Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Politician sau Predicator?


Observ şi eu că în ultima vreme politicienii dau târcoale amvoanelor şi bisericilor. Şi noi ştim de ce!

Cred că politica nu are ce căuta la amvon şi nici în biserică.

Nu mă înţelegeţi greşit. Nu vreau să merg prin lumea asta cu ochelari de cal. Şi nici nu promovez izolaţionismul. Nu cred că este nimic păcătos în implicarea publică socială. Dacă cineva vrea să devină consilier, primar sau senator, are toată libertatea şi toată încurajarea mea.

Cu o singură excepţie însă: să nu fie păstor şi să o facă numai pentru slava lui Dumnezeu.

1 Timotei 4:12 este valabil pentru orice creştin:

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru cei care sunt pocăiţi şi sunt implicaţi în politică. Dar un lucru aş vrea să fie clar: activismul politic este o vocaţie diferită de cea de păstor.

Este imposibil să fii un bun păstor şi în acelaşi timp un bun politician.

Puterea Politica nu are nimic comun cu Puterea Spirituală.

Dacă privim la priorităţile bisericii din Noul Testament nu vom găsi nimic despre accesul în guvern. Ne uităm la profilul pe care Scriptura îl aşează pentru păstori şi nu vom găsi nimic despre abilităţi politice. Unii din ucenici au încercat să-l convingă pe Domnul Isus că ar fi mult mai eficient dacă ar forma un guvern. Răspunsul Mântuitorului a fost un categoric: NU!

În faţa unui politician, Domnul a spus:

„Împărăţia Mea nu este din lumea asta.”

În împărăţia Domnului, dacă vrei să ocupi postul cel mai mare, trebuie să ocupi mai întâi pe cel mai mic. Cu aşa reguli, nu vei intra în nici un parlament pământesc.

Nu cred că viciile şi bolile societăţii în care trăim au un remediu legislativ. Dacă ne imaginăm că activismul politic este calea cea mai eficientă de a influenţa societatea ( cultura ) atunci ne înşelăm în stil mare. Nu cred că Biserica va câştiga lumea pentru Cristos făcând lobby pe holurile parlamentului fie el european sau dâmboviţean.

Cred cu tărie că priorităţile şi încrederea noastră trebuiesc puse în alt loc. Singura putere care ne poate salva de viruşii spirituali care zburdă prin societatea noastră este puterea Evangheliei Domnului Isus. Această Evanghelie are puterea de a regenera inima mea şi a ta şi a tuturor românilor. Şi a fiecărui om din lumea asta!

1 Corinteni 1:21

Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

Predicarea, nu lobby-ul, este metoda de a face cunoscut Adevărul.

Ni se spune că dacă vrem să fim auziţi, trebuie să o facem printr-un proces democratic. Trebuie să facem campanie şi să stăm în spatele acelei legislaţii sau a politicienilor care ne suţin părerile, opiniile şi punctele de vedere.

Dar nu asta e calea biblică de a face cunoscut Adevărul! Predicarea în public este maniera biblică prin care biserica lui Cristos îşi spune Mesajul.

Apostolul Pavel nu a încercat să conducă maşinăria politică, sau să impresioneze intelectualii din academie şi nici să atragă vedetele din industria de divertisment spre admiraţia poporului.

Nimic altceva decât pe Cristos cel răstignit.

1 Corinteni 1:22

Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.


Anunțuri

Single Post Navigation

25 thoughts on “Politician sau Predicator?

  1. Daca pastorii care se implica in politica ar avea cel putin tot atat etuziasm pentru lucrarea lui Dumnezeu cat au pentru obtinerea rezultatelor electorale (adica trup si suflet cu zi si noapte) ma întreb unde ar ajunge bisericile pe care le slujesc sau în care sunt implicati ? Dumnezeu sa ne dea pasiune la toti pentru lucrarea sa si sa ne ridicam unii pe altii cata vreme mai este har. Domnul sa fie cu toti cei cu inima sincera. Amin

  2. Deci: „Puterea Politica nu are nimic comun cu Puterea Spirituală.”
    DAR e aceptabila pentru… crestinii de a 2ª!!?? Numai pentru pastori nu!?
    Pe ce baza ati ajuns sa formulati „exceptia”!?
    Vocatia / chemarea este doar la „pastorala”?? Dumnezeu are o chemare / vocatie doar pentru pastori!!?? Cum ati ajuns la concluzia asta (implicita)?
    Cred ca e o diferentiere la care s-a ajuns datorita TRADITIILOR – chiar daca evanghelicii afirmam sus si tare ca „noi nu avem traditii”
    Fara indoiala Biblia ne cheama pe toti cei care formam trupul lui Cristos, Biserica Lui, sa predicam mesajul mantuirii.
    Pericolul afirmatiilor implicite este de a considera doar vocatia de pastor ca de „nivel spiritual” si a privi ca mai putin spirituale alte chemari, in timp de afirmam si recunostem ca Dumnezeu il cheama pe fiecare unde El il vrea; NU e spirituala nici NEascultarea spre pastorat cum nu e nici cea spre o alta vocatie.
    TOATA Biblia ne revela voia Domnului!
    Multa grija cu „elitismul” spiritual!!

  3. ambasadorul on said:

    Voicu,

    Fiecare copil al lui Dumnezeu este chemat să fie sare şi lumină în lumea asta în locul în care l-a aşezat Domnul.
    Nu, nu cred că avem creştini clasa 1 şi creştini de clasa a 2-a. Avem aceeaşi valoare absolută în ochii Domnului. De aceea nu este vorba despre elitism spiritual.
    Dar Scriptura ne spune clar că episcopii ( păstorii ) au o slujbă unică: predicarea Cuvântului la timp şi nelatimp şi păstorirea turmei lui Dumnezeu după voia lui Dumnezeu şi cu lepădare de sine, făcându-se pilde turmei.
    Şi pentru că slujba este unică şi standardul este deosebit.
    Păstorul trebuie să îşi împlinească bine slujba! Şi pentru asta e nevoie de dedicare totală!

    Mecanic, doctor, student, ţăran, afacerist…cu toţii suntem chemaţi să fim sare şi lumină şi să facem totul spre slava lui Dumnezeu!

  4. Ma intreb si eu fata in fata cu aceste opinii la care subscriu din toata inima, si tare mult as vrea sa gasesc raspuns la intrebarea: Ionel Tutac, secretarul baptistilor din Romania, este pastor sau politician? Nu de alta dar le face pe amandoua si mai ales pe cea din urma se pare ca o face chiar cu mai multa ravna decat pe prima. Multumesc.

  5. politician si predicator=incompatibilitate
    sunt de acord cu dv.,frate Adi,asteptam sa scrieti despre asa ceva,iar raspunsul la comentarii dovedeste intelepciune ce vine de la Dumnezeul nostru, caruia nu-i place sa punem altceva pe primul loc.Nu se pote sluji la doi stapani…..

  6. ciprian on said:

    Draga Ambasador,

    Sunt de-acord cu tine in ceea ce priveste implicarea pastorilor in politica. Si eu cred ca pastorii sunt oameni chemati de Dumnezeu si pusi de-o parte pentru o slujba speciala. Insa totusi problema aceasta ridica o intrebare? Ce facem cu pastorii care mai au si alta slujba pe langa cea de pastor? Ma refer la acei pastori care sunt pastori dar nu sunt implicati in politica in schimb sunt implicati in alte slujbe… Uneori fac lucrul acesta impinsi de cele zece oua si un litru de lapte pe care il primesc de la bisericile pe care le pastoresc. ALtii asa vor ei sa mai faca ceva in afara de lucrarea de pastorire…. Ce zici? Cred ca ar fi interesant sa dezbatem putin subiectul…
    Un alt subiect interesant de dezbatut (poate scrii ceva si despre asta) ar fi despre pastorii care au 1+2, 3, 4, 5, etc Biserici…. Ce zici?

  7. In situatii deosebite, „masuri deosebite”:

    Faptele Apostolilor 18: 2-6: 2Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

    3Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

    4Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci.

    5Dar cînd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s’a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.

  8. Oare cum se face ca tot mai multi Predicatori sunt pasionati de politica.Nu pot sa nu ma intreb unde este pasiunea pentru Hristos pentru Evanghelie.Desigur este mai comod sa fluturi lozinci in vant decat sa alergi cu Evanghelia din loc, chiar daca masina ta este ultimul model aparut pe piata.
    Nu vreau sa judec pe nimeni, desigur fiecare are libertatea sa aleaga incotro alearga si spre ce se indreapta. Doar ca un lucru e sigur acolo unde se intalneste Adevarul cu minciuna, unde se fac compromisuri, si acolo unde negru se intalneste cu albul e clar o zona GRI, adica nesigura…Oare merita sa iti risti Vesnicia pentru cativa ani de cariera politica?
    Cred ca NU.

    Chiar daca nu imi place anonimatul, sunt de acord cu ce spune „anonim”(de altfel Domnul sune asta)…Nu se poate sluji la doi stapani…

  9. Draga Ambasadorule,
    Nu pot decit sa fiu de acord cu teza centrala a textului tau, si anume, aceea ca clericii n-ar trebui sa se implice in politica militanta.
    Am insa mari rezerva in ce priveste argumentarea ta.
    Ideea (implicita in textul tau si in raspunsul la comentariul lui Voicu) cum ca vocatia eclesial ar fi superioara oricarei alte vocatii, mi se pare suspecta din mai multe puncte de vedere.
    Mai intii, faptul ca tu esti pastor o face sa fie argumentatie pro domo si, oarecum suspecta, chiar daca, este posibil totusi sa fie adevarata in ciuda acestei situatii. In acest caz insa cred ca ar fi mai decent sa-l lasi pe laici s-o afirme.
    In al doilea rind, aceasta idee este complet straina de spiritul Reformei. Ea tine mai degraba de un clericalism pre-Reforma, care a patruns la noi probabil pe filiera ortodoxa.
    Este vorba de fapt o erezie recenta, care face ravagii mai ales in cultul baptist, care a devenit in ultimii douazeci de ani rpobabil denominatia cea mai clericala din Romania (fapt dovedit de absenta absoluta a laicilor in conducerea cultului).
    Invatatura clara a Reformei este ca toate vocatiile sunt egale ca demnitate si valoare, la fel ca si puterea care are trebui sa le anime. De aceea, daca cineva are viocatia de politician, acela n-ar trebui sa se injoseasca devenint pastor. Iar daca cineva are vocatia de pastor, acela n-ar trebui sa se injoseasca devenind politician.
    Chemarea lui Dumnezeu este cheia si toate chemarile sunt egale in economia lui Dumnezeu. Aceasta, cred eu, in ciuda insistentei contrare si suspecte a pastorilor nostri, este invatatura clara a Scripturii, promovata de promotorii Reformei protestante.

  10. alt anonim on said:

    Prin 1990, la congresul de constituire a UTCB, la Oradea, alaturi de fratele Ton s-a adresat congresului si o baronesa crestina, din Camera Lorzilor. Atunci, pentru prima data, am auzit pe cineva indemnandu-ne sa facem toti crestinii POLITICA. Si argumentele ei au fost convingatoare: legile sustinute de ea in parlament, au fost in interesul crestinilor si al bisericilor crestine, datorita prezentei ei si a altor crestini in Camera, in scolile engleze, la vremea aceea, nu se invata decit religia crestina si daca noi crestinii nu facem politica, atunci o fac doar cei necredinciosi, etc.
    De ce este incompatibilitate intre Pastor si Politician. Este politicianul ceva stricat, alterat, cu o slujba murdara? Ma mira aceasta atitudine a celor care sustin asta, mai sus. Pe noi, pocaitii, cine ne reprezinta in Parlament? Tot cei de pana acum? Tot ateii, comunistii, etc.? Ne mai putem lua noi dupa clasa politica actuala, sau e vremea sa apara si niste politicieni, chiar si pastori, dar care sa puna pe primul loc pe Dumnezeu si sa faca ceva cu ajutorul Lui, pentru tara asta

  11. Fratele meu, de ce ar trebui oare sa ne apere pe noi popii evanghelici? Suntem oare oligofreni si nu ne putem apara singuri? Ori au ei cumva o ontologie superioara noua, asa cum incerca cindva sa ma convinga un tinar pastoras, care nu stia bine nici cu ce se maninca teologia?
    Argumentul Ambasadorului si al meu, in acest sens, este ca chemarea eclesiala este diferita de cea politica. Atit si nimic mai mult. La care eu adaug, nici superioara, nici inferioara, ci doar diferita.
    Baronesa Cox nu este cleric, desi, fiind anglicana, ar fi putut fi.
    Ea nu pleda pentru intrarea popilor in politica, ci pentru mobilizarea laicilor.

  12. Doar cateva nesemnificative aprecieri. As dori sa raspund in primul rand Naivului, care se intreba retoric vis-a-vis de Ionel Tutac. Cuantificarea ravnei in ce-l priveste pe el, dar nu numai, este susceptibila de o aproximare subiectiva. Cei ce-l cunosc ca si politician il respecta ca si pastor iar cei ce-l cunosc, cu adevarat, ca si pastor, ii admira abilitatile de politician. Este adevarat ca a fi politician astazi in Romania este o aventura de risc spiritual maxim insa exista si surprize placute.
    In al doilea rand as dori sa remarc un trend ingrijorator (si aceasta observatie nu vine nicidecum din partea unuia care ar putea fi acuzat de fundamentalism, desi in mod usor ironic, am tangente cu aceasta miscare, ci eventual, din partea unui conservator moderat) ce pare sa minimalizeze monergismul divin in viata sociala, ridicand contributia umana la rang de asistenta divina. Dumnezeu poate, cu alte cuvinte, sa ne binecuvinteze si singur, dar imaginati-va cu vreo doi-trei parlamentari crestini ce mari izbanzi am avea!
    Nu as vrea sa cred ca un apel rezonabil la o asezare cuminte in teritoriul biblic poate naste pasiuni altele decat cele sfinte din partea celor ce se fac partasi Duhului Sfant in misiunea salvarii celorlalti si a comunicarii adevarului salvator.
    Dumnezeu sa ne ajute !

  13. ambasadorul on said:

    Frate Dănuţ,

    vă spun mai întâi bun venit în „ambasadă”.

    Aşa cum am răspuns şi lui Voicu cred că nu avem creştini de prima mână şi de „second hand”. Avem aceeaşi valoare absolută în ochii Domnului. Apostolul Pavel îşi începe scrisoarea către cei din Corint astfel:
    „Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu…”

    Aş putea spune: „Adi, chemat să fie mecanic/doctor/păstor/fermier/ prin voia lui Dumnezeu.” Da, chemarea este egală ca demnitate şi valoare.
    Totul spre slava lui Dumnezeu!

    Şi chiar dacă sunt suspectat de argumentaţie pro domo, mă bucur enorm că Scriptura spune „Adevărat este cuvântul acesta: Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru BUN.”

    Cât despre prezenţa laicilor în conducerea cultului, nu ştiu ce să spun acum. Dar mă gândesc la Andrei Şaguna, cel care a promovat prezenţa laicilor la conducerea Bisericii ortodoxe. Şi se pare că nu a fost o idee strălucită.
    Ce înseamnă „laic” pentru noi? Care este rolul „clerului” în biserica baptistă? Rămâne un subiect de reflexie pentru mine.

    Vă doresc multă binecuvântare!

  14. ambasadorul on said:

    Sergiu,

    mă bucur tare mult să ne întâlnim şi aici 🙂

    Am privit la istoria americanilor evanghelici. O istorie de la care putem învăţa multe. Şi ei au avut câteva tentative de străpungere a sferei politicului pentru a instaura o „ambasadă” a împărăţiei lui Cristos. Asta cu ajutorul legislaţie.

    Un astfel de experiment condus de puritani a fost în 1600 în Massachusetts. Au vrut să formeze o societate numai cu credincioşi care să fie conduşi de legi drepte având în faţa lor magistraţi aleşi din cei mai maturi credincioşi. Au crezut că asta va genera un fel de paradis aici jos pe pământ. Numai că au fost atât de preocupaţi cu păstrarea acestui ambient încât nu au mai avut timp şi energie să-şi evanghelizeze proprii copii. După două generaţii, s-au întors de unde au plecat. Unitarismul şi Deismul erau mai puternice decât puritanismul.

    Un alt exemplu: al 18-lea amendament al constituţiei Statelor Unite. Începutul prohibiţiei. O lege politică excelentă! Dar climatul spiritual al ţării nu a fost mai curat. Dimpotrivă! Crima organizată a fost fără precedent. 13 ani mai târziu a fost nevoie de al 21-lea amendament. Încetarea prohibiţiei. Interesant este că la începutul prohibiţiei erau 15.000 de cârciumi iar la sfârşitul ei erau 32.000.

    Cred că, nu politicul poate schimba omul, ci doar Cristos.

    Şi dacă aş investi cât investesc politicienii noştri în perioada asta….ce mari izbânzi aş avea!!!!!

    Domnul să fie cu noi!

    Te mai aştept prin „ambasadă”!

  15. ambasadorul on said:

    Alt anonim,

    cred că ai primit deja răspunsul.

    Şi eu cred că ar trebui să apară ( sau mai bine să-i creştem noi ) nişte politicieni cu integritate. Dar să nu fie păstori!

    Vorba fratelui Bunaciu senior: „Păstorul trebuie să miroase a oaie”.

    Dacă păstorii îl pun pe Dumnezeu pe primul loc vor afla că au o altă slujbă de făcut pentru ţara asta!

    Domnul cu noi!

  16. CORNELIA on said:

    Ne-ai invatat iubirea si umilinta sfanta
    Cand ai venit , Isuse, la noi jos pe pamant,
    Si pana azi zadarnic atatia se framanta
    Sa Te urmeze-n alt chip, nu dup-al Tau Cuvant.

    De ce-am nevoie oare de-atata bogatie
    Cand Tu, Isuse, Doamne,n-ai vrut sa fii bogat?
    De ce mandrii desarte cararea mi-o imbie
    Cand drumul umilintei Tu, Rege, l-ai umblat?

    Ce straniu mi se pare sa stiu ca am atatea
    Ce n-au nici o valoare in cumpana din cer;
    C-am strans zadarnic lucruri si mi-am pierdut puterea
    Cladind nisip de visuri, ce praf se fac si pier.

    Ce straniu mi se pare sa ma o casa mare,
    Cand stiu ca Tu, adesea n-aveai macar un pat.
    Ciudat, eu stau in tihna si toti imi dau onoare,
    Cand Tu, Stapanul lumii, erai un alungat.

    Si vanturi aspre poate ti-au vanturat obrajii
    Ce lacrime amare varsat-ai in pustiu!
    Iar noi, la mese pline, petrecem fara grijuri;
    Crestinii, azi, Isuse, de lacrimi nu mai stiu!

    Ne-a inrobit confortul, si banii ne indoaie,
    Am vrea mai mult sa strangem in pumnul nostru mic,
    Secatuim pamantul de aur si gunoaie,
    Si doar avem atatea, iar Tu n-aveai nimic.

    Ai adunat pe drumuri saracii si descultii,
    I-ai invatat iubirea, si ei te-au ascultat,
    Cu vamesii la masa ai stat, Stapane-al lumii,
    Cu pacatosii-n strada, si nu te-ai rusinat.

    Iar noi, umblam ca umbre pe drumuri fara capat,
    Ne strangem intre palme furtuni de patimi reci!
    Ne-am inaltat statuia si ne-admiram portretul,
    Iar inimile-s goale, pustii suntem si seci.

    Ce mult vrea sa ne spuna umblarea Ta prin lume,
    Privind avutul nostru , hambarul incarcat,
    Si fata dolofana; iar Tu tarasti o cruce,
    Masori Ierusalimul descult si-nsangerat.

    Si cum voi sta-n picioare in ziua cea din urma
    In fata Ta Isuse, cand eu aici am strans
    Din zi cu zi mandrie, si fala, si putere,
    Iar Tu, umbland prin lume, ai suspinat si-ai plans.

    Ma iarta,o, Parinte, c-abia-nteleg strafundul
    Adancii umilinte in care Te-ai nascut,
    De-abia ca pot pricepe poteca spre gradina
    Si locul unde-n spasme paharul l-ai baut.

    Si fa-ma , o, Stapane, sa vad clar adevarul
    Ce niciodata lumea nu mi l-ar putea da,
    Ca mult mai mult ca toate in viata cantareste
    O inima predata pe-altar in slujba Ta.

    Arata-mi drumul slavei ce duce prin pustie,
    Cununa bucuriei ce-o dai celor ce plang,
    Invata-ma ca pacea o dai in stramtorare,
    Ca roadele rabdarii din lacrime se strang.

    Ca dragostea e aur, e cel mai scump tezaur,
    Dar n-are stralucire far’ de lumina Ta,
    Si-ajuta-ma ca-n toate sa caut umilinta,
    Si Numele Tau, Doamne, sa-L pot glorifica!

    V.Popovici

  17. ascultareacredintei on said:

    Se ating chestiuni importante in discutii. In primul rand, as vrea sa-mi exprim bucuria unei discutii cu folos in cadrul acestui post. Astfel de discutii pot provoca intrebari si cercetari, care sa conduca la o mai buna intelegere a ceea ce ne-a descoperit noua Dumnezeul pe care-L slujim.

    In ce priveste implicarea in lucrarea lui Dumnezeu, inteleg ca Noul Testament ne arata clar, dar progresiv, cum s-a format Biserica asa cum ar trebui ea sa fie. Astfel ca, in momentul in care Dumnezeu, in suveranitatea Lui, a gasit de cuviinta sa finalizeze Noul Testament, nu mai erau necesare alte invataturi cu privire la Biserica. Nu acelasi lucru il putem spune si despre momentul scrierii epistole catre Romani, sau 1 Petru etc. Momentele primului veac, cand se forma Biserica sunt unice in istorie si nu se mai repeta, fiindca nu pot sa se mai repete.

    Duhul Sfant a fost dat atunci Bisericii. Credinta a fost data atunci Bisericii. Cristos a murit o singura data pentru pacate, a inviat si nu mai moare. Cand Biserica era in timpul istoric al Faptelor Apostolilor, nu era inca formata. De exemplu, prima Biserica a fost cea de la Ierusalim si doar aceasta. Abia cu prigoana s-au format si alte biserici si, incet, crestinii au inceput sa predice Evanghelia natiunilor si, mai ales prin apostolul Paul s-a ajuns ca lumea cunoscuta atunci sa fie evanghelizata, dupa planul lui Dumnezeu.

    Continuind in epistole, observam importanta si nevoia presbiterilor in Biserici si, conform invataturilor pe care le descoperim aici, invatam ca o Biserica poate avea probleme si se poate confrunta cu diverse situatii care nu mai puteau fi controlate de apostolii de la Ierusalim, care se indreptau spre clipa finalului de alergare, pe calea credintei.

    Odata ce intelegem cum trebuie sa fie o Biserica matura, intelegem importanta presbiterilor, in special, dar si a diaconilor. Asa cum inteleg eu studiind Scriptura, vad ca Dumnezeu a pregatit un plan cu oamenii si nu cu functiile pe care ei le-ar putea avea.

    Sunt daruri si sunt functii. Sunt oameni alesi de Dumnezeu si oameni alesi de oameni. Bine este atunci cand cine sta undeva sa aiba darul spiritual pentru aceasta si nu talentul firesc. Bine este ca cei alesi de oameni sa fie alesi mai intai de Dumnezeu si alegerea oamenilor sa fie de fapt o confirmare in Biserica a evidentei alegerii Duhului Sfant care lucreaza in toti care sunt ai lui Dumnezeu.

    Pentru mine functia de pastor este totuna cu functia de inginer, atata timp cat ambele meserii sunt trecute in nomenclatorul de functii. Dar asta tine de statul in care opereaza cei la care ma refer. Sunt chestiuni relative. Dincolo de aceasta, Dumnezeu lucreaza intr-o biserica catolica (universala), unde toti cei care sunt ai Lui au diferite chemari la a fi parte din aceasta lucrarea a lui Dumnezeu.

    Este alegerea lui Dumnezeu cui sa-I dea un anumit dar. Aici este problema. Aici au fost lovite bisericile traditionale. Au intrat cu numele de „presbiteri” oameni care nu aveau darurile necesare unei asemenea slujbe in economia lui Dumnezeu. Astfel, din credinta adevarata s-a trecut la religie searbada.

  18. ascultareacredintei on said:

    Noi nu putem sa luam ce ne place din istoria primului veac, pe care o avem zugravita prin scrierile Noului Testament, atatea cate ne-a fost randuite noua (ma refer la Canon). Trebuie sa o luam toata, ca un intreg. Putem discuta de anumitele perioada ale ei, dar ea trebuie admisa ca intreg, sau e respinsa, indiferent ce procentaj acceptam.

    Astfel, argumentul meu este ca nu putem sa fim toti un amestec de credinciosi, fara nici o deosebire, fiindca Scriptura ne arata clar importanta si nevoia presbiterilor, a batranilor maturi in credinta, care sa faca dovada intelegerii Cuvantului pentru toate foloasele pe care aceasta intelegere le aduce (predicarea lui, judecarea fratilor cu discernamant spiritual etc). Dar, in acelasi timp, Scriptura nu ne invata ca ar exista o separare de tipul cleric-laic, pe care istoria ne-o prezinta.

    Paul, in Fapte 20, nu-i cheama pe toti credinciosii din Efes la el, in Milet. Nici nu gaseste de cuviinta sa se opreasca in Efes. El ii cheama doar pe presbiteri. Dar tocmai pentru binele Bisericii din Efes ii cheama ei pe presbiteri. Astfel ca, nu este o separare de valoare, ci una de slujire. Si, uitandu-ne la scrierile Noului Testament, gasim presbiteri care au slujit, in frunte cu Cel care S-a plecat pe Sine cel mai mult, Domnul nostru Isus Cristos.

    Notiunea de presbiter aduce sensul ei cel mai puternic de „matur”, „batran”, „intelept”. Nu e o functie, ci o chemare in conformitate cu o realitate evidenta – un dar spiritual, o maturitate corespunzatoare, o chemare sfanta. In acest sens, daca nu ar fi pastori asa cum sunt ei astazi, care sa fie platiti de biserici si sa nu faca altceva, tot ar exista pastori. Pentru ca pastor si presbiter inseamna acel om matur care, facandu-se pilda turmei, are grija de turma, fiindca are aceasta capacitate.

    Dureros si trist este atunci cand o astfel de slujire ajunge sa fie o functie, o pozitie pentru unii care o cauta. Asa se face ca exista neintelegeri si dezbinari in cadrul aceluias cult, fiindca cei implicati nu au de fapt aceeasi chemare, acelasi dar, acelasi scop…

    Personal, fac o diferenta clara intre notiunea de „păstor” si cea de „pastor”. Pastor poate sa fie oricine reuseste sa fie. Păstor este doar cel care este ales si chemat de Dumnezeu la aceasta slujire. Si, prin Duhul Sfant, o Biserica locala poate stii care este voia lui Dumnezeu in acest sens. Daca privim la scrisorile lui Paul catre Timotei si Tit, vedem clar cum era o necesitate asezarea de presbiteri in Efes si Creta, iar apostolul nu spune cine anume sa fie, ci doar ca trebuie sa fie. Avem foarte clar in Scriptura cum anume sa fie acesti presbiteri. Ramane ca ei sa fie autentificati ca atare. Iar aceasta nu o poate face decat Duhul Sfant, in Biserica locala.

    Uniunea sau Comunitatea nu sunt Biserici, ci, exact ce le spune numele. Ele au rostul lor si nu au fost facute la intamplare. Dar, asa cum vedem in epistole, apostolul Paul nu se amesteca in alegerea anumitor persoane. El cheama Bisericile la aceasta. Totusi, importanta unor astfel de chestiuni era un imperativ.

  19. ascultareacredintei on said:

    Chemarea presbiterilor si a pastorilor este la maturitate spirituala, la duhovnicesc, la slujire. Pentru ca exista Biserici, pentru ca exista o lupta spirituala, pentru ca exista un mod de organizare a Bisericilor foarte bine explicitat de Dumnezeu si nu degeaba.

    Acestia trebuie sa puna ca prioritate in viata lor, in slujire, zidirea sufleteasca a Bisericilor unde pastoresc, dar si apararea fratilor din aceste Adunari. Sunt de acord cu ce s-a spus aici ca nu este nevoie de un pastor sa fie in Parlament ca sa se accentueze valorile crestine la nivelul acela. Dar, in timp ce foarte multi privesc ca un impediment participarea pastorilor in astfel de areale, ma intreb unde sunt credinciosii „de rand”? Pai nu sunt. Unde sunt? De ce sunt nevoiti pastorii sa se gandeasca la asa ceva, la urma urmei? Pastorii sunt foarte putini in comparatie cu restul credinciosilor…

    In acelasi timp, daca un pastor si-a dedicat viata Domnului, atunci cred ca este esential sa isi aleaga si sa-si diferentieze foarte bine slujirea. El trebuie, mai mult decat orice, sa fie langa Adunarea unde l-a chemat Dumnezeu. Si aceasta, fiindca, inca odata subliniez, vorbim despre chemarea lui Dumnezeu si nu despre capacitatile noastre.

    Datorita acestor considerente, sunt de acord cu esenta articolului pe care il comentez acum. Si tocmai pentru ca slujba la care am fost chemati trebuie sa fie vocatia noastra, sa ne folosim darurile pentru a o realiza cat mai bine, pentru Dumnezeu si frati. Nu sunt pastor, dar ma astept de la pastori sa traiasca Cuvantul si sa investeasca in turma, alaturi de alti presbiteri, in mod prioritar.

  20. AMIN !
    SUPER explicatiile si argumentate biblic, ascultareacredintei (adica fratele Sandu Terlea).

    In totul de acord, un AMIN din toata inima !

  21. martorul on said:

    Dumnezeu l-a chemat pe Apostolul Pavel sa-L marturiseasca si in fata cezarului, la Roma. De fapt, dorinta apostolului a fost de a ajunge la Roma, de a fi judecat de cazar pentru ca din aceasta pozitie sa poata marturisi ca martor al lucrarilor minunate. Cartea Romani are acest scop, pentru ca de la Roma valorile crestine avea sansa sa ajunga in Imperiu Roman, la mai multa lume. Viata e mult mai complexa decat a o imparti noi si restul, apostolul a stiu sa impleteasca necesitatile vietii, asa cum au aparut la momentul respectiv, concret, a impletit misiunea sa cu politica in stilul vremii. Nu i-a fost frica si-a asumat consecintele, constient de faptul ca de la un anumit nivel atfle radiaza valorile crestine. Foarte bine daca un om politic poate sa adune cu Hristos valorile poporului sau, dar foarte rau daca un pastor risipeste valorile umane pe care Dumnezeu i le-a pus la dispozitie in Biserica … De citit si cartea lui Petre Dugulescu, marturia sa ca politician … De citit cartea consilierului Presedintelui Nixon, Pat Roberson, de la acel nivel altfel radiaza valorile crestine in lume …
    Nu-L poti inchide pe Dumnezeu in Biserica si nu te poti folosi de El, ci El se foloseste de oameni cum crede de cuvinta, chiar si prin necredinciosi … El a trezit prin Duhul mintea lui Cir pentru a face ceea ce a facut ….
    Cred ca trebuie sa facem ceea ce spune apostolul Pavel : sa fim placuti Domnului, pentru ca nu reusese spiritual cele ce alearga sau cel ce vrea ceva, ci cel care ii este placut, traind in timpul vremii sale cu ceea ce i-a dat Domnului, in rest, sa fim seriosi, poti sa ai doctoratul in teologie, daca nu poti da un pahar cu apa celui care este in nevoie …
    Iisus predica pe ulite, in Templu, de pe o barca, intr-un cimitir, in cercul ucenicilor, in casa celui bogat si a celui sarac, pentru vaduva si pentru orfan, El era cel care mergea la oameni, nu astepta ca oamenii sa vina la El, ca intr-un fel de Biserica SRL … Probabil ca a fost nevoie ca ucenicii sa fie pescari, pentru ca pescarii erau invatati sa mearga sa prinda pestele, pe cand astazi majoritatea preotilor sau pastorilor au programlul pe usa …, adica sa aruncam navodul in partea dreapta a corabiei, parca …
    Daca nu am fost prea curajos si daca nu ma ratacesc, cu drag din drag …

  22. Mi-a venit în minte o întrebare citind postul dvs, şi anume: Când vă referiţi la chemarea de pastor aveţi în vedere chemarea „pe viaţă” în slujba de pastor ?
    Personal, nu consider că toţi pastorii au chemare pe viaţă în slujba aceasta după cum nu toţi studenţii din facultăţile teologice fac acest lucru pentru a deveni pastori. Drept urmare, un pastor care şi-a încheiat acest mandat, lucrare, slujbă se poate implica în politică ?

  23. Sa admitem ca nu exista incompatibilitate intre a fi slujitorul lui Dumnezeu si slujbas politic. Cum ramane insa cu platforma partidului? Ca sa devii membrul activ, promovat al unui partid politic trebuie sa aderi la valorile respectivului partid, nu? Sau ce se intampla cand partidul pe care-l crezi militant pentru valorile crestine se trezeste votand majoritar o lege total deplasata, imorala chiar? Cum se va distanta pastorul politician de demersul partidului pe care-l reprezinta? De ce si-ar asuma cineva riscul compromiterii lucrarii spirituale de catre partidul politic in care de buna voie intra? Politica in sine, desigur, nu este rea. Politica efectiva, asa cum o stim din istorie si mai ales asa cum o vedem astazi este murdara si mincinoasa. Cred ca nici un pastor cu suficienta dragoste pentru biserica nu ar trebui sa-si imparta timpul cu treburi politice. Iar daca va face acest lucru, politica ii va acapara integral timpul pe care il datoreaza familiei si bisericii. In plus, multi pastori au fost angajati de biserica, poate cu ani in urma, la o slujba full-time…asa ca daca la serviciu nu au timp sa mearga, pot spune ca gasesc totusi cateva ore bune pe zi pentru a se implica in politica?

  24. Multa binecuvantare fratilor,
    Am citit ceea ce s-a scris mai sus si vreau sa va spun ca am ramas uimit cand am vazut la tv in Timisoara pe frati BAPTISTI care isi prezentau candidatura pentru parlament si senat ca si-au incheiat prezentarea cu o HORA toti tinanduse de mana. Trist dar adevarat, cei care au facut asta nu au fost vazuti doar de mine, ci si de vecini, prieteni si cunoscuti….
    In urma cu 4 ani a ajuns un frate din Timisoara in parlament. Dupa ce a fost ales a trimis o scrisoare sa multumeasca biserici, dar de atunci nimic…
    Dumnezeu sa ne pastreze credinta in El si sa ne dea intelepciune in deciziile pe care le avem de luat fiecare.
    Multe binecuvantari.

  25. Pingback: Politician sau Predicator? « ADEVĂRUL UNIC

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: