Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Duceţi până la capăt mântuirea


Eu cred că întrebarea „Se pierde mântuirea?” este o întrebare uneori pusă în mod simplist şi care de cele mai multe ori este adresată ca să genereze un pic de controversă. Când nu mai avem ce discuta, atunci punem întrebarea: „Auzi, tu ce crezi, se pierde mântuirea sau nu?”

Mântuirea nu este o diplomă de bacalaureat sau un fel de certificat de naştere.  „Aoleou, mi-am pierdut diploma! Nu mă mai primeşte nimeni în Cer fără ea!”

Mântuirea nu este o clipă. Nu-i o trăire irepetabilă!

Mântuirea este…o misiune de salvare.

Salvare…dar de la ce?

Omul odată infectat cu virusul păcatului are trei mari probleme:

  • Trebuie să plătească plata pentru păcat: moartea!
  • Se află sub stăpânirea păcatului. Omul nu mai face ce vrea el.
  • Nu mai poate scăpa din prezenţa păcatului. Păcatul este peste tot. Păcatul este lipit de om.

Mântuirea este tocmai salvarea, eliberarea de aceste trei mari probleme.

  • Domnul Isus a murit pe Golgota ca să plătească în locul nostru.
  • Duhul Sfânt este dat ca să biruiască puterea păcatului.
  • Domnul Isus va reveni ca să ne salveze din prezenţa păcatului.

Deci, iată că mântuirea este mult mai complexă.

  • Iertarea, care este un eveniment trecut şi are loc instantaneu.
  • Sfinţirea, care este un proces prezent şi ţine toată viaţa.
  • Proslăvirea, care va avea loc în viitor. Când trupul nostru va fi schimbat în trup de slavă.

Hai acum să repetăm întrebarea: poţi pierde o astfel de mântuire?

Poţi pierde iertarea pe care ai primit-o la Golgota?

Poţi pierde învierea din morţi?

Dar sfinţirea de zi cu zi?

Anunțuri

Single Post Navigation

9 thoughts on “Duceţi până la capăt mântuirea

  1. Frumos, adevărat de frumos!

  2. ambasadorul on said:

    Florentina,

    nimic nu se compară cu frumuseţea mântuirii noastre.
    E tare frumoasă şi scumpă!
    Să o ducem până la capăt cu frică şi cutremur.

  3. ascultareacredintei on said:

    1 Petru ne vorbeste foarte clar despre o stare procesuala astfel:
    – credinta celui care este mantuit;
    – pazirea exercitata de Mantuitor

    Credinta omului are ca finalitate mantuirea sufletului. Aici mantuirea este cu referire la suflet si este exprimata la viitor. Pe deoparte am sigur ca puterea lui Dumnezeu pazeste credinciosul, iar faptul ca aceasta putere este superioara oricarei puteri este un dat. Pe de alta parte, suntem paziti de puterea lui Dumnezeu, dar prin credinta.

    Credinta a cui e? Gasim ca e vorba de „incercarea credintei voastre cu mult mai scumpa decat aurul”. Credinta este, asadar, a omului. Iata, deci, cum puterea lui Dumnezeu pazeste pe omul care are credinta. Dar despre ce fel de credinta este vorba? Despre acea credinta care are ca finalitate mantuirea sufletului: „pentru ca veti dobandi ca sfarsit al credintei voastre, mantuirea sufletelor voastre”.

    In Evrei (cap 10) ni se spune asa:

    „Sa nu va parasiti dar increderea voastra pe care o asteapta o mare rasplatire! Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit. Inca putina, foarte putina vreme, si Cel ce vine va veni si nu va zabovi. Si cel neprihanit va trai prin credinta: dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el. Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului”

    Este evident ca este vorba despre aceeasi credinta care are ca finalitate mantuirea sufletului. Credinta aceasta este foarte importanta cand discutam despre acest subiect. Este evident faptul ca nu-mi mai pun problema sa traiesc in trecut, in ce priveste mantuirea. Este evident si faptul ca astazi este ziua in care Dumnezeu ma pazeste prin credinta, deci astazi este ziua in care eu am credinta aceea care are ca finalitate mantuirea sufletului.

    Acum, problema reala aici se pune – sa ma joc eu oare cu sfintirea mea? Sa traiesc oricum? Sa uit de Scriptura, de rugaciune, de partasia cu fratii, sa incep sa iubesc placerile, sa ma distrez uitand incet incet de Dumnezeu, sa fac scoli multe in detrimentul credintei…? Avand o astfel de abordare, eu vad Scriptura care-mi spune – nu se poate mantuire asa. Trebuie sa fie o astfel de credinta care sa duca la mantuire. Altfel, totul e zero.

    Eu cred ca problemele mari din biserici (lipsa partasiei, racirea dragostei, devierile teologice majore) de astazi se datoreaza diluarii intelegerii corecte a chiar acestui concept de mantuire. Cum sa nu tremuri cand stii ca ACUM, ASTAZI, Duhul Sfant iti vorbeste, te corecteaza, te indreapta, te invata, te sfinteste? Pai poti sa te joci de-a mantuirea? Cineva zicea ca Dumnezeu nu se joaca de-a mantuirea. Ba mai bine zis noi sa nu ne jucam, ca Dumnezeu oricum de jucat nu se joaca – Fiul Sau a murit pentru a desavarsi mantuirea noastra!

    Un subiect complex. Ma opresc aici. Poate o sa scriu si eu articole despre…

  4. ghita dicoi on said:

    cind mintuitul lui Isus pacatuieste, el nu pierde mintuirea, ci bucuria mintuirii(ps 51),care este mediul propice de crestere pentru un adevarat copil al lui Dumnezeu.

  5. ambasadorul on said:

    Sandu,

    credinţa celui care pretinde a fost mântuit este esenţială. Corect! Mântuirea fără sfinţire şi desăvârşire…nu există! Dumnezeu aşează în viaţa celui născut din nou, o sămânţă! Este sămânţă de Dumnezeu. Caută termenul grecesc pentru sămânţă. Va fi interesant! Şi pentru că are sămânţă de Dumnezeu în el, Biblia spune că „nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu”.

  6. ascultareacredintei on said:

    Sunt de acord. Problema insa este in intelegerea Scripturii, in aducerea impreuna a tuturor pasajelor despre mantuire. Cu cat o problema este mai complexa, cu atat datele ei par sa nu duca la nici un rezultat.

    In ce priveste bucuria mantuirii, consider ca este un subiect de alt nivel decat mantuirea in sine despre care discutam. Fiindca este bucuria mantuirii, este o consecinta a realitatii mantuirii pentru mantuit. Dar problema ramane la nivelul sfintirii, la ziua de azi.

    Din punctul meu de vedere, sunt de acord ca mantuirea privita la trecut (primirea ei prin credinta, ca moment) la viitor (aducerea mantuirii) si in prezent (realizarea mantuirii – singurul proces) este biblica. Asa am inteles acest subiect de la inceput.

    Scriptura ne vorbeste despre o nevoie de ascultare in fiecare zi, de Duhul Sfant, pentru a nu exista impietrirea prin neascultare, necredinta; dar vorbeste si despre cercetarea lui Dumnezeu. De aici intrebarea – este omul liber? Si diversele raspunsuri, unele de-a dreptul deviante.

  7. ambasadorul on said:

    Când vorbim despre mântuire trebuie să evităm cele două mari tendinţe: pietismul ( numai eu sunt responsabil de mântuirea mea )
    şi quietismul ( este numai lucrarea lui Dumnezeu ).
    Este paradoxul pe care Dumnezeu a decis să nu îl explice în totalitate pentru noi. Este ca şi cum aş întreba: Domnul Isus a fost om sau Dumnezeu? Cine a scris epistola către Filipeni? Pavel sau Duhul Sfânt?
    Răspunsul corect este:
    Şi om şi Dumnezeu!
    Şi Pavel şi Duhul Sfânt!

  8. ascultareacredintei on said:

    Este, asadar, intai harul lui Dumnezeu si apoi posibilitatea credintei pentru noi. Este inceperea mantuirii faurita de Cristos si apoi ducerea ei pana la sfarsit de catre credincios. Este realizarea unei mantuiri vesnice, desavarsite si depline prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu si este apropierea de Dumnezeu in sfintirea lucrata de Duhul, prin credinta si tot ce tine de noi.

    Prin urmare, suntem chemati la sfintire, fara sovaire! Dumnezeu a facut totul in Cristos, chiar mantuirea in sine e predestinata in El (caci altfel nu exista mantuire), dar noi trebuie sa avem credinta pentru mantuirea sufletului, sa tinem fara sovaire la marturisirea credintei noastre, caci credincios este Cel care a facut fagaduintele.

    Domnul sa ne ajute, El care Singur poate sa o faca!

  9. biserica centrul crestin iosua -HUNEDOARA on said:

    Mntuirea este un dar nemeritata care trebuie pastrat si intretinut.Mintuirea nu are nimic de a face cu pregatirea noastra sociala sau eticheta religioasa,ci ea este rezultatul dragostei care vine direct din inima Tatalui prin mareata jerfa a fiului sau Isus Hristos acum 2000 de ani pentru intreaga omenire de pe pamant: Ioan 3:16.Mntuirea ca dar a lui Dumnezeu nu poate sa ti-o i-a nimeni sau sa o pierzi ,numai daca omul o refuza si se lasa inselat de cel care cauta sa insele intreaga lume.Domnul sa ne ajute sa pastram mantuirea care am primito prin Isus cu frica si cu sfintenie .

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: