Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “februarie 14, 2009”

Dragostea este …


  1. Dragostea este posesivă.  Atunci când îţi iubeşti soţia, nu-i nimeni mai important decât ea. Nu-i carierea, nu-i maşina, nu-s copiii. Eşti doar al ei. Îi aparţii. Familiile noastre sunt sub un asediu extem de periculos: adulterul emoţional. Trăiesc împreună dar nu mai au emoţii unul faţă de altul.
  2. Dragostea este permanentă. Biblia spune că „dragostea este tare ca moartea”. Când ai murit, ai murit. Când ai spus că o iubeşti, continui să iubeşti. Dragostea este tare ca şi iadul. Odată ajuns acolo ( Doamne fereşte), gata! Nu-i drum înapoi. Odată ce ai spus marele  „Da”, este gata!
  3. Dragostea este perseverentă. Dragostea adevărată este „încăpăţânată”. Nu renunţă indiferent de vremea de afară şi indiferent de data din calendar.
  4. Dragostea este preţioasă. Spune-mi te rog, cât costă 1 kg de dragoste? Din aia de tipul agape. Cât? Dacă ti se ofera 5 milioane de euro să divorţezi, îi primeşti? Eu cred că nu există etichetă de preţ pentru dragostea adevărată.
  5. p90801281p21400211p2140021

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.  Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

1 Cor.13

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: