Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Ca un miel…


Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

Ieri împreună cu băieţii mei am fost să vedem pe viu acest verset. Am văzut cu ochii noştri cum merge un miel la tăiere. 

Mai întâi, am ales un miel şi împreună cu băieţii mei, ne-am apropiat de el şi l-am îmbrăţişat.  Elisei l-a mângâiat şi mielul şi-a lipit  parcă capul de pieptul lui. Am stat câteva minute cu mieluşelul jucându-ne şi mângâindu-l, vorbind şi purtându-ne cât mai frumos cu el. Deja ne era tare drag. Eram prieteni!

Apoi, dintr-odată un cioban care se „omenise”  deja un pic de dimineaţă şi avea o ţigară în colţul gurii l-a luat în mâinile lui puternice şi aspre şi a plecat cu el. L-am urmat îndeaproape şi l-am mângâiat încă o dată pe cap. Ne-am uitat în ochii mielului iar ochii mei au şi început să se umezească. Mielul nu a deschis gura deloc. Ciobanul i-a întins gâtul şi mielul a fost înjunghiat.

Am plâns şi eu şi Elisei. Lucas a rămas supărat o vreme.

Am plecat de acolo înţelegând mai bine că Domnul Isus s-a oferit ca jertfă în locul nostru. Am înţeles un pic mai bine ce sentimente a avut Tatăl văzându-şi Fiul scuipat şi omorât de nişte…oameni păcătoşi.

Am stat la Cina Domnului aseară cu toată biserica. Momente speciale! Imaginea acelui mieluşel m-a ajutat să înţeleg mai clar că Isus este Mielul care a venit de bună voie să ridice vina păcatului meu.

Doamne îţi mulţumesc! Îţi mulţumesc! Îţi mulţumesc!

Anunțuri

Single Post Navigation

4 thoughts on “Ca un miel…

  1. CORNELIA on said:

    Isaia 53

    Cine-a crezut vreodată, ce ni se povestise ?
    Şi „Braţul Celui Tare” cine L-a cunoscut ?
    Cine crezut-a oare ce ni se proorocise ?
    Despre Acel ce Este şi-a Fost de la-nceput…

    El a venit în lume, sfios în umilinţă,
    Cum un „Lăstar” răsare, dintr-un pămâmt uscat,
    Ca o „Odraslă slabă” crescută-n suferinţă,
    Dispreţuit de oameni, urît şi alungat.

    N-avea nimic, aparte, privirea să-ţi atragă,
    Căci lumea-I dăruise, dispreţ şi umilire.
    Cel ce-a trăit în Slavă, o veşnicie-ntreagă,
    Pierduse frumuseţea şi marea-I strălucire.

    Noi rătăceam prin lumea, de Dumnezeu străină,
    Şi fiecare-n parte-şi croise o cărare,
    Dar El a luat asupra-I, suprema noastră vină,
    Prin Rănile Lui Sfinte, avem răscumpărare.

    Cel ce-a venit din ceruri, la noi plin de Iubire,
    Să ne aducă pacea în dar şi fericirea,
    Dispreţuit în chinuri, a fost de omenire,
    Atît de mult de parcă, îţi întorceai privirea.

    El blînd, răbda durerea-ngropată în tăcere,
    Cînd gloata înrăită, îşi revărsa-se ura,
    Cum mielul fără vină, e dus la junghiere,
    În clocotul durerii, El nu şi-a deschis Gura.

    Deşi făcut-a lumii, doar bine şi dreptate,
    Lăsînd o mângâiere, în suflete pribege,
    Mormântul Lui, fusese, ales cu răutate,
    Între bogaţii lumii şi cei fărădelege,

    Noi am crezut sărmanii, că-şi merita destinul,
    Că Tatăl Il smerise, atunci cu răutate,
    Dar El răbda pe cruce, în locul nostru chinul,
    Prin Jertfa Lui avem noi, iertarea de păcate.

    Căci Dumnezeu Preasfîntul, găsit-a de cuviinţă
    Privind la vina noastră,prin Sfânta Lui Dreptate,
    Să Işi zdrobească Fiul, în cruntă suferinţă,
    Prin Jertfa Lui să ierte, a lumii-ntregi, păcate.

    Dar după ce în moarte, a-nvins cu biruinţă,
    Zdrobind pe totdeauna, puterea-i ferecată,
    Îşi va vedea urmaşii, ce din a Lui Sămînţă,
    Vor răsări pin veacuri, pînă la judecată.

    Iubirea-I fără margini, le va schimba purtarea,
    Şi ei vor duce lumii, Cereasca Lui Solie,
    În Mînile-I străpunse, va propăşi lucrarea,
    Ce Tatăl a-nceput-o, cu El din veşnicie.

    De-aceea-i va da Locul, de cinste, sus în Slavă,
    Pe Scaunul de Domnie, în „Sfînta Lui Cetate”
    Căci părăsit-a Cerul, şi fără de zăbavă,
    El a murit să ierte,a lumii-ntregi păcate.

    Ilie Belciu

  2. Pingback: 11 bloguri în Top 100 WP (18.04.2009) « România Evanghelică

  3. Pingback: 3 bloguri în Top 10 WP (19.04.2009) « România Evanghelică

  4. La noi intr-o biserica , pastorul cand a predicat a adus un miel in fata ,l-a mangaiat si predica in acelasi timp din Isaia 53 . Trecand la aspectele invierii a adus un leu explicand Apoc 5 dar nu a avut curajul sa-l mangaie 🙂 …nici Ioan sa mai stea pe pieptul Domnului Isus cel Inviat si aratat in Apoc 1 !!!! ( si unii se mai trag de sireturi cu Domnul Isus , Leul din semintia lui David ! ).

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: