Să fim cunoscuți

Cum ar trebui să fim cunoscuți?
Ce ar trebui să se cunoască despre noi? Cât de bogați, influenți, deștepți, frumoși și descurcăreți suntem?

Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii.

Cum?
Chiar de TOȚI oamenii?
Mda, așa scrie!

Adică,

blândețea mea să fie cunoscută de
– soția mea
– copiii mei
– vecinii mei,
– șeful meu,
– prietenii mei,
– angajații mei,
– părinții mei,
– socrii mei,
– profesorii mei,
– frații și surorile din biserică,
– vânzătoarea de la magazin,
– șoferul care virează fără să semnalizeze,
– ?
– ?

…continuați voi….

Abuzul sexual

Am urmărit cu atenție știrile din Irlanda și relatările despre abuzurile sexuale asupra copiilor. M-am cutremurat. Dar în același timp inima mea de tată și de păstor a tresărit și mi-am adus aminte de una din principalele mele datorii ca și bărbat: sunt protectorul „clanului”. Bărbatul este cel care ar trebui să-și protejeze soția și copiii. Este creat pentru asta!
Iată de ce abuzurile sexuale ale părinților față de proprii copii lasă răni adânci și usturătoare pentru toată viața. Acel copil este aruncat într-o confuzie totală.

În Irlanda s-a adus abia acum la lumină că mii de copii din instituțiile conduse de catolici au fost abuzați de-a lungul a 60 de ani.

Iată aici, și aici

Primul ministru al Irlandei a numit această perioadă ca fiind ” cel mai negru capitol” al țării.

Ce învăț eu de aici?

1. Abuzul sexual nu cunoaște granițe religioase. Păcatul este ca lepra care merge dincolo de piele. Abuzul sexual poate fi întâlnit și în biserica catolică, și în cea ortodoxă dar și în cea baptistă. Omul este din fire corupt. Un om care nu este născut din nou, el rămâne firesc și corupt. Indiferent ce titluri ar avea: monsenior, reverend, pastor sau preot, el rămâne un om mort în greșelile și în păcatele lui.

2. Abuzatorul poate fi oricine. Poate fi tatăl tău, păstorul, fratele, vecinul de lângă tine. Poate fi un bărbat sau o femeie. Poate fi un bătrân sau un tânăr. Poate avea un rol important în familie sau biserică.

3. Primul pas care trebuie făcut pentru recâștigarea păcii și a vindecării sufletului este ca cel abuzat să recunoască că are o bătălie de purtat. Să-ți deschizi inima pentru adevăr, la început pare o nebunie, dar sufletul nostru tânjește după adevăr și după viața din belșug pe care Domnul ne-a promis-o. Dacă această luptă este evitată dușmanul și abuzatorul este nerecunoscut iar strigătul după speranță și viață a celui abuzat va trebui să fie înăbușit.

John Walsh unul din “supraviețuitorii” copiilor abuzați din Irlanda a spus că se simte “trădat și înșelat” din cauza lipsei investigațiilor. Același domn a mai spus:

“Nu mi-aș fi redeschis rănile dacă aș fi știut că acesta este rezultatul. Este devastator pentru mine și va fi devastator pentru majoritatea victimelor. Nu există nici o urmărire a vinovaților și nici o dare de socoteală.”

Dr. Dan B. Allender a scris cartea „The wounded heart. Hope for adult victims of childhood sexual abuse” pe care o citesc acum. El spune:

Suprimarea adevărului cere o cantitate enormă de energie iar simptomele “uitării involuntare” vor fi cronice și distructive.

Tragedia este că atunci când cineva vrea să-și înfrunte trecutul cu abuzurile lui, el trebuie să fie gata să lupte bătăliile interne și externe purtate adesea de alți creștini. Cei care intră în această bătălie trebuie să fie conștienți de costul plătit dar și de convingerea că o viață trăită în negare nu este viață!
O problemă nu se rezolvă până când nu este înfruntată. Un mare pas este făcut atunci când cuvintelor le este dat sensul real și adevărat: “am fost abuzat(ă) sexual”. Bătălia pentru a spune adevărul este extrem de puternică. Adesea persoane abuzate sexual în trecut nu pot să recunoască că au fost abuzate.

Mulți operează după principiul care spune că ce li se întâmplă lor nu este abuz, dar dacă același lucru li se întâmplă altora este abuz.
Sunt două mari categorii de abuzuri: contactul sexual și interacțiunile sexuale. Contactul sexual este orice tip de contact fizic cu scopul de a provoca poftele sexuale. Chiar și atingerile “neforțate” duc la răni și stricăciuni ale sufletului persoanei atinse.
Interacțiunile sexuale sunt mai greu de depistat pentru că ele nu implică neapărat contact fizic și de acea par mai puțin severe. Aceste interacțiuni pot fi vizuale, verbale sau psihologice.
Abuzul sexual vizual este atunci când o altă persoană este forțată să vadă imagini sau să privească pe cineva care este dezbrăcat.
Abuzul sexual verbal este la fel de abuziv. El poate veni sub forma unor aluzii, sugestii seducătoare. Cuvinte cu două înțelesuri care murdăresc ființa celuilalt. Abuzul sexual verbal produce aceleași răni ca și abuzul sexual fizic.

Nu pot decât să mă rog ca Dumnezeu să ferească familiile noastre și bisericile noastre de abuzuri sexuale.
Dar nu pot să nu mă gândesc și la varianta pesimistă în care am avea și printre noi persoane abuzate care stau în rușine și tăcere.
Ce-i de făcut atunci?
Ce-i de făcut să evităm un „capitol negru”?

mult har!