Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 27, 2009”

Când este mânia justificată?


Avem voie să ne mâniem?

Eu cred că da!

Cu două condiţii însă: să nu apună soarele peste mânie şi să nu dăm prilej diavolului.

Mânia este justificată atunci când Cuvântul lui Dumnezeu şi voia Lui sunt în mod deliberat şi repetat călcate în picioare. Când vezi pe fratele sau sora că păcătuieşte deschis, în mod voit, în văzul lumii, refuzând să asculte voia lui Dumnezeu, ce faci?

„Păi, nu e problema mea!”

„E treaba lui”.

„Nu mă bag, mântuirea e personală”.

„Nu vreau să am probleme”.

Eu cred că într-o astfel de situaţie, e loc de mânie! O mânie care să ne împingă să acţionăm şi nu doar să judecăm. O mânie care să se concretizeze în decizii şi fapte care să-i comunice celui în cauză cât de gravă este situaţia. Cât de ofensat este Tatăl nostru. Câtă bagubă face mărturie Cuvântului.

Cred că suntem prea pasivi în faţa păcatului.Nu ne mai pasă!

Cineva care nu mai vine la biserică de mult, şi pe care l-am tot aşteptat şi l-am tot vizitat încurajându-l şi sfătuindu-l să caute din nou părtăşia cu Domnul şi cu fraţii mi-a spus zilele trecute că a tot aşteptat să fie exclus şi se miră că noi încă nu am făcut nimic cu el.

Moise se întoarce de pe munte cu cele două table ale legii.

Şi pe când se apropia de tabară, a văzut viţelul şi jocurile.

Care ar fi fost reacţia noastră? De înţelegere poate că doar şi Moise a întârziat.

Iată reacţia lui Moise:

Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat la piciorul muntelui. A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel să o bea.

Mă gândesc, nu putem oare aplica şi noi prin bisericile noastre băutul cenuşei 🙂 poate ajută la ceva!

Moise nu a stat pasiv! Atunci când poporul a pervertit harul lui Dumnezeu, Moise reacţionează!

Nu vreau să spun că trebuie să aruncăm cu Biblia după toţi care nu trăiesc după voia lui Dumnezeu şi să ţipăm şi să spargem mobila de pe lângă noi la auzul că cineva a căzut în vreun păcat. Doamne fereşte! E foarte uşor ca să ne camuflăm firea şi clocotirile egoiste sub haina „mâniei sfinte”. Este o linie foarte fină pe care rareori o percepem. Încă nu am ajuns acolo! Şi nu trebuie să uităm ce spune apostolul Pavel:

Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul nostru. ( Efes.4:31 )

Vă invit însă să învăţăm împreună să ne mâniem în aşa fel încât să nu-l mâniem pe Domnul. De unde începem?

Cu păstorul? 🙂 NU!

Cu comitetul? : 🙂 No!

Cu TINE şi cu MINE!

Hai să începem să ne mâniem pe noi înşine! Să ne enervem pe noi! Să urâm păcatul nostru! Şi să ne fie groază de ce am făcut noi!

Şi dragilor, când am reuşit să fiu mânios pe mine, să-mi fie greaţă şi groază de păcatul din viaţa mea, să mă dezguste lipsa mea de credincioşie şi de pocăinţă…..numai atunci am câştigat dreptul să fiu mânios şi pe păcatul altuia!

Până atunci,

vă doresc spor la mânie!

babetica-ambasadorul

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: