Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Ortopedie în biserică – 7


Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; … nici bătăuş,

Îmi este tare greu să-mi imaginez un pastor care loveşte pe alţii. Păstorul nu este un cioban care loveşte cu bâta sau cu pumnul oiţa din turmă. Am mai auzit uneori cum unii păstori povesteau despre credincioşi dificili care ar avea nevoie de  „o mamă de bătaie” ca să le vină mintea la cap. Păstorul conduce turma cu Cuvântul şi Rugăciunea.  Păstorul nu oferă niciodată pumni şi palme. Păstorul „are voie” să primească pumni şi palme. Şi dacă are harul să primească ceva pumni, atunci este chemat să sufere şi să accepte cu mulţumire.

Iată un fragment dintr-un articol din ziarul „Adevărul” sub titlul Meseria de cioban pe cale de dispariţie

Dupa zece ani petrecuti la carma primariei din Bran, Miron Zecheru s-a intors la dragostea dintai: oile. Acum are numai 90 de mioare, dar le iubeste si le ingrijeste „asa cum faceau pe vremuri batranii”. intre timp, preda si la scoala din localitate unde este profesor de biologie-agricultura. Pentru fostul primar, ciobania e o arta, mostenita din cele mai vechi timpuri. Nu oricine poate comunica cu oaia, care, in opinia lui, este unul dintre cele mai inteligente animale.  Ciobanul adevarat nu sade la crasma cu oile lasate afara, in ploaie, si nu da cu bata in ele niciodata. Cu oaia trebuie sa vorbesti bland, sa o mangai, sa-i castigi increderea. Daca o mulgi violent si o tragi de tate, pe ea o doare. A doua oara te apropii greu, te tine minte, nu te uita, iar laptele pe care ti-l va da nu va fi de calitate. …. Supraveghetorii din ziua de azi le bruscheaza si multe dintre ele raman fara lapte”.

Baciul Zecheru povesteste ca a cunoscut odata un cioban batran care avea 800 de oi. Pe toate le cunostea dupa figura. Fiecare dintre ele avea un nume si o anume pozitie in turma, mereu aceeasi: unele mergeau pe marginea din stanga ori in urma, altele pe dreapta sau in frunte. Cand ciobanul striga o oaie ea ridica fruntea din turma si venea fuga-fuga la el si-i lingea palma. Într-o zi cineva i-a furat una. A plans mosul dupa ea, dar n-a mai gasit-o. Peste un timp, insa, s-a dus la targ sa-si cumpere alta. S-a oprit la o oaie care semana leit cu cea pierduta. A ingenuncheat in fata ei si a apucat-o de uger: „Aista-i mielusea din oaia me!” Asa era. Cel care vindea oaia a recunoscut in final ca o furase pe maica-sa de la batranul cioban.

Iată un „păstor” veritabil!

Anunțuri

Single Post Navigation

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: