Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “februarie 18, 2009”

Sunt dezamăgit…dar nu de Dumnezeu


Viaţa pare incorectă. Oamenii răi par să experimenteze mai multe binecuvântări decât cei buni. Oameni mincinoşi se bucură de împlinirea planurilor lor. Cei care caută să stea în voia Domnului sunt cei care sunt blamaţi iar cei care trăiesc în minciună sunt cei care sunt aplaudaţi de semenii lor.

Am ajuns la un moment dat ca şi Asaf când a vrut să renunţe la tot şi să plece acasă!  A fost gata să renunţe la credinţa lui în Dumnezeu din cauza a ceea ce vedea în jurul său.

O întrebare sinceră şi onestă care m-a izbit recent:

De ce au succes cei răi?

Asaf începe cu o premiză universală pentru orice credincios: DUMNEZEU ESTE BUN! Mi s-a spus uneori că ar trebui să cobor cu picioarele pe pământ. Eii bine, nu-mi permit să cobor pe pământ. Ca să pot rezista aici pe pământ trebuie să-mi ţin mintea acolo sus! Deci, indiferent ce se întâmplă în jurul meu, continui să declar că Dumnezeu este bun! Da, Dumnezeu este bun!

Ştiu! Tocmai acest adevăr crează probleme. Dacă Dumnezeu este bun nu ar trebui să primim mai mult bine pe pământ? Nu ar trebui să avem cel puţin cu o binecuvântare în plus pe lângă toţi mincinoşii, curvarii şi hoţii acestei lumi?

Asaf are două perechi de ochelari prin care priveşte realitatea. O pereche este marca: L.U.M.E.

Iată ce vedem când ne punem aceşti ochelari:

  • Prosperitatea celor răi. Aroganţii o duc bine. Mincinoşii sunt crezuţi. Curvarii sunt morali. Hoţii sunt negustori cinstiţi. Nu suntem geloşi şi invidioşi pe ei, ci pe fericirea lor, pe pacea lor, pe siguranţa lor. Nu este corect. Nu-i cinstit din partea lui Dumnezeu.
  • Pacea celor răi. Cei răi nu sunt tulburaţi. Au poftă de mîncare, dorm bine noaptea şi râd cu gura până la urechi.
  • Mândria celor răi. Au o părere foarte bună despre ei. Sunt chiar în stare să ţină prelegeri şi predicuţe. Nu au nici o remuşcare şi pot participa la orice întâlnire sunt invitaţi. Se pot uita în ochii oricui ( chiar în ochii celor cărora le-au greşit ) şi nici nu clipesc, nici nu roşesc.

În faţa acestor „realităţi” suntem la fel de copleşiţi ca şi Asaf. Confuzia, tristeţea şi dezamăgirea sunt atât de grele încât suntem gata să îngenunchem sub povara lor.

Dar, Asaf îşi dă seama că nu-i singur acolo şi că în jurul său mai sunt şi alţii care sunt cu urechile ciulite să audă ce spune „pocăitu” la necaz. De aceea, e important ce verbalizează. Nu ne permitem uneori să vorbim cu alţii despre îndoielile noastre pentru că asta ar face mai mult rău decât bine. Asaf, se abţine de a-şi expune dezamăgirea. Asta e de admirat, dar problema lui rămâne. Tăcerea nu a rezolvat dilema.

Dacă cu tăcerea nu i-a fost mai bine, Asaf încearcă să-şi pună raţiunea la bătaie. Finalul?

Zădarnică mi-a fost truda.

Asaf  îşi schimbă ochelarii. Bună decizie! Ne punem şi noi ochelari marca C.E.R.

Atunci când ne uităm doar la ce se întâmplă în jurul nostru, şi când îl judecăm pe Dumnezeuşi judecăm pocăinţa după experienţele personale nu vom pricepe mare lucru din imaginea reală. Dar perspectiva se schimbă atunci când intri în prezenţa lui Dumnezeu. Părerea lui Dumnezeu o afli atunci când te întâlneşti cu El. Când îţi aduci aminte de Puterea Lui, de Sfinţenia Lui, de Mila Lui, de Caracterul Lui.

Când ne uităm la viaţă prin ochelarii cerului, vedem:

  • Ruinarea celor răi. Asaf avea impresia că el alunecă. Dar acum îşi dă seama că a fost doar o iluzie. Realitatea este că cei răi alunecă. În loc să mă uit la fericirea celor răi, mai bine aş fi înspăimântat de destinul lor final.
  • Pocăinţa celui neprihănit. Trebuie să recunoaştem că atunci când ne uităm prea mult la cei răi, imaginea asta ne distruge pe interior. Când ne uităm doar la pământ şi niciodată nu ne uităm spre viitor ne comportăm ca nişte animale. Animalul este cel care se uită mereu la iarba pe care o mănâncă acum. Nu se gândeşte la viitor. Unul din lucrurile care ne diferenţiază de animale este că noi ne putem gândi la viitor.
  • Răsplata celui neprihănit. Ce aş vrea mai mult decât prezenţa, protecţia, călăuzirea şi gloria lui Dumnezeu. Nu-mi doresc nimic decât să ştiu că Dumnezeu îşi găseşte plăcere în viaţa şi slujirea mea. Este Dumnezeu tot ce-ţi doreşti? Indiferent de ce vezi în jurul tău, eşti împlinit cu Dumnezeu?

Uneori sunt dezamăgit…..dar în nici un caz de Dumnezeu!

Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăres, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: