indrepte, cu pocainta si schimbarea comportamentului gresit. Desigur, nimanui „nu-i pica bine” o mustrare fiindca ii vizeaza „eul”,”mandria” …dar copii Domnului trebuie sa ia in seama mustrarea si sa judece inaintea Domnului daca aceasta e reala, corecta, si sa se indrepte in caz afirmativ.

    Apoi, mandria si smerenia se vad si in replici de atac si defensiva. Poti ataca in cuvinte „grele”, poti ataca in „cuvinte blande” – nu forma arata atacul, ci esenta continutului mesajului transmis si atitudinea din inima.

    Eu in primul rand, si fiecare din noi apoi, sa ne cercetam, cum ziceam inaintea Domnului, si sa fim o comunitate reala de dragoste si credinta in Domnul Isus si traire reala a credintei.

    Mult har si binecuvantare

  19. un suflet dezamagit on said:

    Draga Ileana, iti trimit cateva din „perlele” inimii si mintii tale, care sa-ti dovdeasca puternica lucrare a firii, adesea agresiva. Te-am urmarit cu atentie si, cu regret , am constatat ca nu poti , pentru ca nu vrei ,sa pierzi. NU AI INVATAT NIMIC DIN LUCRAREA CRUCII IN VIATA UNUI CRESTIN, DE ACEEA tu trebuie sa fi totdeauna deasupra, sa ai ultimul cuvant .Ce trist si fara de rod si rost este! Ce te vei face cand te vei casatori? Vei fi intr-un razboi continuu de vorbe si argumente cu cel pe care va trebui sa-l asculti si sa-i fi supusa deplin ca Domnului? Nu cumva ai clocotit in fata sfaturilor absolut duhovnicesti pe care le-ai primit si, cand ,ai fi putut sa iesi biruitoare in duh , tacand …ti-ai debordat inima cu aceleasi practici firesti, chiar daca invoci Biblia ? Ileana si pe blog se sta sub Cruce ! Cel mai tare este cel care stie sa piarda ! Si acum reaminteste-ti:
    „daca esti mama, nu mai esti chemata la nimic altceva?
    Iei concediu de la slujirea in biserica?!
    Si dai demisia definitiv, pentru toata viata, de la serviciu?!
    Tu esti mama. Atat?!
    As aprecia daca mi s-ar spune pe nume, ILEANA, nu Lenuta ca nu ne cunoastem personal, si nici nu ne alintam pe net in diminutive!
    Trebuie pastrata atitudinea de respect si iubire crestina, daca suntem ce pretindem ca su ntem.Trebuie echilibru si intelepciune in TOATE . Toate aceste lucruri le-am exprimat eu, deja. Insa atatea femei crestine, mai ales in familii pastorale, nu mai fac nimic altceva, pe motiv ca sunt mame si rolul lor e sa se ocupe de casa. Nu slujire in biserica, nu munca, nu servici, nu nimic, doar curatenie, mancare si copii. Despre rolul femeii crestine cunosc destule, ca doar sunt o femeie crestina.
    Ce-ar fi sa ne spui ceva despre ROLUL TAU, ca TATA al acestor copii???
    Ea e managerul de proiect, tu ce esti???
    Si prioritatea unui “pastor” care e? Lucrarea sau familia? Dar prioritatea unui barbat crestin?
    Ce frumos vorbim noi despre prioritatile si rolurile altor persoane, si nu despre ale noastre – femeile sa vorbeasca de rolul femeii, barbatii sa invete pe barbati rolul si prioritatile barbatului…..Cred ca asta e un principiu de “mentoring” din Timotei.
    Oau, multumesc pentru explicatiile date atat de frumos !
    Cum spuneam, pe blog nu vorbesc despre viata mea personala. De unde am experienta si de unde am vazut ce am spus ca am vazut, este “credibilitatea si integritatea mea”, pe care nu e nevoie sa o justific fata de voi dandu-va detalii despre viata mea personala pe net, cand nici nu va cunosc!
    Cu tot respectul pt Dr.Dobson – probabil cu doctorat in “psihologie” si nu in medicina sau teologie , explicatiile si informatiile pe care le furnizeaza – cel putin cele “citate” aici – sunt cel putin simpliste daca nu incomplete si inexacte.
    Apoi, care e ordinea corecta? Pentru ca au testosteron, baietilor le plac etc etc si sunt lideri? Sau pentru ca au fost chemati de Dumnezeu sa fie “lideri”, sunt si “echipati corescpunzator”?
    Apoi “conducerea” aceasta e aventura, initiativa, si ce ma aud despre “masculinitate” “biblica sau seculara”? Hristos ne invata CONDUCEREA PRIN IUBIRE. Ce inseamna aceasta? Ce inseamna practic? Zi de zi ? Ce inseamna supunerea femeii? Practic? zi de zi?
    subiecte de meditat…si de studiat din Biblie, pentru cei ce vor sa afle adevarul.

    Ce vreau sa spun e ca “psihologii” crestini si alti crestini scriu tot felul de carti, dupa ideile personale pe care le au si le-au format dupa diferite “conceptii” de viata mai mult sau mai putin biblice, dupa experientele lor personale mai mult sau mai putin validate prin Cuvantul lui Dumnezeu.
    Eu una, cand voi avea copii, voi studia si mai mult Biblia sa vad ce are de spus despre anumite subiecte, si voi merge la oameni in credinta de multi ani, care au experienta reala de viata si care stiu ca traiesc cu Dumnezeu, pentru a “afla informatii” sau a “cere sfaturi care ajuta” – e adevarat ca sunt putini oameni de acest fel, dar totusi sunt.
    Consider nebiblice abordarile diferitelor probleme gen “puritate emotionala”, “eficienta in comunicare”, “diferente intre sexe”, “educarea copiilor” dupa tot felul de idei “practice” umane si nu dupa aplicarea practica a Principiilor Cuvantului lui Dumnezeu. Dar trebuie mult discernamant, maturitate si intelepciune de sus pentru a “filtra” aceste idei si a descoperi raspunsuri personale la problemele reale de viata.

    Nu stiu dupa ce criterii se fac aceste diferentieri intre baieti – fete ..dupa ce sport practica? dupa ce haine imbraca ??? sau poate e doar o lista de amuzament …..
    poate ar trebui studiate diferentele psihologice,(Parca ziceai ca nu ai nevoie de psihologi!!) aduse de Dumnezeu prin creearea barbatului si a femeii …si descoperit scopul si “originea” acestor diferente “voite”.
    O filosofie de viata corecta – dupa criteriile lui Dumnezeu – va conduce la o viata traita zi de zi in care Dumnezeu Isi gaseste placerea !”

    Cu siguranta ca imi vei raspunde!

  20. Ileana, fara sa ma ating de valoarea speciala a hermeneuticii, vreau sa spun ca sunt multi care o abordeaza, dar, din pacate, putini, in inima carora patrund cu adevarat Cuvintele vietii, care fac ca „El sa creasca”, iar omul sa se micsoreze. Cunostinta, dupa cum spune Cuvantul, poate sa inganfe, dragostea zideste.
    Un batran profesor, la Seminarul teologic de la Bucuresti, spunea, mahnit, studentilor: „mai putina omiletica si, mai multa „umiletica” „.Cand eul nostru e activ, vede in orice adevar adresat, un atac, dar, cand prin mila si harul lui Dumnezeu, stim ca suntem „un vierme” inaintea Lui, ne intereseaza cel mai mult, sa sorbim orice cuvant care ne imbogateste in El.
    Desigur, versetele subliniate de tine, legate de buna mustrare facuta cu simtamant fratesc, sunt „da” si „amin”. As remarca ca, in special, sunt facute de frati lucratori, catre frati. Sa le imbinam insa, dupa cum iti scriam, cu pozitia fiecaruia specifica, mentionata in Cuvant, pozitie pentru tanar in raport cu batranii, pozitie a femeii in raport cu barbatii, sau cu presbiterii, conditii de nenegociat in vremea aceasta a liberalizarilor. Ramanand fideli Cuvantului, in ansamblul sau, vom putea aduce rod duhovnicesc.

  21. Desigur, fiind atat de lumeasca, nu pot sa nu raspund ……ai avut dreptate, suflete dezamagit, cu siguranta iti raspund.

    Ceea ce observ eu e un schimb de raspunsuri si adevaruri, dar, depinzand de cine le spune, unul e agresiv si lumesc, celalalt doar spune un adevar duhovniceste.
    Eu vorbeam de invatatura corecta din Biblie si cu argumente corecte biblic, mi se raspunde ca „mai putina homiletica si mai multa umiletica” – desigur sunt multe aspecte legate de un anume subiect, dar in loc sa pastram „tema la subiect”, ne legam si de alte aspecte – probabil tocmai pt a avea ultimul cuvant. „dragostea zideste, cunostinta ingamfa” etc
    Bine, eu sunt lumeasca si de aceea nu pot sa tac si vreau sa raspund. Dar voi care raspundeti abordand alte aspecte, pe langa tema de discutie, doar ca sa „ma corectati” la randul vostru? Ce spune asta despre voi?
    Din pacate, nici unul din voi nu mi-a aratat prin comportamentul sau, prin exemplu personal, cum sa ma corectez, nici cum procedeaza un crestin mai duhovnicesc ca mine.
    Mustrarile la subiect mi le-am insusit de la tine, Gabi, si voi gandi la ele.
    Atacul nu e un adevar spus cum zici tu, ci este dorinta ca in mod continuu sa raspunzi cu alte lucruri celui care iti spune anumite lucruri, adica sa te abati de la tema propriu zisa si sa comentezi sl alte lucruri negative – cred ca aceasta „cearta de vorbe” ar putea dura la nesfarsit, oricand ai descoperi alte si alte lucruri despre care sa imi faci observatie (si pe drept cuvant, sunt plina de pacate si de lipsuri).
    Da, ai dreptate, Gabi, din pacate putini sunt transformati in inima de Cuvant. Mai ales ca multi sunt „invadati” de un Cuvant pervertit de interpretari false si care dau invatatura falsa vis-a-vis de Evanghelia Domnului Isus.
    Suflete dezamagit, imi cunosc atat perlele mintii cat si pe cele ale inimii. Ma bucur ca te-ai ostenit sa le cauti si sa le enumeri -asta arata ce preocupari duhovnicesti ai si tu (cred ca te recunosc din alte comentarii ca persoana: imi amintesc cum Cornelia a luat greseala cu greseala din ce scrisese Mihaela la postul despre mama). Da, reactiile sunt intense vis a vis de anumite probleme abordate, dintr-o anume perspectiva – insa proprietarul blogului era simplu sa spuna: „va rog reformulati comentariul, e prea agresiv pentru a fi publicat”. Diferenta este in a fi ferm contra unor subiecte sau atitudini ale unor oameni (mustrare si corectare), si a fi impotriva unor oameni si frati (mandrie si fire pamanteasca).
    Anumite reactii imi provoaca suparare si enervare (da, in firea pamanteasca). Ce pacat ca nu am un exemplu duhivnicesc in vreunul din voi, care se enerveaza ca si mine pe moment dar care reactioneaza duhovniceste in final.

    In ce ma priveste, am acordat destul timp si energie acestui blog. Nu vreau sa castig nimic, doar am dorit ca adevarul sa fie spus asa cum este.
    Castigul il aveti voi, cu mai multe „argumente” si cu „exemplul personal” al vostru de vietuire.
    Cum spuneam, acest blog este pentru cei pe care ii ajuta.
    Raspundeti ce doriti, eu nu ma mai las provocata (imi pare rau ca am facut-o pana acum si cer scuze celor care au fost deranjati de aceasta). Ah, si multumesc pentru grija pentru familia si sotul meu – asta consider ca e chiar o problema personala, dar ce frumos ca se preocupa altii de cum ma comport eu fata de sotul meu. Nu purta tu de grija familiei mele, suflete dezamagit, Domnul sa aiba mila de ei si indurare !
    Imi cer scuze ca nu am gasit o modalitate mai frumoasa de a-mi exprima ultimele pareri.
    Domnul sa ne lumineze pe fiecare, si sa descopere ce e in inima fiecaruia.

  22. Ileana, sincer, nu am avut nici un alt scop legat de tine, decat o reala partasie, in care ti-am impartasit din ceea ce Dumnezeu m-a invatat, si ma straduiesc sa implinesc, prin harul care I-l cer zilnic, si am considerat ca e importamt sa marturisesc spre folosul altuia.
    Multumesc pentru ceea ce spui ca ti-ai insusit, si marturisesc ca numai Domnului I se cuvine orice cinste si lauda. Iti marturisesc ca m-am simtit gresit inteleasa de tine, in lucruri care nu le-am avut in intentie in felul cum tu mi-ai scris.
    Cand comunicarea nu mai este pe fondul pacii, nu mai este cu folos, de aceea, te rog, iarta-ma in ceea ce consideri ca ti-am gresit, si ma opresc in a-ti scrie, avand incredere ca Duhul Sfant, la timpul Lui, in felul Lui, va implini in noi, ceea ce acum, in neputinta noastra, nu reusim sa vedem si sa ne fim de folos.

  23. Mi-am zis ca ar trebui sa tac si sa imi vad de treaba, sa trec pe langa, sa las lucrurile asa cum sunt si sa ii las pe ceilali sa comenteze. Dar nu pot sa trec nepasatoare. Pentru ca nu stiu de ce oare ne este asa de greu sa ne acceptam defectele si aruncam mereu vina pe cei din jurul nostru. „Si eu gresesc dar „X’ e mult mai pacatos, si vorbirea mea este dura, dar a lui „Y” ucide,…” si astfe pasam de la unul la altul, mereu pe posturi, mereu in defensiva, nu cumva sa scapam ocazia de a-l taxa pa celalalt.
    Atunci cand vorbeam despre „feminitate”, era vorba despre calitatea aceea pe care noi femeile o avem (sau ar trebui sa o avem), si anume despre a ne spune parerea frumos, fara sa lasam impresia ca parerea mea este cea mai buna si toata lumea ar trebui sa tina cont de ea…
    Poate mie nu imi place un anumit articol postat pe acest blog, dar se poate foarte bine ca altei persoane acel articol sa ii insenineze ziua, sau poate ca cineva nu este de acord cu parerile mele, si atunci consider ca are dreptul sa isi exprime liber parerea (in limitele bunului simt desigur).
    Personal nu cred ca administratorul blogului ar trebui sa fie nevoit sa spuna:”“va rog reformulati comentariul, e prea agresiv pentru a fi publicat” mai ales cand este vorba de noi cei care ne numim copii ai Domnului…
    Cat despre tine Ileana, nu pot decat sa iti respect hotararea de a nu te mai lasa antrenata in aceste discutii, si chiar hotararea de a nu-ti mai „pierde vremea” cu acest blog, mai bine lasa-ne pe noi cei care asteptam cu nerabdare un alt articol, care poate o sa ne mai descreteasca fruntile, sau sa ne apropie mai mult de Domnul.
    Ma rog pentru tine sa iti fie bine, si chiar daca nu o sa mai comentezi nici-un articol stiu sigur ca vei mai trece prin Ambasada, si vei citi ce au postat ceilalti (din curiozitate macar, doar femei suntem nu? 🙂 )
    Si ma rog ca Domnul sa ne dea intelepciune sa invatam Arta Comunicarii!!!

  24. Se pare ca de atata „meci” nu mai deosebiti bine lucrurile.
    Nu e vorba de „cine are dreptate”, nici de cine castiga lupta de argumente, nici de exprimarea parerilor personale, ci de adevarul lui Dumnezeu si de ce invata Biblia despre un lucru, despre orice subiect – atat in comentarii cat mai ales pe articolele de pe blog. Nu e vorba de „schimb de pareri” omenesti (care sunt relative si schimbatoare) ci de invatatura sanatoasa a Domnului care este adevarul, unul singur.
    Nu e vorba nici ca „cel care nu a pacatuit niciodata sa arunce primul cu piatra” – e vorba ca fiecare sa se corecteze in ce pacatuieste si fiecare sa vegheze atat asupra sie insusi cat si asupra fratilor si surorilor: daca aveti o problema cu totii (aceeasi problema), corectati-va cu totii, si Ileana si comentatorii si bloggerul – care e mai duhovnicesc recunoaste primul ca a gresit si se corecteaza primul si cere iertare primul.
    E cu atat mai grav cu cat pastorul unei turme posteaza articole de o calitate indoielnica sau are anumite atitudini „crestinesti” fata de comentatori, anonimi sau nu – el ar trebui sa se faca pilda turmei.
    Cine nu are intelepciunea sa posteze un comentariu ziditor, chiar daca e copilul Domnului, trebuie sa fie oprit de unul mai intelept ca el sau cel putin de unul care are mai multa autoritate ca blogger – autoritatea de a opri un comentariu.
    Intelegeti ce ati facut? Ati facut de rusine Numele Domnului, fiecare in felul lui. Eu as sterge, ca blogger, toate comentariile din acest „meci” si din „alte meciuri” intre comentatorii altor articole – e o rusine sa le citeasca atat credinciosi cat si necredinciosi.
    Il rog pe Domnul sa invatati cu totii din aceste greseli, si pe viitor sa procedati altfel, ca sa faceti cinste Lui.

  25. Pentru „T”
    Ai intrat si tu in competitie , ca sa te „citeasca” necredinciosii?
    Chiar nu poti deosebi invatatura sanatoasa care s-a dat , anulezi totul? Sau poate parerea ta e superioara si numai ea conteaza? Regret ca nu vezi cat adevar in dragoste s-a scris . Citeste mai atent si nu impune cenzura dialogului, chiar daca uneori adevarul e rostit mai apasat!

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: