Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Unde aleg să privesc?


Nu îmi plac înmormântările.

Dar sunt o ocazie extraordinară de a predica Cuvântul şi de a „plânge cu cei care plâng”.

Sâmbătă am fost la o altă înmormântare. Fratele Ion care a fost pocăit de peste 50 de ani!  O viaţă de om alături de Domnul! Frumos.

De fiecare dată când ajung la cimitir am de ales la ce mă uit!

Sunt două lumi, două orizonturi, două perspective.

Iată-le:

p20700101p2070012

Întotdeauna la cimitir aleg să mă uit la… CER. Iată cum arăta cerul, sâmbătă, din cimitirul din Haţeg.

Când priveşti cerul până şi lacrimile sunt mai dulci. Într-o zi, în cer, lacrimile vor fi şterse de Însuşi Mântuitorul.

Dar cetăţenia noatră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile. ( Filipeni 3:20,21 )

Single Post Navigation

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: